ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 605/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea

de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ, prin sentința civilă

nr.204 din 11 iunie 2003, a respins acțiunea formulată de reclamantul  S.C.M.,

prin care a solicitat anularea hotărârii nr. 2670/3435 din 7 martie 2003 emisă

de Casa Județeană de Pensii Hunedoara, privind acordarea drepturilor prevăzute

de Legea nr. 309/2002.

S-a

reținut că, reclamantul a efectuat stagiul militar, potrivit livretului

militar, la U.M.0101 și U.M.0168 București, ca furier, nu în detașamente de

muncă în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, pentru a beneficia de

dispozițiile Legii nr.309/2002.

Împotriva

sentinței a declarat recurs reclamantul, susținând că, după ce a fost exclus

din Școala de ofițeri din Oradea, unde era elev, a efectuat stagiul militar în

U.M. 0168 – Grupul de lucru – București, astfel că beneficiază de prevederile

Legii nr. 309/2002, pentru perioada cât a efectuat stagiul militar la muncă (16

luni și 15 zile).

Recursul

este nefondat.

În

adevăr, potrivit adresei nr. A/452 din 4 martie 2003 eliberată de Ministerul

Apărării Naționale - Serviciul Arhive și Documentare Militară, militarii care

au menționat în livret sau în fișa de evidență personală că au satisfăcut

stagiul militar în unități militare (de exemplu: U.M.0124; U.M.01523 etc.), nu

au făcut parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii; aceștia au prestat

activități de muncă în cadrul armatei române, iar Legea nr. 309/2002 recunoaște

și acordă drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.

Or,

reclamantul, potrivit datelor din livretul militar, necontestate, a efectuat

stagiul militar la U.M.0102 și U.M.0168 București ca furier, iar acestea nu

s-au încadrat în sistemul Direcției Generale a Serviciului Muncii, pentru a

beneficia de prevederile Legii nr.309/2002.

În

consecință, soluția adoptată de prima instanță este legală și temeinică, iar

recursul nefondat, urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de S.C.M. împotriva sentinței civile nr.204 din 11 iunie 2003

a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi 12 februarie 2004.