ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5231/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 7 februarie 2001 reclamanta P.E. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Local al Municipiului Craiova pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați să-i retrocedeze terenul în suprafață de 680 mp situat în Craiova. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că imobilul situat în Craiova, a fost moștenit de la tatăl său, O.C., care, la rându-i, l-a dobândit tot prin succesiune de la O.N., bunicul reclamantei. Nemișcătorul a fost expropriat prin Decretul nr. 157/1985, construcțiile fiind demolate, în vederea edificării unor lucrări de utilitate publică.

În prezent, terenul este afectat doar parțial de construcția unui bloc de locuințe, pe o suprafață de aproximativ 100 mp, care cuprinde atât suprafața aferentă blocului, cât și calea de acces la acesta, restul terenului fiind liber. Investit inițial cu soluționarea cauzei, Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința nr. 23 din 14 februarie 2002, a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâți să-i restituie suprafața de 294 mp teren situat în Craiova. A fost obligată reclamanta să restituie suma de 630 lei, actualizată potrivit indicelui de inflație. Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 58 din 24 aprilie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Consiliul Local Craiova.

A admis apelul declarat de pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, a schimbat în parte sentința tribunalului în sensul ca obligația de restituire a despăgubirii primite de reclamantă să aibă loc către pârâtul Statul Român. Recursul declarat împotriva acestor hotărâri de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Craiova a fost admis de Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, care, prin decizia nr. 1018 din 14 martie 2003, a casat ambele hotărâri și a dispus reluarea judecății, cu motivarea că instanțele, aplicând acțiunii prevederile Legii nr. 10/2001, au încălcat principiul constituțional și de drept civil al neretroactivității legii.

În fond după casare, Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința nr. 358 din 26 august 2003, a admis acțiunea promovată de reclamantă și a obligat pe pârâți să-i restituie terenul în suprafață de 294 mp situat în Craiova, astfel cum a fost identificat în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de ing. C.C. Apelurile declarate împotriva acestei sentințe de pârâții Consiliul Local al Municipiului Craiova și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, au fost respinse ca nefondate prin decizia nr. 9 din 13 ianuarie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Pentru a decide astfel, instanța de apel a motivat că „din suprafața revendicată, 386 mp sunt ocupați de blocurile J 30, J 31, de pe strada I. (cu zona de protecție aferentă de 5 m) precum și parțial de str. N. (cca.

180 mp), astfel cum se concluzionează în raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul C.C. în dosarul nr. 2518/2001 al Tribunalului Dolj. Diferența de 294 mp este teren liber, nu este ocupat de construcții, nu este afectat de utilități publice și detalii de sistematizare, „terenul este în pantă prezintă trepte cu înălțimea de 0,5 m și pe acesta se găsesc grădini construite clandestin (?) de locatarii blocurilor din jur”. Împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a păstrat sentința tribunalului, în termen legal, au declarat recurs pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Dolj și Consiliul Local al Municipiului Craiova.

În motivarea celor două recursuri s-a susținut că din raportul de expertiză efectuat în cauză, din planul urbanistic zonal și planul cadastral de la data exproprierii, rezultă că terenul expropriat a fost afectat în întregime de detalii de sistematizare, acesta fiind amplasat, o parte în zona afectată de stradă și trotuar, iar cealaltă parte constituind zonă de protecție și zonă verde aferentă blocurilor de locuințe și cum reclamanta a primit despăgubiri pentru bunul expropriat, scopul de utilitate publică a fost îndeplinit. Recursurile sunt fondate, în sensul considerentelor care succed: În justificarea acțiunii introductive de instanță reclamanta P.E. a susținut că terenul ce solicită a fi retrocedat a fost dobândit prin succesiune legală de la tatăl său O.C., care, la rându-i, l-a dobândit prin moștenire de la O.N., bunicul reclamantei.

Cercetând actele și lucrările dosarului se constată că instanțele de fond și de apel nu au manifestat rol activ și nu au cerut reclamantei, în nici unul din cele două cicluri procesuale, să depună titlul de proprietate al autorului O.N., instanțele limitându-se numai la prezența certificatului de moștenitor nr. 1842 din 27 decembrie 1976 eliberat de fostul Notariat de Stat județean Dolj de pe urma defunctului O.C. (fila 4 dosar nr. 2518/2001 al Tribunalului Dolj). Acest titlu de proprietate (actul dotal din 19 septembrie 1918) a fost depus în cel de al doilea recurs (fila 13) și numai la insistențele instanței de recurs. În atari condiții, în lipsa titlului de proprietate, există serioase îndoieli că expertul tehnic Cilibiu Constantin, pe lucrarea căruia instanțele și-au întemeiat soluția de retrocedare, ar fi identificat cu exactitate terenul revendicat de reclamantă și care ar fi aparținut autorilor săi.

Din această perspectivă, se impune casarea deciziei dată în apel și reluarea judecății urmând ca instanța de rejudecare să dispună refacerea expertizei în scopul identificării terenului potrivit titlului de proprietate al autorului reclamantei. Având în vedere că terenul revendicat se găsește în imediata vecinătate a trei blocuri de locuințe (de fapt, din schița expertului C.C. rezultă că nemișcătorul este înconjurat de aceste blocuri), instanța de trimitere va solicita reclamantei să ceară și să depună la dosar relații de la societățile din municipiul Craiova care au în proprietate ori în administrare rețelele de gaze, canalizare și electricitate pentru a se stabili dacă, nu cumva, terenul ce se cere retrocedat este străbătut în subteran de atari utilități care fac funcționale blocurile de locuințe, urmând a se reaprecia, prin consultarea și a planului cadastral de la data exproprierii, dacă scopul de utilitate publică a fost ori nu îndeplinit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de pârâții D.G.F.P. Dolj pentru Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Local al Municipiului Craiova prin primar împotriva deciziei civile nr. 9 din 13 ianuarie 2004 a Curții de Apel Craiova, pe care o casează și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului declarat de pârâți. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2005.