ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4227/2003

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 809 din 6 noiembrie

2000 pronunțată la Tribunalul Vaslui a fost admisă acțiunea formulată de F.P.S.

cu sediul în București în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A. cu sediul în Bârlad,

în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 498.516.350 lei

reprezentând dividende pentru exercițiul financiar al anului 1997 și

276.457.675 lei cu titlu de dobânzi comerciale.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut că plata dividendelor decurge din calitatea de acționar a F.P.S., iar Adunarea

Generală a Acționarilor a aprobat bilanțul contabil pentru exercițiul financiar

al anului 1997 din care rezultă că suma cuvenită cu titlu de dividende

acționarului F.P.S. este de 560.347.134 lei, din care s-a scăzut impozitul

aferent și sumele cuvenite reprezentanților F.P.S. în AGA, rămânând o sumă

datorată în cuantum de 498.516.350 lei. În conformitate cu prevederile art. 43 C.

com., reclamanta a calculat daune interese moratorii în sumă de 276.457.675 lei

la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de

persoanele juridice pe termen de un an.

Curtea de Apel Iași prin decizia comercială nr. 133/A

din 26 martie 2001 a admis apelul introdus de pârâta S.C. A. S.A. Bârlad

împotriva sentinței civile nr. 809 din 6 noiembrie 2000 pronunțată de

Tribunalul Vaslui pe care o schimbă în parte, în sensul că respinge capătul de

acțiune privind obligarea pârâtei la plata sumei de 276.457.675 lei dobânzi

comerciale. De asemenea a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate și a

obligat intimata să achite apelantei suma de 12.622.240 lei cheltuieli de

judecată în apel.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a

stabilit că în conformitate cu dispozițiile art. 43 C. com. datoriile

comerciale lichide și plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când

devin exigibile, iar în această situație intimata avea obligația să facă dovada

prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligației de către apelanta – pârâtă,

iar intimata nu a făcut probe în acest sens. Intimata reclamantă nu a făcut dovada

că aceste sume (dividende) erau constituite în depozite bancare pe timp de un

an, ci sumele primite cu titlu de dividende sunt vărsate imediat la bugetul

statului ca venituri ale bugetului și nu produc dobânzi comerciale.

Curtea Supremă de Justiție, secția comercială,

prin decizia nr. 6712 din 20 noiembrie 2001 a admis recursul declarat de

reclamanta A.P.A.P.S. București împotriva deciziei nr. 133/A din 26 martie 2001

a Curții de Apel Iași, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare la

aceiași instanță, cu motivarea că dividendele constituie un beneficiu legal

datorat, exigibil la data încheierii bilanțului contabil anual, iar această

datorie produce dobândă de drept conform art. 43 C. com. În ce privește

cuantumul dobânzii cererea reclamantei de a fi aplicabile dobânzile practicate

de societățile bancare în cazul contractelor de depozit bancar nu poate fi

primită, întrucât acordarea acestor dobânzi este admisibilă numai în condițiile

existenței unui contract de depozit. În speță reclamanta poate pretinde pentru

lipsa de folosință a debitului pentru anul 1997 numai dobânzile acordate de

organul bancar care o deservește pentru sumele existente în contul curent și

anume dobânda la vedere, fiind necesar a se efectua acest calcul.

Rejudecând cauza în apel, Curtea de Apel Iași

prin decizia comercială nr. 22 din 22 aprilie 2002 a admis apelul formulat de

pârâta S.C. A. S.A. Bârlad, împotriva sentinței civile nr. 809 din 6 noiembrie

2000 a Tribunalului Vaslui, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis

în parte capătul de cerere formulat de reclamanta A.P.A.P.S. București privind

obligarea pârâtei S.C. A. S.A. Bârlad la plata dobânzilor și obligă pârâta la

plata sumei de 51.656.070 lei cu titlu de daune, menținând restul dispozițiilor

sentinței privind dividendele pentru anul 1997.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a

stabilit că pârâta a achitat cu întârziere dividendele datorate acționarei A.P.A.P.S.

pentru exercițiul financiar 1997, motiv pentru care reclamanta a pretins daune

moratorii, calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele

constituite de persoanele juridice pe termen de un an, în temeiul dispozițiilor

art. 43 C. com. În ce privește cuantumul dobânzilor, s-a avut în vedere

calculul depus de pârâtă, pentru perioada 16 aprilie 1998 – 7 aprilie 1999,

când sumele datorate cu titlu de dividende au fost vărsate la bugetul de stat,

perceperea de dobânzi după data depunerii acestor sume în conturi deschise la

trezoreria statului nefiind posibilă și determinând o îmbogățire fără just

temei al reclamantei.

