ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3008/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 28 martie 2003, M.Z. în nume personal și Cabinetul Medical Individual „Dr. M.Z.”, au declarat recurs împotriva sentinței nr. 95/CA/2003 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, recurentul a susținut că în mod greșit instanța de fond a considerat că ordonanțele de urgență nu pot fi atacate în contencios administrativ, avându-se în vedere dispozițiile art. 144 lit. c) din Constituția României cu referire la art. 1 din Legea nr. 29/1990. Pe fond, recurentul a susținut că O.U.G.nr. 150/2002 prin articolele 5, 9, 11, 16, 21, 51 și 84 încalcă dreptul la viața intimă, familială și privată, dreptul la ocrotirea sănătății și dreptul la acces egal la muncă și libera alegere a locului de muncă.

Verificându-se actele cauzei, Curtea Supremă de Justiție constată că prin sentința nr. 95 din 3 martie 2003, Curtea de Apel a respins ca inadmisibilă acțiunea introdusă de reclamanții M.Z.. și Cabinetul Medical Individual „Dr. M.Z.” împotriva Guvernului României. Prin cererea de chemare în judecată reclamanții ceruseră, anularea art. 5, 9, 11, 16, 21, 51 și 84 din O.U.G.nr. 150/2002. Instanța de fond a constatat că acțiunea este inadmisibilă, întrucât actul atacat nu poate face obiectul cenzurii instanțelor judecătorești, conform Legii nr. 29/1990, față de dispozițiile art. 114 din Constituția României și art. 1 din Legea nr. 29/1990, ordonanțele de urgență fiind acte normative emise în baza delegării legislative, singura autoritate ce le poate cenzura și aproba fiind Parlamentul în cadrul raporturilor sale cu Guvernul.

Față de sentința atacată și recursul formulat în cauză se constată că hotărârea recurată este temeinică și legală, în mod corect instanța de fond față de dispozițiile legale exprese reținute și de instanța de fond, recurenții neavând posibilitatea legală de a cere cenzurarea ordonanței de urgență întrucât prin lege nu se dă în competența materială a instanțelor de contencios administrativ verificarea acestor acte normative. Așa fiind în mod corect instanța de fond a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată în cauză astfel încât recursul declarat va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de M.Z. și Cabinetul Medical Individual „Dr. M.Z.” împotriva sentinței nr. 95/CA/P din 3 martie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat. Pronunțată în ședința publică, astăzi 3 octombrie 2003.