ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5228/2006

Asupra recursului civil de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 24

octombrie 2000, reclamanții O.G. și O.O. au chemat în judecată pe pârâții Consiliul

Local al Municipiului Craiova și Statul Român reprezentat prin Ministerul

Finanțelor Publice pentru a fi obligați să le lase în deplină proprietate și

posesie terenul situat în Craiova, în suprafață de 3003 mp.

S-a arătat în acțiune că O.G. este

soția supraviețuitoare a lui O.A. decedat în 1989, iar O.O. este fiul acestuia.

S-a mai precizat că defunctul O.A. a

deținut de la părinții săi O.E. și A.O. terenul în suprafață de 3003 mp, situat

în Craiova, și această suprafață a fost expropriată în baza Decretului nr. 337

din 3 noiembrie 1985 fiind evidențiată în tabelul anexă la nr. 2, poziția 30,

alături de o altă suprafață de teren ce a aparținut numitului O.C., fratele lui

O.A.

În urma exproprierii o parte din

teren a fost afectat de construirea liniei de tramvai din orașul Craiova, iar

în prezent cea mai mare parte a lui este liberă, neafectată de utilități sau alte

detalii de sistematizare.

Prin sentința civilă nr. 71/2002

Tribunalul Dolj a admis acțiunea formulată de O.G. și O.O., în contradictoriu

cu pârâții Consiliul Local al Municipiului Craiova și Statul Român prin

Ministerul Finanțelor, și a dispus restituirea suprafeței de 1250 mp teren,

condiționată de restituirea diferenței dintre valoarea despăgubirii primite și

valoarea construcțiilor demolate, actualizate cu indicele de inflație.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut în esență că, reclamanții au făcut dovada că sunt

moștenitorii imobilului, că terenul provine de la părinții acestuia și să a

fost expropriat în baza Decretului 337/1985.

Construcția de pe acest teren a fost

demolată și, în prezent, potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit

în cauză, este liberă suprafața de 1250 mp, nefiind afectată de detalii de

sistematizare și nici traversată de rețele de utilitate publică.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

nr. 183 din 11 iulie 2003, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții O.G.

și O.O., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Craiova, Ministerul

Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Dolj și Prefectura Județului Dolj.

Pârâții au fost obligați să

restituie reclamanților suprafața de 1250 mp teren, potrivit raportului de

expertiză întocmit de expert M.P., teren situat în Craiova, cu următoarele

dimensiuni și vecinătăți: la N – pe o latură de 50 m., cu B-dul. N.T., la S – E

cu Canalul colector și la V – pe o latură de 50 m cu stația peco OMV, pentru

restul terenului constatându-se că au posibilitatea să obțină alte forme de

despăgubiri.

Instanța de apel, față de criticile

formulate de către apelanți, prin decizia civilă nr. 106 din 28 iunie 2002 a

admis apelurile declarate e reclamanta O.G., Consiliul Local Craiova și pârâta D.G.F.P.

Dolj pentru Ministerul Finanțelor Publice, a schimbat sentința și a reținut

spre rejudecare cauza pentru efectuarea unei noi expertize.

La pronunțarea acestei hotărâri s-a

avut în vedere că, potrivit expertizei efectuate în cauză la instanța de apel,

construcția amplasată pe terenul în suprafață de 3003 mp, situat în Craiova a

fost demolat și că în prezent din întreaga suprafață de teren este liberă numai

cea de 1250 mp, nefiind afectată de detalii de sistematizare și de alte utilități,

și în raport de dispozițiile Legii 10/2001 s-a admis acțiunea în sensul celor

arătate anterior.

A apreciat instanța că era oportun ca

impusa condiționare pentru restituirea terenului, trebuia raportată numai la

diferența despăgubirilor primite pentru teren și valoarea acestuia, actualizată

cu indicele de inflație, așa cum a arătat reclamanta O.G. în critica formulată

în apel.

De asemenea, s-a apreciat că se

impunea identificarea terenului rămas liber după construirea B-dul N.T., a

liniei de tramvai și a trotuarului, pentru a se clarifica ce suprafață de teren

trebuie restituită reclamanților.

Invocându-se dispozițiile art. 11

alin. (2) din Legea 10/2001 s-a considerat că se impunea stabilirea exactă a

despăgubirilor primite de reclamanți la data exproprierii, aspecte pentru care

au fost admise apelurile.

Rejudecând cauza, instanța a dispus

efectuarea unui nou raport de expertiză, întocmit de expert T.A., prin care s-a

concluzionat că suprafața de teren ce poate fi restituită în natură este de

1250 mp.

Reapreciind situația și având în

vedere concluziile raportului de expertiză, s-a ajuns la admiterea în parte a

acțiunii în sensul obligării pârâților să restituie reclamanților suprafața de

1250 mp teren, și s-a constatat că pentru restul terenului aceștia au

posibilitatea să opteze pentru alte forme de despăgubiri prevăzute de Legea

10/2001.

Împotriva deciziei pronunțate de

Curtea de Apel Craiova, au declarat recurs în termenul prevăzut de lege pârâții

Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Dolj și Consiliul Local al

Municipiului Craiova.

Invocând dispozițiile art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ., recurentul Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P.

Craiova a arătat că instanța a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a

legii, deoarece terenul trecut în proprietatea statului cu titlu prin Decretul

de expropriere nr. 337/1985 și că scopul exproprierii a fost atins, terenul

fiind afectat de utilități în cea mai mare parte a suprafeței sale, împrejurare

față de care nu mai putea fi restituit în natură.