Împotriva deciziei nr. 22 din 22 aprilie 2002

pronunțată de Curtea de Apel Iași a promovat recurs reclamanta A.P.A.P.S. București,

care a criticat hotărârea instanței de apel pentru netemeinicie și

nelegalitate, solicitând suma de 276.457.675 lei cu titlu de daune interese

moratorii calculate la dobânzile bonificate de B.R.D. la depozitele constituite

de persoanele juridice pe termen de un an și în subsidiar la dobânzile la

vedere, invocând ca temei de drept al recursului dispozițiile art. 304 pct. 7, 8

și 9 C. proc. civ.

Intimata pârâtă S.C. A. S.A. Bârlad a invocat

excepția autorității de lucru judecat invocând că în hotărârea judecătorească

pronunțată în dosarul nr. E 4666/2001 al Curții Supreme de Justiție, secția

comercială, a avut același părți, obiect și cauză cu privire la nivelul

dobânzii care i se cuvine A.P.A.P.S. București, cu dosarul care se judecă în

prezent în recurs.

Curtea, analizând materialul probator administrat

în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, precum și

excepția autorității lucrului judecat, constată că acestea sunt nefondate,

urmând a le respinge pentru următoarele considerente.

De necontestat că puterea lucrului judecat este

o excepție de fond, având caracter absolut, iar potrivit art. 1201 C. civ.,

pentru a exista autoritate de lucru judecat dedus într-un proces din hotărârea

pronunțată într-un proces anterior, trebuie să existe tripla identitate cerută

de acest text: de persoane, de obiect și de cauză. Prin decizia nr. 6712 din 20

noiembrie 2001 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, nu

a fost examinat și rezolvat litigiul comercial în fond, deoarece numai în acest

caz partea al cărei drept a fost recunoscut se poate prevala de acest drept

într-o nouă judecată, iar instanța nu mai poate lua în discuție existența

dreptului, în speță fiind admis recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. împotriva

deciziei instanței de apel, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare

la aceeași instanță.

Instanța de apel, rejudecând apelul, printr-o

corectă și integrală apreciere a probelor a stabilit adevăratele raporturi

juridice dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc,

răspunderea care se instituie în cazul nerespectării clauzelor contractuale

precum și corecta aplicare a prevederilor art. 43 C. com., care stipulează că

în privința obligațiilor contractuale având ca obiect sume de bani, debitorul

se află de drept în întârziere din momentul în care obligația a devenit

exigibilă. De asemenea au fost respectate recomandările deciziei de casare, în

speță reclamanta neputând pretinde pentru lipsa de folosință a debitului din

anul 1997 decât dobânzile acordate de organul bancar care o deservește și numai

pentru sumele existente în contul curent, respectiv dobânda la vedere. În acest

sens părțile au depus note de calcul a daunelor moratorii și justificat a fost

reținut ca fiind corect calculul efectuat de pârâtă, care, motivat și amplu

argumentat, a evidențiat că pentru perioada 16 aprilie 1998 – 7 aprilie 1999

este datorată către reclamantă suma de 51.656.070 lei. Acest calcul a avut ca

sistem de referință nivelul dobânzii la vedere practicată de B.R.D.

Nu poate fi primită critica din cererea de

recurs a reclamantei de obligare la daune moratorii în cuantum de 276.457.675

lei, deoarece chiar din calculul depus de aceasta în faza procesuală a

apelului, s-a precizat că pentru plata cu întârziere a dividendelor cuvenite A.P.A.P.S.

pentru anul 1997, cu referință la dobânda la vedere practicată de B.R.D., se

solicită suma totală de 87.173.958 lei. Nici acest cuantum nu a fost reținut de

instanță, pentru rațiunea că perioada de calcul este cuprinsă până la 7 aprilie

1999, reclamanta invocând ca termen final 23 decembrie 1999, însă perceperea de

dobânzi după data depunerii sumelor încasate în conturi deschise la trezoreria

statului nu este posibilă, constituind o îmbogățire fără just temei pentru A.P.A.P.S.

Cadrul juridic expus anterior, în contextul

probator administrat în cauză, au condus la o justă apreciere a situației de

fapt și de drept, urmând a respinge excepția autorității de lucru judecat. De

asemenea urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă A.P.A.P.S.

cu sediul în București, nefiind îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C.

proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia nr. 22 din 22 aprilie 2002

pronunțată de Curtea de Apel Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepția autorității

lucrului judecat.

Respinge recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S.

București împotriva deciziei nr. 22 din 22 aprilie 2002 a Curții de Apel Iași,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 5 noiembrie 2003.