ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 150/2004

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr.808 din 9 noiembrie 2000, Tribunalul Vaslui a admis acțiunea

A.P.A.P.S. și a obligat pârâta S.C. “H.” S.A. la plata sumei de 243.998 lei

contravaloare dividende pentru anul 1997 și 238.923.303 lei dobânzi comerciale.

Curtea

de Apel Iași, prin decizia civilă nr.132 din 26 martie 2001 a admis apelul

pârâtei, a schimbat sentința civilă de mai sus, în sensul respingerii capătului

de cerere privind dobânda comercială.

Împotriva

acestei soluții a declarat recurs, reclamanta, criticile vizând aspecte de

nelegalitate și netemeinicie cu privire la respingerea capătului de cerere

referitor la daunele moratorii.

Curtea

Supremă de Justiție prin decizia civilă nr.6713 din 20 noiembrie 2001 a admis

recursul și a casat decizia criticată cu trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Pentru

a se pronunța astfel instanța supremă de reținut că dividendele constituie

beneficiul datorat, existent la data încheierii bilanțului contabil anual,

această datorie producând dobândă de drept potrivit prevederilor art.43 C. com.

În ceea

ce privește cuantumul dobânzii, s-a reținut că nu pot fi aplicabile dobânzile

practicate de societățile bancare în cazul contractelor de depozit bancar, în

lipsa unui contract de depozit, ci dobânda la vedere.

În apel

după casare, prin decizia civilă nr.35 din 23 aprilie 2002, Curtea de Apel Iași

a respins apelul formulat de pârâta S.C. “H.” S.A. cu motivarea potrivit căruia

pârâta achitând cu întârziere dividendele pentru anul financiar 1997, datorează

în temeiul art.43 C. com. daune moratorii, calculate la nivelul dobânzilor

bonificate de B.R.D. la depozitele constituie la persoanele juridice pe termen

de un an.

La data

de 24 iulie 2002, S.C. “H.” S.A. a declarat recurs împotriva soluției instanței

de apel criticile vizând aspecte de nelegalitate și netemeinicie, dezvoltarea

motivelor făcând referire la art.304 pct.9 C. proc. civ.

Se

susține că s-au încălcat dispozițiile imperative ale art.315 din C. proc. civ.,

care stabilește că hotărârile instanței de recurs și indicațiile date sunt

obligatorii pentru judecătorii fondului iar pe de altă parte s-a ignorat și

adresa nr.15/3622 din 12 martie 2002 depusă de reclamanta – intimată prin care

și-a precizat pretențiile funcție de indicațiile instanței de recurs prin care s-au

recalculat daunele pretinse la nivelul dobânzii la vedere.

Recursul

este fondat.

Este de

necontestat faptul că A.P.A.P.S. i se cuvin dividende în calitatea sa de

acționar și că de la data scadenței stabilită respectiv data individualizării

acestora prin hotărârea AGA, i se cuvin daune interese moratorii.

Plata

dividendelor constituie obligație comercială astfel că sunt deplin aplicabile

prevederile art.43 C. com. potrivit cărora datoriile comerciale produc dobânda

de drept din ziua când devin exigibile.

Față de

indicațiile date de instanța de recurs, în discuție era problema determinării

întinderii acestor dobânzi în lipsa contractului de depozit.

De

altfel în respectarea indicațiilor date reclamanta a depus calculul dobânzii la

vedere practicată de B.R.D. la nivelul sumei de 55.847.647 lei.

Față

de cele arătate în considerarea dispozițiilor art.312 C. proc. civ. și având în

vedere și art.274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de pârâta S.C. “H.” S.A. împotriva deciziei nr.35 din 23

aprilie 2002 a Curții de Apel Iași, pe care o modifică.

Admite

apelul declarat de aceeași pârâtă împotriva sentinței nr.808 din 6 noiembrie

2000 a Tribunalului Vaslui, pe care o schimbă în parte în sensul obligării pârâtei

la plata daunelor moratorii în sumă de 55.847.647 lei. Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Obligă

pe intimata A.P.A.P.S. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 12.052.024

lei către recurentă.

Irevocabilă.

Pronunțata

în ședință publică, astăzi  20 ianuarie 2004.