ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 82/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința arbitrală nr. 22 din 2

februarie 2005, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe

lângă Camera de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București a

fost admisă, astfel cum a fost precizată și micșorată acțiunea formulată de

reclamanta SC J.I. SRL cu sediul social în București împotriva pârâtei SC D.

SRL, în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 55.693,99 dolari S.U.A. și

a sumei de 30.337,73 dolari S.U.A. în lei la cursului leu /dolari S.U.A. a

pieței interbancare din ziua efectuării plății, cu titlu de penalități de

întârziere la plata prețului mărfii livrate în baza contractelor din 9 ianuarie

2003 și 21 ianuarie 2002. De asemenea a mai fost obligată pârâta și la plata

sumei de 103.435.804 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Cererea

reconvențională a fost respinsă ca nefondată.

În fundamentarea acestei soluții

instanța arbitrală, a stabilit că între părți, în executarea obligațiilor

asumate prin contractul de comision pentru operațiuni de export din 9 ianuarie

2003, au avut loc multiple livrări de marfă, urmate de plata lor de către

beneficiar, iar probele fac dovada întârzierii plății de către pârâtă.

Argumentele aduse în susținerea cererii reconvenționale, în sensul că

reclamanta-pârâtă datorează la rândul său penalități de întârziere conform

anexei la contractul din 21 ianuarie 2002 urmează a fi înlăturate, determinat

de aceea că obligațiile asumate prin această anexă au fost anulate de către

părți în mod expres.

Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 132 din 6 septembrie 2005 a

respins ca nefondată acțiunea în anulare formulată de SC D. SRL Galați

împotriva sentinței arbitrale din 2 februarie 2005 pronunțată de Curtea de

Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a

României și a Municipiului București, în dosarul nr. 362/2004 în contradictoriu

cu intimata SC J.I. SRL București.

Instanța judecătorească a reținut,

în esență, că probele nu relevă împrejurări că hotărârea arbitrală încalcă

ordinea publică, bunele moravuri sau dispoziții imperative ale legii. Motivarea

sentinței arbitrale este determinată de aprecierile tribunalului arbitral, iar

contextul în care mărfurile livrate s-au primit de către petentă aceasta trebuia

s-o achite în termenul scadent, în caz contrar operând clauza penală. În

privința cererii reconvenționale de asemenea probele relevă anularea anexei în

baza căreia petenta putea pretinde penalități.

Împotriva sentinței comerciale nr.

132 din 6 septembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, a promovat recurs pârâta SC D. SRL Galați, care a criticat

această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub

aspectele că în mod greșit nu s-a constatat că sentința arbitrală a încălcat

norme imperative ale legii și bunelor moravuri, conform art. 364 lit. i) C.

proc. civ., prin aceea că s-a reținut neadevărat o situație de fapt contrar

probelor administrate conducând greșit la admiterea acțiunii reclamantei, iar

pe de altă parte cererea reconvențională a fost respinsă tot prin reținerea ca

nereal și neadevărat că în combaterea actului din 25 iulie 2002 depus de SC J.I.

SRL nu s-a făcut decât o simplă afirmație nesusținută de probe, fiind invocat

ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de

recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat

recursul declarat de SC D. SRL Galați, pentru următoarele considerente.

Prin dispozițiile imperative

cuprinse în cadrul art. 364 lit. a) – i) C. proc. civ. se precizează că o

hotărâre arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare și numai

limitativ pentru unul din motivele expres menționate în acest text. Corect

instanța de fond a apreciat, în urma analizei probelor existente la dosar că în

speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 304 lit. i) C. proc. civ. În faza

procesuală a soluționării acțiunii arbitrale a fost respectată pe deplin

ordinea publică și bunele moravuri, precum și dispozițiile imperative ale

legii, părților fiindu-le în egală măsură asigurată egalitatea de tratament

juridic, respectarea și garantarea dreptului la apărare și a principiului

contradictorialității, fiind administrate toate probele pentru dovedirea

reciprocă a pretențiilor solicitate. Printr-o integrală și completă apreciere a

probelor au fost stabilite adevăratele raporturi juridice dintre părți,

întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, sancțiunea

nerespectării clauzelor contractuale precum și regimul sancționator aplicabil

în materie.

De esența acțiunii în anulare este

aspectul că ea constituie o cale specială de atac împotriva unei hotărâri

arbitrale definitive și executorii, iar motivele pentru care poate fi

exercitată sunt limitativ expuse în prevederile art. 364 lit. a) – i) C. proc.

civ., în speță neregăsindu-se aceste rațiuni pentru aplicarea instituției

juridice expuse anterior.

Pentru aceste motive, toate

criticile formulate în cererea de recurs, de pârâta SC D. SRL Galați determină

să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul

promovat, nefiind îndeplinite nici una din cerințele prevăzute de art. 304 C.

proc. civ., menținând ca legală și temeinică sentința nr. 132 din 6 septembrie

2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.

În baza art. 274 C. proc. civ.

urmează a obliga recurenta la plata sumei de 1.000 lei noi către

intimata-reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC D. SRL Galați împotriva sentinței nr. 132 din 6 septembrie 2005, pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei de

1.000 lei noi, către intimata-reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 13 ianuarie 2006.