ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4227/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 809 din 6 noiembrie 2000 pronunțată la Tribunalul Vaslui a fost admisă acțiunea formulată de F.P.S. cu sediul în București în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A. cu sediul în Bârlad, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 498.516.350 lei reprezentând dividende pentru exercițiul financiar al anului 1997 și 276.457.675 lei cu titlu de dobânzi comerciale. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că plata dividendelor decurge din calitatea de acționar a F.P.S., iar Adunarea Generală a Acționarilor a aprobat bilanțul contabil pentru exercițiul financiar al anului 1997 din care rezultă că suma cuvenită cu titlu de dividende acționarului F.P.S.

este de 560.347.134 lei, din care s-a scăzut impozitul aferent și sumele cuvenite reprezentanților F.P.S. în AGA, rămânând o sumă datorată în cuantum de 498.516.350 lei. În conformitate cu prevederile art. 43 C. com., reclamanta a calculat daune interese moratorii în sumă de 276.457.675 lei la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an. Curtea de Apel Iași prin decizia comercială nr. 133/A din 26 martie 2001 a admis apelul introdus de pârâta S.C. A. S.A. Bârlad împotriva sentinței civile nr. 809 din 6 noiembrie 2000 pronunțată de Tribunalul Vaslui pe care o schimbă în parte, în sensul că respinge capătul de acțiune privind obligarea pârâtei la plata sumei de 276.457.675 lei dobânzi comerciale.

De asemenea a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate și a obligat intimata să achite apelantei suma de 12.622.240 lei cheltuieli de judecată în apel. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că în conformitate cu dispozițiile art. 43 C. com. datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile, iar în această situație intimata avea obligația să facă dovada prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligației de către apelanta – pârâtă, iar intimata nu a făcut probe în acest sens. Intimata reclamantă nu a făcut dovada că aceste sume (dividende) erau constituite în depozite bancare pe timp de un an, ci sumele primite cu titlu de dividende sunt vărsate imediat la bugetul statului ca venituri ale bugetului și nu produc dobânzi comerciale.

Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 6712 din 20 noiembrie 2001 a admis recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. București împotriva deciziei nr. 133/A din 26 martie 2001 a Curții de Apel Iași, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță, cu motivarea că dividendele constituie un beneficiu legal datorat, exigibil la data încheierii bilanțului contabil anual, iar această datorie produce dobândă de drept conform art. 43 C. com. În ce privește cuantumul dobânzii cererea reclamantei de a fi aplicabile dobânzile practicate de societățile bancare în cazul contractelor de depozit bancar nu poate fi primită, întrucât acordarea acestor dobânzi este admisibilă numai în condițiile existenței unui contract de depozit.

În speță reclamanta poate pretinde pentru lipsa de folosință a debitului pentru anul 1997 numai dobânzile acordate de organul bancar care o deservește pentru sumele existente în contul curent și anume dobânda la vedere, fiind necesar a se efectua acest calcul. Rejudecând cauza în apel, Curtea de Apel Iași prin decizia comercială nr. 22 din 22 aprilie 2002 a admis apelul formulat de pârâta S.C. A. S.A. Bârlad, împotriva sentinței civile nr. 809 din 6 noiembrie 2000 a Tribunalului Vaslui, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte capătul de cerere formulat de reclamanta A.P.A.P.S. București privind obligarea pârâtei S.C. A. S.A. Bârlad la plata dobânzilor și obligă pârâta la plata sumei de 51.656.070 lei cu titlu de daune, menținând restul dispozițiilor sentinței privind dividendele pentru anul 1997. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că pârâta a achitat cu întârziere dividendele datorate acționarei A.P.A.P.S.

pentru exercițiul financiar 1997, motiv pentru care reclamanta a pretins daune moratorii, calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an, în temeiul dispozițiilor art. 43 C. com. În ce privește cuantumul dobânzilor, s-a avut în vedere calculul depus de pârâtă, pentru perioada 16 aprilie 1998 – 7 aprilie 1999, când sumele datorate cu titlu de dividende au fost vărsate la bugetul de stat, perceperea de dobânzi după data depunerii acestor sume în conturi deschise la trezoreria statului nefiind posibilă și determinând o îmbogățire fără just temei al reclamantei. Împotriva deciziei nr. 22 din 22 aprilie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Iași a promovat recurs reclamanta A.P.A.P.S.

