ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1573/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1573/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin acțiune, reclamantul, Fondul Proprietății de
Stat, a chemat în judecată pe pârâta SC V.A. SA Vaslui, solicitând obligarea
acesteia la plata sumei de 45.520.545 lei, reprezentând dividende pentru anul
financiar 1997 și dobânzi, în valoare de 25.243.914 lei, pe care nu le-a achitat,
deși a fost notificată.
Prin sentința nr. 797 din 30 octombrie 2000,
pronunțată de Tribunalul Vaslui, s-a admis acțiunea formulată de reclamantă, a
fost obligată pârâta la plata sumei de 45.520.545 lei, reprezentând dividende
și 25.243.545 lei, reprezentând dobânzi.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a
reținut că dividendele acordate au fost stabilite prin hotărârea Adunării Generale
a Acționarilor, iar scadența s-a stabilit în raport cu data aprobării
bilanțului contabil, dată de la care s-au acordat dobânzi, la rata de scont a B.R.D.,
constituite de persoane juridice pe termen de un an.
Sentința a fost modificată de curtea de apel, care a
admis apelul declarat de pârâtă și a stabilit dobânda raportată la nivelul
taxei oficiale a scontului stabilită de B.N.R., potrivit O.G. nr. 9/2000.
Împotriva deciziei nr. 239/A din 4 iunie 2001,
pronunțată de Curtea de Apel Iași, reclamanta, Autoritatea pentru Privatizare
și Administrarea Participațiilor Statului, a declarat recurs, criticând-o ca
fiind nelegală și netemeinică, întrucât daunele moratorii sunt cele stabilite
de către B.R.D. pentru persoane juridice pe termen de un an și nu cele acordate
de curtea de apel, respectiv, la nivelul taxei de scont stabilit de B.N.R.
Examinând legalitatea și temeinicia deciziei
recurate, în raport cu criticile formulate, se constată că recursul declarat
este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1088 C. civ., la
obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare
nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de
comerț, iar potrivit dispozițiilor art. 43 C. com., datoriile comerciale,
lichide și exigibile în bani, produc dobândă de drept din ziua când devin
exigibile.
În speță, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la
plata sumei de 25.243.545 lei, reprezentând daune moratorii și dobânzi
calculate la depozitele B.R.D., constituite de persoane juridice pe termen de
un an.
La o astfel de dobândă, reclamanta nu este
îndreptățită, potrivit dispozițiilor legale, nu poate să-și tezaurizeze
resursele bănești, constituite la depozitele pe termen. Instanța de apel, în
mod legal, a constatat, în raport cu art. 43 C. com., că dobânda legală este
cea calculată la taxa oficială de scont B.N.R., dobândă în sumă de 5.044.668
lei, pe care corect i-a acordat-o.
Astfel fiind, soluția instanței de apel este legală
și temeinică, motiv pentru care, în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul
a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta, Autoritatea pentru
Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, împotriva deciziei nr. 239/A
din 4 iunie 2001 a Curții de Apel Iași, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 13 martie
2003.