ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3098/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiune, reclamantul, F.P.S.

București, a solicitat obligarea pârâtei, SC A.P. SA Tecuci, la plata sumei de

194.681.200 lei cu titlu de dividende și la 186.215.307 lei daune moratorii

calculate la nivelul dobânzilor bancare la depozitele constituite de persoanele

juridice pe termen de un an.

Tribunalul Galați, prin sentința nr.

5205, pronunțată la data de 17 mai 2000, a admis în parte acțiunea, a obligat-o

pe pârâtă la plata sumei de 189.681.200 lei, cu titlu de dividende, și a

respins capătul de cerere, prin care s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că dividendele aferente anului 1996 sunt în suma admisă și că

cererea, pentru plata daunelor-interese moratorii, este inadmisibilă, întrucât

nu s-au respectat prevederile art. 112 pct. 4 C. proc. civ. și art. 1086 C.

civ.

În concret, s-a reținut că daunele-interese

moratorii nu pot fi acordate pur și simplu la cererea reclamantului, fără nici

o dovadă a prejudiciului încercat prin neplata sumei datorate de către pârâtă

și a legăturii de cauzalitate dintre acest prejudiciu și fapta culpabilă a

pârâtei.

Apelul declarat de reclamantul, F.P.S.

București, împotriva sentinței nr. 5205 din 17 mai 2000, pronunțată de

Tribunalul Galați, a fost anulat, ca netimbrat, de Curtea de Apel Galați.

Prin decizia nr. 954, pronunțată la data

de 5 decembrie 2000, instanța de apel a reținut că, prin încheierea de ședință

din 14 noiembrie 2000, s-a dispus ca apelantul, F.P.S. București, să achite

taxa de timbru și timbrul judiciar și, cum măsura dispusă nu a fost adusă la

îndeplinire, s-a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 146/1997.

Instanța de apel a considerat că scutirea,

prevăzută de art. 17 din Legea nr. 146/1997, operează numai pentru capătul de

cerere referitor la dividende, pentru care Ministerul Finanțelor a confirmat că

acestea constituie venituri publice.

În ce privește dobânzile, a mai

reținut instanța de apel, reclamantul a susținut că se varsă la buget, dar nu a

prezentat nici o dovadă din care să rezulte că au același regim ca și

dividendele.

Împotriva deciziei pronunțate în

apel a declarat recurs A.P.A.P.S. (fostul F.P.S.) prin care, fără să invoce

motivele prevăzute de art. 304 pct. 1 – 10 C. proc. civ., a susținut, în esență,

că greșit i s-a anulat, ca netimbrat, apelul, întrucât cererea sa era scutită

de plata taxei judiciare de timbru, în conformitate cu art. 17 din Legea nr.

146/1997 și art. 26 alin. (2) teza II din Normele metodologice pentru aplicarea

legii timbrului.

Recurenta s-a referit și la

dispozițiile art. 5 și 9 din O.U.G. nr. 88/1997, modificată prin Legea nr.

99/1999, prin care F.P.S. este definit ca instituție de interes public, căreia

îi revine obligația de a vărsa veniturile, încasate din vânzarea acțiunilor și

din dividende, la bugetul de stat.

În ce privește fondul, recurenta a

menționat un număr de decizii prin care Tribunalul Galați, secția comercială, a

admis apelurile pe care le-a declarat A.P.A.P.S. împotriva sentinței

tribunalului și prin care capătul de cerere, referitor la plata daunelor-interese

moratorii, fusese respins.

În sprijinul argumentelor ce vizează

fondul, recurenta a invocat prevederile art. 43 C. com., care prevede că, atunci

când obligația constă într-o sumă de bani, aceasta este producătoare de dobândă

din ziua în care datoria devine exigibilă.

În consecință, recurenta a solicitat

admiterea recursului său, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre

rejudecare.

Recursul este fondat pentru

următoarele considerente:

Potrivit art. 17 din Legea nr.

146/1997, cu modificările ulterioare, „sunt scutite de taxa judiciară de timbru

cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii”, de

instituțiile menționate în acest articol, precum și „cele formulate de alte

instituții publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca

obiect venituri publice”.

Din textul citat rezultă două

condiții, și anume, cererea să fie formulată de o instituție publică și să aibă

ca obiect venituri publice.

Aceste condiții sunt îndeplinite,

întrucât fostul F.P.S., devenit A.P.A.P.S., este definit de art. 3 pct. 9 și

art. 4

3

alin. (1) din Legea nr. 99/1999, ca fiind instituție de

interes public, căreia îi revine obligația prevăzută de aceeași lege de a vărsa

la buget veniturile încasate din vânzarea acțiunilor și din dividende. Prin

urmare, chiar și daunele-interese, care au fost pretinse pentru plata cu

întârziere a dividendelor, trebuie să urmeze același regim de „venit încasat de

instituția publică implicată”, cu obligația de vărsare la buget a sumelor

încasate.

În consecință, întrucât scutirea de

taxă, prevăzută de art. 17 din Legea nr. 146/1997, vizează toate veniturile

încasate de A.P.A.P.S., care au legătură directă cu vânzările de acțiuni și cu

plata dividendelor, potrivit art. 304 pct. 9, raportat la art. 312 C. proc.

civ., recursul se va admite, iar decizia pronunțată în apel va fi casată, cauza

urmând să fie trimisă pentru judecarea apelului pe aspectele invocate și în

recurs, care vizează soluția pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de reclamanta, A.P.A.P.S. București, împotriva deciziei nr.

954/A din 5 decembrie 2000 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează decizia atacată și trimite

cauza la instanța de apel pentru judecarea apelului reclamantei.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 18 iunie 2003.