București, care a criticat hotărârea instanței de apel pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând suma de 276.457.675 lei cu titlu de daune interese moratorii calculate la dobânzile bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an și în subsidiar la dobânzile la vedere, invocând ca temei de drept al recursului dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Intimata pârâtă S.C. A. S.A. Bârlad a invocat excepția autorității de lucru judecat invocând că în hotărârea judecătorească pronunțată în dosarul nr. E 4666/2001 al Curții Supreme de Justiție, secția comercială, a avut același părți, obiect și cauză cu privire la nivelul dobânzii care i se cuvine A.P.A.P.S.

București, cu dosarul care se judecă în prezent în recurs. Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, precum și excepția autorității lucrului judecat, constată că acestea sunt nefondate, urmând a le respinge pentru următoarele considerente. De necontestat că puterea lucrului judecat este o excepție de fond, având caracter absolut, iar potrivit art. 1201 C. civ., pentru a exista autoritate de lucru judecat dedus într-un proces din hotărârea pronunțată într-un proces anterior, trebuie să existe tripla identitate cerută de acest text: de persoane, de obiect și de cauză.

Prin decizia nr. 6712 din 20 noiembrie 2001 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, nu a fost examinat și rezolvat litigiul comercial în fond, deoarece numai în acest caz partea al cărei drept a fost recunoscut se poate prevala de acest drept într-o nouă judecată, iar instanța nu mai poate lua în discuție existența dreptului, în speță fiind admis recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. împotriva deciziei instanței de apel, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Instanța de apel, rejudecând apelul, printr-o corectă și integrală apreciere a probelor a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, răspunderea care se instituie în cazul nerespectării clauzelor contractuale precum și corecta aplicare a prevederilor art. 43 C. com., care stipulează că în privința obligațiilor contractuale având ca obiect sume de bani, debitorul se află de drept în întârziere din momentul în care obligația a devenit exigibilă. De asemenea au fost respectate recomandările deciziei de casare, în speță reclamanta neputând pretinde pentru lipsa de folosință a debitului din anul 1997 decât dobânzile acordate de organul bancar care o deservește și numai pentru sumele existente în contul curent, respectiv dobânda la vedere.

În acest sens părțile au depus note de calcul a daunelor moratorii și justificat a fost reținut ca fiind corect calculul efectuat de pârâtă, care, motivat și amplu argumentat, a evidențiat că pentru perioada 16 aprilie 1998 – 7 aprilie 1999 este datorată către reclamantă suma de 51.656.070 lei. Acest calcul a avut ca sistem de referință nivelul dobânzii la vedere practicată de B.R.D. Nu poate fi primită critica din cererea de recurs a reclamantei de obligare la daune moratorii în cuantum de 276.457.675 lei, deoarece chiar din calculul depus de aceasta în faza procesuală a apelului, s-a precizat că pentru plata cu întârziere a dividendelor cuvenite A.P.A.P.S. pentru anul 1997, cu referință la dobânda la vedere practicată de B.R.D., se solicită suma totală de 87.173.958 lei.

Nici acest cuantum nu a fost reținut de instanță, pentru rațiunea că perioada de calcul este cuprinsă până la 7 aprilie 1999, reclamanta invocând ca termen final 23 decembrie 1999, însă perceperea de dobânzi după data depunerii sumelor încasate în conturi deschise la trezoreria statului nu este posibilă, constituind o îmbogățire fără just temei pentru A.P.A.P.S. Cadrul juridic expus anterior, în contextul probator administrat în cauză, au condus la o justă apreciere a situației de fapt și de drept, urmând a respinge excepția autorității de lucru judecat. De asemenea urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă A.P.A.P.S. cu sediul în București, nefiind îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc.

civ., menținând ca legală și temeinică decizia nr. 22 din 22 aprilie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge excepția autorității lucrului judecat. Respinge recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. București împotriva deciziei nr. 22 din 22 aprilie 2002 a Curții de Apel Iași, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2003.