ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3008/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3008/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 28
martie 2003, M.Z. în nume personal și Cabinetul Medical Individual „Dr. M.Z.”,
au declarat recurs împotriva sentinței nr. 95/CA/2003 pronunțată de Curtea de
Apel Oradea, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul
a susținut că în mod greșit instanța de fond a considerat că ordonanțele de
urgență nu pot fi atacate în contencios administrativ, avându-se în vedere
dispozițiile art. 144 lit. c) din Constituția României cu referire la art. 1
din Legea nr. 29/1990.
Pe fond, recurentul a susținut că
O.U.G.nr. 150/2002 prin articolele 5, 9, 11, 16, 21, 51 și 84 încalcă dreptul
la viața intimă, familială și privată, dreptul la ocrotirea sănătății și
dreptul la acces egal la muncă și libera alegere a locului de muncă.
Verificându-se actele cauzei, Curtea
Supremă de Justiție constată că prin sentința nr. 95 din 3 martie 2003, Curtea
de Apel a respins ca inadmisibilă acțiunea introdusă de reclamanții M.Z.. și
Cabinetul Medical Individual „Dr. M.Z.” împotriva Guvernului României. Prin
cererea de chemare în judecată reclamanții ceruseră, anularea art. 5, 9, 11,
16, 21, 51 și 84 din O.U.G.nr. 150/2002.
Instanța de fond a constatat că
acțiunea este inadmisibilă, întrucât actul atacat nu poate face obiectul
cenzurii instanțelor judecătorești, conform Legii nr. 29/1990, față de
dispozițiile art. 114 din Constituția României și art. 1 din Legea nr. 29/1990,
ordonanțele de urgență fiind acte normative emise în baza delegării
legislative, singura autoritate ce le poate cenzura și aproba fiind Parlamentul
în cadrul raporturilor sale cu Guvernul.
Față de sentința atacată și recursul
formulat în cauză se constată că hotărârea recurată este temeinică și legală,
în mod corect instanța de fond față de dispozițiile legale exprese reținute și
de instanța de fond, recurenții neavând posibilitatea legală de a cere
cenzurarea ordonanței de urgență întrucât prin lege nu se dă în competența
materială a instanțelor de contencios administrativ verificarea acestor acte
normative.
Așa fiind în mod corect instanța de
fond a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată în cauză astfel încât
recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.Z.
și Cabinetul Medical Individual „Dr. M.Z.” împotriva sentinței nr. 95/CA/P din
3 martie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședința publică,
astăzi 3 octombrie 2003.