ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2193/2003

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 30 aprilie 2002 sub nr. 4737 pe rolul Tribunalului Dolj, secția civilă, reclamantul B.A. în contradictoriu cu Primăria Craiova a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța: - să o oblige pe pârâtă să emită o dispoziție ca răspuns la notificarea nr. 232/N din 26 iunie 2001 și anexele la această notificare înregistrată sub numerele: 141483 din 3 noiembrie 2001 și 25319 din 29 august 2001. - să o oblige pe pârâtă să emită dispoziție pentru imobilele situate în Craiova, Caracal, Turnu Severin; Târgu Jiu, Balș; București; toate au aparținut ca sedii de bancă a Băncii Comerțului unde reclamantul era acționar.

Prin sentința civilă nr. 198 din 30 mai 2002 Tribunalul Dolj a admis acțiunea formulată de către reclamant. Împotriva acestei hotărâri pârâta a declarat apel invocând motive de nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 162 din 4 octombrie 2002, a admis apelul, a schimbat sentința instanței de fond și a reținut cauza spre rejudecare și efectuarea unei expertize tehnice, a fixat termen pentru rejudecare la 25 octombrie 2002. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Consiliul Local al Municipiului Craiova și Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie.

Recursurile sunt inadmisibile. În conformitate cu prevederile art. 297 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 138/2000, în caz “când există un motiv de nulitate, iar prima instanță a judecat în fond, instanța de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmată și hotărârea pronunțată, va reține procesul spre rejudecare”. Rațiunea acestor dispoziții legale decurge din cerința asigurării judecării litigiului cu celeritate, în timp rezonabil, pentru a se evita trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță (posibilă anterior modificării textului enunțat, prin O.U.G. nr. 138/2000). Aceasta circumscrie obligația instanței de apel de a se pronunța asupra apelului și asupra fondului printr-o singură decizie, ceea ce exclude posibilitatea anulării hotărârii apelate, printr-o decizie separată, susceptibilă de un recurs aparte.

Contrar, s-ar crea posibilitatea tergiversării prin substituirea trimiterii cauzei la prima instanță cu suspendarea judecății apelului, ca urmare a exercitării recursului și trimiterii dosarului la instanța de recurs. Astfel, prin sintagma “va evoca fondul și va judeca procesul” (art. 297 C. proc. civ.) lasă să se înțeleagă că soluția de anulare a hotărârii apelate nu dezinvestește instanța de apel și că organic, ea se încorporează hotărârii definitive pronunțate de instanța de apel, ca act final al judecății apelului, singur susceptibil de recurs, în temeiul art. 299 C. proc. civ. și al unicității căilor de atac, ca principiu fundamental al dreptului procesual civil. Astfel fiind pentru considerentele mai înainte arătate urmează a respinge recursurile ca inadmisibile.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de pârâții Consiliul Local al Municipiului Craiova și Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj împotriva deciziei nr. 162 din 4 octombrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2003.