ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3248/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 31

ianuarie 2000, reclamanta F.P.S. București, devenită A.P.A.P.S., a chemat în

judecată pârâta SC C. SA Arad, solicitând obligarea la plata următoarelor sume:

- 152.166.125 lei, dividende

aferente exercițiului financiar 1996 și 1997;

- 128.723.363 lei, daune interese

moratorii, calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozite

constituite pentru persoane juridice pe un an (între 42% și 75%).

Tribunalul Arad, secția comercială

și contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 536 din 22 mai 2000, a

admis în parte acțiunea, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de

82.166.125 lei, rest neachitat din valoarea dividendelor pe 1996 și 1997, fiind

anulate ca netimbrate pretențiile pentru daune interese moratorii.

În pronunțarea acestei hotărâri,

privitor la dividende, instanța a reținut că pârâta a făcut dovada efectuării

unor plăți parțiale, astfel că pretențiile sunt în parte întemeiate.

În ce privesc daunele interese

moratorii, s-a reținut că acest capăt de cerere nu a fost timbrat, deși s-a pus

în vedere reclamantei, nefăcându-se dovada unui temei legal pentru exonerarea

de plata taxei de timbru.

Apelul reclamantei, în sensul

obligării pârâtei și la plata daunelor interese moratorii, întrucât acestea

sunt scutite de taxa de timbru, a fost respins de Curtea de Apel Timișoara,

secția comercială și contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 863/A

din 21 septembrie 2000, reținându-se că, controlul judiciar trebuie să se

limiteze la greșeli de judecată, iar nu referitor la modul de stabilire a taxei

judiciare de timbru, care poate fi supusă procedurii speciale prevăzută de art.

18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997.

Recursul reclamantei, împotriva

acestei decizii, a fost admis de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială,

prin decizia nr. 975 din 13 februarie 2002, decizia atacată fiind casată cu

trimiterea cauzei aceleiași curți de apel, pentru rejudecarea apelului.

S-a reținut de către instanța de

recurs că, potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ., instanța de apel trebuia

să cerceteze fondul pricinii, dispoziția legală menționată nefăcând distincție

privitor la cauzele pentru care prima instanță nu a intrat în cercetarea

fondului.

În rejudecare, Curtea de Apel

Timișoara, secția comercială și contencios administrativ, prin decizia nr. 50

din 5 septembrie 2002, a admis apelul reclamantei A.P.A.P.S. București, a

anulat sentința Tribunalului Arad nr. 536 din 22 mai 2000, în partea

referitoare la daunele interese moratorii și a respins capătul de cerere

privind aceste daune.

În pronunțarea acestei hotărâri,

instanța a reținut că, deși i s-a cerut, reclamanta nu a precizat pretențiile

privind daunele interese moratorii la nivelul taxei de scont B.N.R., fiind fără

temei cererea pentru acordarea acestora la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D.

la depozite pentru persoane juridice pe termen de un an.

Împotriva acestei decizii,

reclamanta a declarat recurs, susținând că pârâta, pentru întârzierea plății

dividendelor, datorează dobânzile solicitate prin acțiune, respectiv dobânzile

B.R.D. la depozite persoane juridice pe termen de un an, întrucât toate

veniturile A.P.A.P.S. se țineau la această bancă, conform convenției cu B.R.D.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a

cerut respingerea recursului, întrucât dividendele nu sunt purtătoare de

dobânzi și ținând seama și de lipsa unei clauze între părți.

La primul termen de judecată,

recurenta a depus un calcul al daunelor interese moratorii, având în vedere

dobânda la vedere B.R.D. (între 10%-13%), în raport cu care, daunele cuvenite

însumează 35.662.696 lei.

Curtea, din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului, reține următoarele:

Pretențiile reclamantei, pentru

acordarea daunelor moratorii calculate la nivelul dobânzilor practicate de B.R.D.,

în cazul depozitelor persoane juridice pe termen de un an, sunt fără temei,

astfel că, întemeiat, nu au fost acordate de instanța de apel, în rejudecarea

apelului.

Asemenea dobânzi se acordă, în

temeiul unor contracte de depozit, încheiate de B.R.D. pe perioade determinate

și la sumele prevăzute în contract, ori, în lipsa unor asemenea contracte,

reclamanta nu era îndreptățită decât la dobânda la vedere.

Având cunoștință de practica Curții

Supreme de Justiție, recurenta a și depus la primul termen calculul dobânzilor

la vedere.

Pretențiile astfel calculate în

recurs fiind întemeiate, urmează ca recursul să fie admis, decizia atacată să

fie modificată, în sensul obligării pârâtei și la plata sumei de 35.662.696 lei

daune moratorii, temeiul acestora fiind art. 43 C. com., acordarea lor nefiind

condiționată de o clauză penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta A.P.A.P.S. București.

Modifică decizia nr. 50 din 5

septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, și obligă pârâta și la daune moratorii în sumă de 35.662.696

lei.

Menține restul dispozițiilor.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 1 iulie 2003.