ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 150/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.808 din 9 noiembrie 2000, Tribunalul Vaslui a admis acțiunea A.P.A.P.S. și a obligat pârâta S.C. “H.” S.A. la plata sumei de 243.998 lei contravaloare dividende pentru anul 1997 și 238.923.303 lei dobânzi comerciale. Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă nr.132 din 26 martie 2001 a admis apelul pârâtei, a schimbat sentința civilă de mai sus, în sensul respingerii capătului de cerere privind dobânda comercială. Împotriva acestei soluții a declarat recurs, reclamanta, criticile vizând aspecte de nelegalitate și netemeinicie cu privire la respingerea capătului de cerere referitor la daunele moratorii.

Curtea Supremă de Justiție prin decizia civilă nr.6713 din 20 noiembrie 2001 a admis recursul și a casat decizia criticată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a se pronunța astfel instanța supremă de reținut că dividendele constituie beneficiul datorat, existent la data încheierii bilanțului contabil anual, această datorie producând dobândă de drept potrivit prevederilor art.43 C. com. În ceea ce privește cuantumul dobânzii, s-a reținut că nu pot fi aplicabile dobânzile practicate de societățile bancare în cazul contractelor de depozit bancar, în lipsa unui contract de depozit, ci dobânda la vedere. În apel după casare, prin decizia civilă nr.35 din 23 aprilie 2002, Curtea de Apel Iași a respins apelul formulat de pârâta S.C.

“H.” S.A. cu motivarea potrivit căruia pârâta achitând cu întârziere dividendele pentru anul financiar 1997, datorează în temeiul art.43 C. com. daune moratorii, calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituie la persoanele juridice pe termen de un an. La data de 24 iulie 2002, S.C. “H.” S.A. a declarat recurs împotriva soluției instanței de apel criticile vizând aspecte de nelegalitate și netemeinicie, dezvoltarea motivelor făcând referire la art.304 pct.9 C. proc. civ. Se susține că s-au încălcat dispozițiile imperative ale art.315 din C. proc. civ., care stabilește că hotărârile instanței de recurs și indicațiile date sunt obligatorii pentru judecătorii fondului iar pe de altă parte s-a ignorat și adresa nr.15/3622 din 12 martie 2002 depusă de reclamanta – intimată prin care și-a precizat pretențiile funcție de indicațiile instanței de recurs prin care s-au recalculat daunele pretinse la nivelul dobânzii la vedere.

Recursul este fondat. Este de necontestat faptul că A.P.A.P.S. i se cuvin dividende în calitatea sa de acționar și că de la data scadenței stabilită respectiv data individualizării acestora prin hotărârea AGA, i se cuvin daune interese moratorii. Plata dividendelor constituie obligație comercială astfel că sunt deplin aplicabile prevederile art.43 C. com. potrivit cărora datoriile comerciale produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile. Față de indicațiile date de instanța de recurs, în discuție era problema determinării întinderii acestor dobânzi în lipsa contractului de depozit. De altfel în respectarea indicațiilor date reclamanta a depus calculul dobânzii la vedere practicată de B.R.D.

la nivelul sumei de 55.847.647 lei. Față de cele arătate în considerarea dispozițiilor art.312 C. proc. civ. și având în vedere și art.274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta S.C. “H.” S.A. împotriva deciziei nr.35 din 23 aprilie 2002 a Curții de Apel Iași, pe care o modifică. Admite apelul declarat de aceeași pârâtă împotriva sentinței nr.808 din 6 noiembrie 2000 a Tribunalului Vaslui, pe care o schimbă în parte în sensul obligării pârâtei la plata daunelor moratorii în sumă de 55.847.647 lei. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Obligă pe intimata A.P.A.P.S. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 12.052.024 lei către recurentă. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2004.