ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1268/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta F.P.S. București, în prezent A.P.A.P.S. București a acționat în judecată pe pârâta SC M.U. SA Bacău și a solicitat ca această pârâtă să fie obligată să-i plătească următoarele sume: - 986.554.441 lei datorată pentru exercițiul financiar al anului 1997; - 540.887.252 lei daune-interese moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de 1 an. Prin sentința nr. 342 din 26 aprilie 2000, Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea reclamantei, respectiv, numai capătul de cerere privind dividendele și a respins cererea de daune moratorii, motivând această respingere pe considerentul că dobânda legală o constituie taxa scontului practicată de B.N.R.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond au declarat apel, atât reclamanta, care nu a motivat apelul său, cât și pârâta, care nu a timbrat la valoare acest apel. Prin decizia nr. 30 din 25 ianuarie 2001, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, în raport cu probele administrate la instanța de fond de către reclamantă și, din oficiu, a admis apelul reclamantei și a obligat-o pe pârâtă la plata daunelor-interese moratorii, în sumă de 167.906.085 lei, menținând celelalte dispoziții ale sentinței și a anulat, ca insuficient timbrat, recursul pârâtei, reținând opțiunea acesteia din ședința de judecată din 7 decembrie 2000, că nu înțelege să achite diferența de taxă de timbru ce i s-a pus în vedere.

Pârâta a declarat recurs împotriva deciziei de mai sus, pe care a criticat-o ca fiind netemeinică și nelegală, întrucât nu s-a pronunțat pe aspectul netimbrării la fond a acțiunii reclamantei, excepție ridicată de pârâtă în motivele apelului său. A mai criticat această hotărâre și pentru motivul că nu a ținut seama de faptul că apelul reclamantei nu a fost motivat și, cu toate acestea, a fost admis, instanța pronunțându-se asupra unui lucru care nu s-a cerut. Recursul pârâtei este neîntemeiat. Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că pârâta nu a dat curs obligației sale de a timbra apelul cu suma de i s-a pus în vedere de instanță, astfel încât, în atare împrejurări, corect instanța de apel, făcând aplicarea alin. (3) al art. 20 din Legea nr. 146/1997, a anulat, ca insuficient timbrat, apelul acesteia.

Cum chestiunea timbrării prevalează asupra tuturor celorlalte aspecte, nesatisfăcându-se această cerință, corect instanța de apel nu a luat în analiză motivele propriu-zise ale apelului pârâtei. Nici motivul de recurs referitor la pronunțarea dispusă de instanța de apel asupra unui lucru, care nu s-a cerut în calea de atac a reclamantei, cu apel nemotivat, nu poate conduce la modificarea hotărârii recurate. Aceasta, întrucât apelul are caracter devolutiv; în apel are loc o rejudecare în fond a cauzei, fie pe baza motivelor și actelor indicate la instanța de fond, fie pe baza unora noi, apelantul, în speță, reclamanta, având abilitarea de a stabili limitele devoluțiunii, respectiv, de a aprecia asupra folosirii doar a motivelor, mijloacelor de apărare deja prezentate la judecarea în fond a cauzei sau de a folosi altele noi.

În orice caz, prevederile art. 292 alin. (2) C. proc. civ., stabilesc clar obligația instanței de apel de a se pronunța pe fond, în baza mijloacelor de apărare invocate în fața primei instanțe, în cazul în care apelul nu se motivează, cum, de altfel, corect a procedat și Curtea de Apel Bacău în prezenta speță. Așadar, recursul pârâtei este nefondat și se va respinge cu această mențiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. W.M.W. SA Bacău, împotriva deciziei nr. 30 din 25 ianuarie 2001 a Curții de Apel Bacău. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2003.