ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3098/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune, reclamantul, F.P.S. București, a solicitat obligarea pârâtei, SC A.P. SA Tecuci, la plata sumei de 194.681.200 lei cu titlu de dividende și la 186.215.307 lei daune moratorii calculate la nivelul dobânzilor bancare la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an. Tribunalul Galați, prin sentința nr. 5205, pronunțată la data de 17 mai 2000, a admis în parte acțiunea, a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 189.681.200 lei, cu titlu de dividende, și a respins capătul de cerere, prin care s-au solicitat cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că dividendele aferente anului 1996 sunt în suma admisă și că cererea, pentru plata daunelor-interese moratorii, este inadmisibilă, întrucât nu s-au respectat prevederile art. 112 pct. 4 C. proc.

civ. și art. 1086 C. civ. În concret, s-a reținut că daunele-interese moratorii nu pot fi acordate pur și simplu la cererea reclamantului, fără nici o dovadă a prejudiciului încercat prin neplata sumei datorate de către pârâtă și a legăturii de cauzalitate dintre acest prejudiciu și fapta culpabilă a pârâtei. Apelul declarat de reclamantul, F.P.S. București, împotriva sentinței nr. 5205 din 17 mai 2000, pronunțată de Tribunalul Galați, a fost anulat, ca netimbrat, de Curtea de Apel Galați. Prin decizia nr. 954, pronunțată la data de 5 decembrie 2000, instanța de apel a reținut că, prin încheierea de ședință din 14 noiembrie 2000, s-a dispus ca apelantul, F.P.S. București, să achite taxa de timbru și timbrul judiciar și, cum măsura dispusă nu a fost adusă la îndeplinire, s-a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Instanța de apel a considerat că scutirea, prevăzută de art. 17 din Legea nr. 146/1997, operează numai pentru capătul de cerere referitor la dividende, pentru care Ministerul Finanțelor a confirmat că acestea constituie venituri publice. În ce privește dobânzile, a mai reținut instanța de apel, reclamantul a susținut că se varsă la buget, dar nu a prezentat nici o dovadă din care să rezulte că au același regim ca și dividendele. Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs A.P.A.P.S. (fostul F.P.S.) prin care, fără să invoce motivele prevăzute de art. 304 pct. 1 – 10 C. proc. civ., a susținut, în esență, că greșit i s-a anulat, ca netimbrat, apelul, întrucât cererea sa era scutită de plata taxei judiciare de timbru, în conformitate cu art. 17 din Legea nr. 146/1997 și art. 26 alin. (2) teza II din Normele metodologice pentru aplicarea legii timbrului.

Recurenta s-a referit și la dispozițiile art. 5 și 9 din O.U.G. nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999, prin care F.P.S. este definit ca instituție de interes public, căreia îi revine obligația de a vărsa veniturile, încasate din vânzarea acțiunilor și din dividende, la bugetul de stat. În ce privește fondul, recurenta a menționat un număr de decizii prin care Tribunalul Galați, secția comercială, a admis apelurile pe care le-a declarat A.P.A.P.S. împotriva sentinței tribunalului și prin care capătul de cerere, referitor la plata daunelor-interese moratorii, fusese respins. În sprijinul argumentelor ce vizează fondul, recurenta a invocat prevederile art. 43 C. com., care prevede că, atunci când obligația constă într-o sumă de bani, aceasta este producătoare de dobândă din ziua în care datoria devine exigibilă.

În consecință, recurenta a solicitat admiterea recursului său, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Recursul este fondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997, cu modificările ulterioare, „sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii”, de instituțiile menționate în acest articol, precum și „cele formulate de alte instituții publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice”. Din textul citat rezultă două condiții, și anume, cererea să fie formulată de o instituție publică și să aibă ca obiect venituri publice.

Aceste condiții sunt îndeplinite, întrucât fostul F.P.S., devenit A.P.A.P.S., este definit de art. 3 pct. 9 și art. 4 3 alin. (1) din Legea nr. 99/1999, ca fiind instituție de interes public, căreia îi revine obligația prevăzută de aceeași lege de a vărsa la buget veniturile încasate din vânzarea acțiunilor și din dividende. Prin urmare, chiar și daunele-interese, care au fost pretinse pentru plata cu întârziere a dividendelor, trebuie să urmeze același regim de „venit încasat de instituția publică implicată”, cu obligația de vărsare la buget a sumelor încasate. În consecință, întrucât scutirea de taxă, prevăzută de art. 17 din Legea nr. 146/1997, vizează toate veniturile încasate de A.P.A.P.S., care au legătură directă cu vânzările de acțiuni și cu plata dividendelor, potrivit art. 304 pct. 9, raportat la art. 312 C. proc.

civ., recursul se va admite, iar decizia pronunțată în apel va fi casată, cauza urmând să fie trimisă pentru judecarea apelului pe aspectele invocate și în recurs, care vizează soluția pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta, A.P.A.P.S. București, împotriva deciziei nr. 954/A din 5 decembrie 2000 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ. Casează decizia atacată și trimite cauza la instanța de apel pentru judecarea apelului reclamantei. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2003.