ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2193/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

30 aprilie 2002 sub nr. 4737 pe rolul Tribunalului Dolj, secția civilă,

reclamantul B.A. în contradictoriu cu Primăria Craiova a solicitat instanței ca

prin hotărârea pe care o va pronunța:

- să o oblige pe pârâtă să emită o

dispoziție ca răspuns la notificarea nr. 232/N din 26 iunie 2001 și anexele la

această notificare înregistrată sub numerele: 141483 din 3 noiembrie 2001 și

25319 din 29 august 2001.

- să o oblige pe pârâtă să emită

dispoziție pentru imobilele situate în Craiova, Caracal, Turnu Severin; Târgu

Jiu, Balș; București; toate au aparținut ca sedii de bancă a Băncii Comerțului

unde reclamantul era acționar.

Prin sentința civilă nr. 198 din 30

mai 2002 Tribunalul Dolj a admis acțiunea formulată de către reclamant.

Împotriva acestei hotărâri pârâta a

declarat apel invocând motive de nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

civilă nr. 162 din 4 octombrie 2002, a admis apelul, a schimbat sentința

instanței de fond și a reținut cauza spre rejudecare și efectuarea unei

expertize tehnice, a fixat termen pentru rejudecare la 25 octombrie 2002.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Consiliul Local al Municipiului Craiova și Direcția Generală a

Finanțelor Publice Dolj  în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor

Publice, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie.

Recursurile sunt inadmisibile.

În conformitate cu prevederile art.

297 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 138/2000, în caz

“când există un motiv de nulitate, iar prima instanță a judecat în fond,

instanța de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmată și hotărârea

pronunțată, va reține procesul spre rejudecare”.

Rațiunea acestor dispoziții legale

decurge din cerința asigurării judecării litigiului cu celeritate, în timp

rezonabil, pentru a se evita trimiterea cauzei spre rejudecare la prima

instanță (posibilă anterior modificării textului enunțat, prin O.U.G. nr. 138/2000).

Aceasta circumscrie obligația

instanței de apel de a se pronunța asupra apelului și asupra fondului printr-o

singură decizie, ceea ce exclude posibilitatea anulării hotărârii apelate,

printr-o decizie separată, susceptibilă de un recurs aparte.

Contrar, s-ar crea posibilitatea

tergiversării prin substituirea trimiterii cauzei la prima instanță cu

suspendarea judecății apelului, ca urmare a exercitării recursului și

trimiterii dosarului la instanța de recurs.

Astfel, prin sintagma “va evoca

fondul și va judeca procesul” (art. 297 C. proc. civ.) lasă să se înțeleagă că

soluția de anulare a hotărârii apelate nu dezinvestește instanța de apel și că

organic, ea se încorporează hotărârii definitive pronunțate de instanța de

apel, ca act final al judecății apelului, singur susceptibil de recurs, în

temeiul art. 299 C. proc. civ. și al unicității căilor de atac, ca principiu

fundamental al dreptului procesual civil.

Astfel fiind pentru considerentele

mai înainte arătate urmează a respinge recursurile ca inadmisibile.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca inadmisibile recursurile declarate de pârâții Consiliul Local al

Municipiului Craiova și Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj împotriva

deciziei nr. 162 din 4 octombrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  27 mai   2003.