ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3248/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 31 ianuarie 2000, reclamanta F.P.S. București, devenită A.P.A.P.S., a chemat în judecată pârâta SC C. SA Arad, solicitând obligarea la plata următoarelor sume: - 152.166.125 lei, dividende aferente exercițiului financiar 1996 și 1997; - 128.723.363 lei, daune interese moratorii, calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozite constituite pentru persoane juridice pe un an (între 42% și 75%). Tribunalul Arad, secția comercială și contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 536 din 22 mai 2000, a admis în parte acțiunea, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 82.166.125 lei, rest neachitat din valoarea dividendelor pe 1996 și 1997, fiind anulate ca netimbrate pretențiile pentru daune interese moratorii.

În pronunțarea acestei hotărâri, privitor la dividende, instanța a reținut că pârâta a făcut dovada efectuării unor plăți parțiale, astfel că pretențiile sunt în parte întemeiate. În ce privesc daunele interese moratorii, s-a reținut că acest capăt de cerere nu a fost timbrat, deși s-a pus în vedere reclamantei, nefăcându-se dovada unui temei legal pentru exonerarea de plata taxei de timbru. Apelul reclamantei, în sensul obligării pârâtei și la plata daunelor interese moratorii, întrucât acestea sunt scutite de taxa de timbru, a fost respins de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 863/A din 21 septembrie 2000, reținându-se că, controlul judiciar trebuie să se limiteze la greșeli de judecată, iar nu referitor la modul de stabilire a taxei judiciare de timbru, care poate fi supusă procedurii speciale prevăzută de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997.

Recursul reclamantei, împotriva acestei decizii, a fost admis de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 975 din 13 februarie 2002, decizia atacată fiind casată cu trimiterea cauzei aceleiași curți de apel, pentru rejudecarea apelului. S-a reținut de către instanța de recurs că, potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ., instanța de apel trebuia să cerceteze fondul pricinii, dispoziția legală menționată nefăcând distincție privitor la cauzele pentru care prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului. În rejudecare, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ, prin decizia nr. 50 din 5 septembrie 2002, a admis apelul reclamantei A.P.A.P.S.

București, a anulat sentința Tribunalului Arad nr. 536 din 22 mai 2000, în partea referitoare la daunele interese moratorii și a respins capătul de cerere privind aceste daune. În pronunțarea acestei hotărâri, instanța a reținut că, deși i s-a cerut, reclamanta nu a precizat pretențiile privind daunele interese moratorii la nivelul taxei de scont B.N.R., fiind fără temei cererea pentru acordarea acestora la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozite pentru persoane juridice pe termen de un an. Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, susținând că pârâta, pentru întârzierea plății dividendelor, datorează dobânzile solicitate prin acțiune, respectiv dobânzile B.R.D. la depozite persoane juridice pe termen de un an, întrucât toate veniturile A.P.A.P.S.

se țineau la această bancă, conform convenției cu B.R.D. Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a cerut respingerea recursului, întrucât dividendele nu sunt purtătoare de dobânzi și ținând seama și de lipsa unei clauze între părți. La primul termen de judecată, recurenta a depus un calcul al daunelor interese moratorii, având în vedere dobânda la vedere B.R.D. (între 10%-13%), în raport cu care, daunele cuvenite însumează 35.662.696 lei. Curtea, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele: Pretențiile reclamantei, pentru acordarea daunelor moratorii calculate la nivelul dobânzilor practicate de B.R.D., în cazul depozitelor persoane juridice pe termen de un an, sunt fără temei, astfel că, întemeiat, nu au fost acordate de instanța de apel, în rejudecarea apelului.

Asemenea dobânzi se acordă, în temeiul unor contracte de depozit, încheiate de B.R.D. pe perioade determinate și la sumele prevăzute în contract, ori, în lipsa unor asemenea contracte, reclamanta nu era îndreptățită decât la dobânda la vedere. Având cunoștință de practica Curții Supreme de Justiție, recurenta a și depus la primul termen calculul dobânzilor la vedere. Pretențiile astfel calculate în recurs fiind întemeiate, urmează ca recursul să fie admis, decizia atacată să fie modificată, în sensul obligării pârâtei și la plata sumei de 35.662.696 lei daune moratorii, temeiul acestora fiind art. 43 C. com., acordarea lor nefiind condiționată de o clauză penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. București. Modifică decizia nr. 50 din 5 septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, și obligă pârâta și la daune moratorii în sumă de 35.662.696 lei. Menține restul dispozițiilor. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 1 iulie 2003.