ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3413/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 704 din 29

martie 2001 a Tribunalului Galați a fost admisă în parte acțiunea A.P.A.P.S.

București, iar pârâta SC A.G.R. SA Tecuci a fost obligată la plata sumei de

620.000.000 lei, reprezentând dividende aferente anului 1997, fiind anulată, ca

netimbrată, cererea privind obligarea pârâtei și la plata daunelor-interese

moratorii.

Apelul declarat de reclamantă,

împotriva acestei sentințe, a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 524/A

din 28 iulie 2001 a Curții de Apel Galați.

Această decizie a fost recurată tot

de către reclamantă, recursul său fiind admis prin decizia nr. 727 din 7

februarie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, iar cauza

trimisă, spre rejudecare, instanței de apel, pentru a se pronunța asupra

fondului cererii, privind daunele-interese moratorii, cerere care era scutită

de taxa judiciară de timbru, în temeiul dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997.

Instanța de apel, rejudecând pricina

în fond, după casare, a reținut că reclamanta a solicitat daune-interese

moratorii, în sumă de 493.213.605 lei, calculate în raport cu dobânzile

practicate de B.R.D. la depozitele constituite pe termen de 1 an.

Aceste daune moratorii sunt datorate

de pârâtă în temeiul dispozițiilor art. 43 C. com.

Cât privește cuantumul acestor

daune, instanța de apel a reținut că el trebuie calculat în raport cu nivelul

taxei oficiale de scont B.N.R., conform O.H. nr. 9/2000, motiv pentru care, în

această fază procesuală, a solicitat reclamantei refacerea calculului, în

raport cu această taxă.

La apel, reclamanta a refăcut

calculul solicitat, care însuma 529.575.833 lei, dar, ținând cont de precizarea

făcută de apelantă, instanța de apel a obligat pârâta la 493.213.605 lei, cu

titlu de daune-interese moratorii, respectând principiul disponibilității

asupra acțiunii, admițând, astfel, apelul reclamantei prin decizia nr. 21 din

24 septembrie 2003 și modificând sentința de fond numai pe aspectul acestor

daune, fiind menținute dispozițiile acesteia cu privire la dividende.

Nemulțumită de această decizie,

pârâta a declarat recurs, solicitând casarea ei pentru netemeinicie și

nelegalitate.

Recurenta apreciază că în mod greșit

i-au fost acordate reclamantei daunele moratorii, solicitate inițial și

calculate în raport cu nivelul dobânzii practicate de B.R.D. pentru depozite pe

termen de 1 an și nu daunele calculate în raport cu nivelul ratei de scont B.N.R.,

cum ar fi fost corect, motivându-și soluția numai pe respectarea principiului

disponibilității asupra acțiunii.

Cum reclamanta și-a precizat

cuantumul acestor daune în raport cu dobânda practicată de B.R.D. și nu în

raport cu rata de scont B.N.R., recurenta apreciază că cererea sa, pe acest

aspect, trebuia respinsă, motiv pentru care solicită admiterea recursului, în

temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta:

Prin criticile aduse deciziei din

apel, recurenta nu contestă că datorează daune moratorii în temeiul dispozițiilor

art. 43 C. com. și că aceste daune trebuiesc raportate la nivelul ratei de

scont B.N.R. Ceea ce contestă este cuantumul acordat de instanță și care

corespunde cererii inițiale a reclamantei fondată pe dobânda B.R.D.

Critica recurentei este neîntemeiată,

deoarece instanța și-a argumentat soluția pe daune calculate în raport cu rata

de scont B.N.R., dar, cu privire la suma acordată cu acest titlu, instanța a

avut în vedere cuantumul solicitat de reclamanta-apelantă prin precizarea

făcută, suma solicitată fiind mai mică decât daunele calculate în raport cu

rata de scont B.N.R. și care însumau 529.575.833 lei, așa încât corect și-a

argumentat soluția și pe respectarea principiului disponibilității, cuantumul

solicitat și acordat fiind mai mic decât reclamanta ar fi avut dreptul.

În consecință, Curtea apreciază că

decizia din apel este legală și temeinică, recursul urmând a fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de pârâta,

SC A.G.R. SA Tecuci, împotriva deciziei civile nr. 21/A din 24 septembrie 2003

a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 7 octombrie 2004.