Recurentul-pârât Consiliul Local al

Municipiului Craiova a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 – 10 C. proc. civ.,

și a făcut o prezentare a modului în care a fost preluat terenul, a istoricului

acestuia și a soluțiilor date în cauză până în această fază procesuală,

concluzionând că hotărârea instanței de apel este nelegală pentru că a dispus

restituirea parțială a terenului expropriat bazându-se pe constatările făcute

în urma cercetării efectuate la fața locului de către instanță și ținând cont

de precizările reclamantei făcute la fața locului cu privire la semnele de

hotar ale terenului.

Susținerile acestui recurent nu pot

fi încadrate în nici unul dintre motivele de recurs indicate.

Analizând motivele de recurs

invocate de pârâții recurenți, în raport și de dispozițiile art. 306 alin. (2) C.

proc. civ., care permit instanței de recurs să invoce și din oficiu motivele de

ordine publică, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate pentru

următoarele motive:

Sub un prim aspect, prin cererea de

chemare în judecată, înregistrată la instanță la data de 24 octombrie 2000,

intitulată acțiune în revendicare imobiliară, reclamanții au solicitat

obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie

suprafața de 3003 mp teren, situat în Craiova.

În drept, cererea a fost întemeiată

pe dispozițiile art. 480 și art. 481 C. civ.

Prin cererea de la fila 20 dosar

fond, înregistrată la 16 ianuarie 2001, depune precizări la cererea privind

„revendicarea terenului în sensul că solicită retrocedarea terenului expropriat

pentru faptul că nu s-a realizat scopul exproprierii, iar în cazul în care

acest lucru nu este posibil ,pârâții să le dea în schimb un alt teren în zona

centrală a orașului, similară cu cea a terenului expropriat, iar în ultimă

instanță să li se plătească contravaloarea acestuia la prețul practicat pe

piața liberă pentru zona respectivă.

S-au depus la dosarul cauzei

înscrisuri în susținerea acțiunii vizând dreptul de proprietate asupra

terenului în discuție, certificat de moștenitor, adrese emanând de la Primăria

Municipiului Craiova ca răspunsuri la cererile adresate acestei instituții de

către reclamanți în legătură cu restituirea terenului.

Curtea reține că față de motivarea

cererii intitulate „acțiune în revendicare”, față de temeiurile juridice

invocate de reclamanți și față de modul în care aceștia au înțeles să-și

conceapă susținerile în fața instanței, nici tribunalul și nici curtea de apel

nu au fixat cadrul procesual în limitele căruia judecata ar fi trebuit să aibă

loc.

Este adevărat faptul că o anume

situație de fapt expusă și probată trebuie calificată juridic de instanțele de

judecată, lămurirea și explicarea obiectului procesului presupunând stabilirea

tuturor instituțiilor și regulilor juridice aplicabile. În același timp însă,

calificarea juridică a unei situații de fapt date nu poate fi făcută cu

încălcarea principiului disponibilității, schimbându-se astfel total obiectul

și temeiul juridic al acțiunii.

În cauza de față, nelămurind cadrul

procesual în funcție de care urma a se stabili normele legale și instituțiile

juridice aplicabile, și analizând cererea din punctul de vedere al Legii

10/2001, în condițiile în care motivarea și susținerea cererii de chemare în

judecată cuprind elemente proprii unei acțiuni întemeiată pe dreptul comun,

Înalta Curte constată că hotărârile pronunțate de Curtea de Apel Craiova și

Tribunalul Dolj au fost date prin încălcarea art. 84 și art. 112 alin. (4) C.

proc. civ.

Distinct de aceasta, instanțele au

omis să observe că reclamanții și-au și intitulat acțiunea în revendicare,

indicând ca temei juridic art. 480 C. civ., acțiune ce a fost promovată la 24

octombrie 2000, dată când nici nu era în vigoare Legea nr. 10/2001 în raport de

care a fost analizată cererea.

Trebuie avut în vedere că în

sistemul nostru legislativ procesual, instanța este obligată să statueze în

cadrul procesual determinat de părți, iar în privința obiectului litigiului

trebuie să se pronunțe asupra și în limitele pretențiilor deduse în justiție.

Orice altă statuare contravine dispozițiilor imperative ale art. 129 alin. (6) C.

proc. civ.

Toate aceste elemente au ca

finalitate respectarea principiului disponibilității procesuale.

Față de împrejurarea că instanțele

s-au pronunțat pe un alt temei juridic decât cel indicat de reclamanți, față de

considerentele expuse, devine inutilă analiza celorlalte critici formulate de

recurenți, iar Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâții

Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. și Consiliul Local al Municipiului

Craiova, iar în temeiul dispozițiilor art. 313 C. proc. civ., va casa atât

decizia recurată cât și sentința pronunțată de Tribunalul Dolj și va trimite

cauza spre soluționare la același tribunal, care urmează să soluționeze

litigiul având în vedere temeiul juridic al acțiunii cu care instanța a fost

investită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. și Consiliul Local al

Municipiului Craiova.

Casează decizia nr. 183 din 18 iulie

2003, a Curții de Apel Craiova, secția civilă, și sentința nr. 71 din 14 martie

2002, a Tribunalului Dolj, secția civilă.

Trimite cauza spre rejudecare

Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 29.05.2006.