ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5231/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 7 februarie 2001

reclamanta P.E. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice și Consiliul Local al Municipiului Craiova pentru ca prin

hotărârea ce se va pronunța să fie obligați să-i retrocedeze terenul în

suprafață de 680 mp situat în Craiova.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că imobilul situat în Craiova, a fost moștenit de la tatăl său, O.C.,

care, la rându-i, l-a dobândit tot prin succesiune de la O.N., bunicul

reclamantei. Nemișcătorul a fost expropriat prin Decretul nr. 157/1985,

construcțiile fiind demolate, în vederea edificării unor lucrări de utilitate

publică. În prezent, terenul este afectat doar parțial de construcția unui bloc

de locuințe, pe o suprafață de aproximativ 100 mp, care cuprinde atât suprafața

aferentă blocului, cât și calea de acces la acesta, restul terenului fiind

liber.

Investit inițial cu soluționarea

cauzei, Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința nr. 23 din 14 februarie

2002, a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâți să-i

restituie suprafața de 294 mp teren situat în Craiova. A fost obligată

reclamanta să restituie suma de 630 lei, actualizată potrivit indicelui de

inflație.

Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, prin decizia nr. 58 din 24 aprilie 2002, a respins ca nefondat apelul

declarat de pârâtul Consiliul Local Craiova. A admis apelul declarat de pârâtul

Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, a schimbat în parte

sentința tribunalului în sensul ca obligația de restituire a despăgubirii

primite de reclamantă să aibă loc către pârâtul Statul Român.

Recursul declarat împotriva acestor

hotărâri de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Craiova a fost admis de

Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, care, prin decizia nr. 1018 din 14

martie 2003, a casat ambele hotărâri și a dispus reluarea judecății, cu

motivarea că instanțele, aplicând acțiunii prevederile Legii nr. 10/2001, au

încălcat principiul constituțional și de drept civil al neretroactivității

legii.

În fond după casare, Tribunalul

Dolj, secția civilă, prin sentința nr. 358 din 26 august 2003, a admis acțiunea

promovată de reclamantă și a obligat pe pârâți să-i restituie terenul în

suprafață de 294 mp situat în Craiova, astfel cum a fost identificat în schița

anexă la raportul de expertiză întocmit de ing. C.C.

Apelurile declarate împotriva

acestei sentințe de pârâții Consiliul Local al Municipiului Craiova și Statul

Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, au fost respinse ca nefondate prin

decizia nr. 9 din 13 ianuarie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a motivat că „din suprafața revendicată, 386 mp sunt ocupați de blocurile

J 30, J 31, de pe strada I. (cu zona de protecție aferentă de 5 m) precum și

parțial de str. N. (cca. 180 mp), astfel cum se concluzionează în raportul de

expertiză tehnică întocmit de expertul C.C. în dosarul nr. 2518/2001 al

Tribunalului Dolj. Diferența de 294 mp este teren liber, nu este ocupat de

construcții, nu este afectat de utilități publice și detalii de sistematizare,

„terenul este în pantă prezintă trepte cu înălțimea de 0,5 m și pe acesta se

găsesc grădini construite clandestin (?) de locatarii blocurilor din jur”.

Împotriva deciziei dată în apel,

prin care s-a păstrat sentința tribunalului, în termen legal, au declarat

recurs pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de

D.G.F.P. Dolj și Consiliul Local al Municipiului Craiova.

În motivarea celor două recursuri

s-a susținut că din raportul de expertiză efectuat în cauză, din planul

urbanistic zonal și planul cadastral de la data exproprierii, rezultă că

terenul expropriat a fost afectat în întregime de detalii de sistematizare,

acesta fiind amplasat, o parte în zona afectată de stradă și trotuar, iar cealaltă

parte constituind zonă de protecție și zonă verde aferentă blocurilor de

locuințe și cum reclamanta a primit despăgubiri pentru bunul expropriat, scopul

de utilitate publică a fost îndeplinit.

Recursurile sunt fondate, în sensul

considerentelor care succed:

În justificarea acțiunii

introductive de instanță reclamanta P.E. a susținut că terenul ce solicită a fi

retrocedat a fost dobândit prin succesiune legală de la tatăl său O.C., care,

la rându-i, l-a dobândit prin moștenire de la O.N., bunicul reclamantei.

Cercetând actele și lucrările dosarului se constată că instanțele de fond și de

apel nu au manifestat rol activ și nu au cerut reclamantei, în nici unul din

cele două cicluri procesuale, să depună titlul de proprietate al autorului

O.N., instanțele limitându-se numai la prezența certificatului de moștenitor

nr. 1842 din 27 decembrie 1976 eliberat de fostul Notariat de Stat județean

Dolj de pe urma defunctului O.C. (fila 4 dosar nr. 2518/2001 al Tribunalului

Dolj).

Acest titlu de proprietate (actul

dotal din 19 septembrie 1918) a fost depus în cel de al doilea recurs (fila 13)

și numai la insistențele instanței de recurs. În atari condiții, în lipsa

titlului de proprietate, există serioase îndoieli că expertul tehnic Cilibiu

Constantin, pe lucrarea căruia instanțele și-au întemeiat soluția de

retrocedare, ar fi identificat cu exactitate terenul revendicat de reclamantă

și care ar fi aparținut autorilor săi.

Din această perspectivă, se impune

casarea deciziei dată în apel și reluarea judecății urmând ca instanța de

rejudecare să dispună refacerea expertizei în scopul identificării terenului

potrivit titlului de proprietate al autorului reclamantei. Având în vedere că

terenul revendicat se găsește în imediata vecinătate a trei blocuri de locuințe

(de fapt, din schița expertului C.C. rezultă că nemișcătorul este înconjurat de

aceste blocuri), instanța de trimitere va solicita reclamantei să ceară și să

depună la dosar relații de la societățile din municipiul Craiova care au în

proprietate ori în administrare rețelele de gaze, canalizare și electricitate

pentru a se stabili dacă, nu cumva, terenul ce se cere retrocedat este

străbătut în subteran de atari utilități care fac funcționale blocurile de

locuințe, urmând a se reaprecia, prin consultarea și a planului cadastral de la

data exproprierii, dacă scopul de utilitate publică a fost ori nu îndeplinit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

pârâții D.G.F.P. Dolj pentru Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Local

al Municipiului Craiova prin primar împotriva deciziei civile nr. 9 din 13

ianuarie 2004 a Curții de Apel Craiova, pe care o casează și trimite cauza la

aceeași instanță pentru rejudecarea apelului declarat de pârâți.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2005.