Decizia nr. 605/2004 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr.204 din 11 iunie 2003, a respins acțiunea formulată de reclamantul S.C.M., prin care a solicitat anularea hotărârii nr. 2670/3435 din 7 martie 2003 emisă de Casa Județeană de Pensii Hunedoara, privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002. S-a reținut că, reclamantul a efectuat stagiul militar, potrivit livretului militar, la U.M.0101 și U.M.0168 București, ca furier, nu în detașamente de muncă în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, pentru a beneficia de dispozițiile Legii nr.309/2002. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, susținând că, după ce a fost exclus din Școala de ofițeri din Oradea, unde era elev, a efectuat stagiul militar în U.M.

0168 – Grupul de lucru – București, astfel că beneficiază de prevederile Legii nr. 309/2002, pentru perioada cât a efectuat stagiul militar la muncă (16 luni și 15 zile). Recursul este nefondat.

În adevăr, potrivit adresei nr. A/452 din 4 martie 2003 eliberată de Ministerul Apărării Naționale - Serviciul Arhive și Documentare Militară, militarii care au menționat în livret sau în fișa de evidență personală că au satisfăcut stagiul militar în unități militare (de exemplu: U.M.0124; U.M.01523 etc.), nu au făcut parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii; aceștia au prestat activități de muncă în cadrul armatei române, iar Legea nr. 309/2002 recunoaște și acordă drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961. Or, reclamantul, potrivit datelor din livretul militar, necontestate, a efectuat stagiul militar la U.M.0102 și U.M.0168 București ca furier, iar acestea nu s-au încadrat în sistemul Direcției Generale a Serviciului Muncii, pentru a beneficia de prevederile Legii nr.309/2002.

În consecință, soluția adoptată de prima instanță este legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de S.C.M. împotriva sentinței civile nr.204 din 11 iunie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 12 februarie 2004.