ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 870/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de SC „Electrica Oltenia” SA – Sucursala de

Distribuție Slatina împotriva deciziei nr.94 din 22 martie 2002 a

Curții de Conturi – Secția jurisdicțională.

La

apelul nominal s-a prezentat recurenta SC „Electrica Oltenia” SA – Sucursala de

Distribuție Slatina, reprezentată de consilierul juridic M.N.,

lipsind intimata Curtea de Conturi a României.

Procedura

completă.

Consilierul

juridic M.N. a solicitat admiterea recursului pentru motivele invocate în scris

la dosar, modificarea deciziei Secției jurisdicționale a Curții

de Conturi și a sentinței Colegiului jurisdicțional Olt și

în fond respingerea actului de sesizare a procurorului financiar,

susținând că societatea reclamantă nu datorează taxa de

dezvoltare prevăzută de Ordonanța Guvernului nr.29/1994.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința nr.49 din 15.11.2001, Colegiul Jurisdicțional Olt a dispus

următoarele:

S-a

admis actul de sesizare al procurorului financiar nr. 180/25D/1999 și în

temeiul art.71 pct.2 din Legea nr.94/1992, s-a dispus virarea de către SC

„Electrica” SA – Sucursala de Distribuție Craiova – Exploatarea de

Distribuție Slatina a sumei de 127.115.789 lei din care suma de

78.448.919.000 lei taxa de dezvoltare și 48.666.870.000 lei majorări

de întârziere către fondul pentru dezvoltarea sistemului energetic.

S-a

constatat recuperată și virată la fondul special suma de

110.522.919.000 lei din care 78.448.919.000 lei taxă de dezvoltare și

suma de 32.074.000 lei majorări de întârziere.

S-a

constatat că pentru suma de 16.592.870.000 lei majorări de

întârziere, SC „Electrica” SA – Sucursala de Distribuție Craiova –

Exploatarea de Distribuție Slatina are aprobată eșalonarea la

plata obligațiilor bugetare către Ministerul Industriei și Comerțului

prin Nota nr.146367/ 12.05.2000.

Pe

baza expertizei efectuate în cauză, instanța a constatat și

reținut că în anexa procesului-verbal de constatare

nr.6861/30.09.1998, sumele înscrise în coloanele: valoare taxă de virat,

taxă virată, diferență nevirată și majorări

lei, nu au fost corect calculate și stabilite.

S-a

reținut că pentru perioada 1.09.1997 – 3.08.1998 Exploatarea de

Distribuție Slatina mai datora taxă de dezvoltare a sistemului

energetic în sumă de 78.448.919.000 lei, mai mare cu 3.303.561.000 lei

decât cea prezentată organului de control ca virată în luna decembrie

1997 și majorări de întârziere în sumă de 48.666.870 lei.

S-a

mai reținut că raportul de obligație este stabilit între SC

„Electrica” SA prin subunitatea din Slatina și fondul special și

deci, plățile efectuate nu pot fi luate în considerare ca făcute

pentru terți, după cum nu rezultă din nici un act de plată,

ci ca obligații proprii de plată ale acesteia.

SC

„Electrica” SA are aprobări de la Ministerul Industriilor și

Comerțului pentru reeșalonarea plății taxei de dezvoltare

și a majorărilor de întârziere aferente acesteia, calculate de

către către organele de control ale Curții de Conturi a României

și ale Ministerului Finanțelor Publice – interpretarea dată

actelor normative ce le reglementează nu este cea corectă.

Împotriva

sentinței a formulat recurs jurisdicțional SC „Electrica” SA –

Sucursala de Distribuție Craiova – Exploatarea de Distribuție

Slatina, cu motivarea că suma de 127.115.787.001 lei, taxă de

dezvoltare și majorări de întârziere, s-a reținut eronat ca

aparținând  sucursalei fiind de fapt obligația SC CONEL SA.

Prin

expertiza efectuată s-a concluzionat că obligația

plății taxei de dezvoltare a fost îndeplinită în totalitate

conform O.U.G. nr. 29/1994, iar CONEL SA a avut beneficiul tuturor

plăților în valută.

Prin

decizia nr.94/ 22.03.2002 a Secției jurisdicționale, s-a respins

recursul jurisdicțional declarat de SC „Electrica” SA – Sucursala de

Distribuție Craiova – Exploatarea de Distribuție Slatina împotriva

Sentinței nr.49/2001 a Colegiului Jurisdicțional Olt.

Pentru

a pronunța astfel, instanța a avut în vedere:

Odată

cu divizarea CONEL SA în mai multe societăți, atât activul cât

și pasivul acesteia au fost împărțite, astfel că

obligația reținută nu putea reveni Conel SA.

Subunitatea

din Slatina a SC „Electrica” SA a întocmit facturi la sfârșitul

fiecărei luni pentru energia electrică livrată

unităților ce efectuau plata în valută și tot unitatea din

Slatina stingea obligațiile de plată ale acestora pe baza notelor de

debitare-creditare transmise de SC „Conel” SA, de unde rezultă că

raportul juridic de obligație este stabilit între SC „Electrica” SA prin

subunitatea din Slatina și fondul special, deci plățile

efectuate nu pot fi luate în considerare ca făcute pentru terți ci ca

obligații proprii de plată ale acesteia.

Împotriva

deciziei nr.94/2002 și a sentinței civile nr.49/2001 a formulat

recurs SC „Electrica Oltenia” SA – Sucursala de Distribuție Slatina,

criticând-o astfel:

Instanțele

nu au apreciat corect raportul de expertiză efectuat în cauză prin

care se stabilește fără echivoc faptul că recurenta, în

afara încasărilor efective de care a beneficiat, și-a îndeplinit în

totalitate obligația taxei de dezvoltare aferentă chiar în procent de

70% din totalul încasărilor, înregistrând plăți peste nivelul

obligației legal constituite.

S-a

probat existența unui raport contractual distinct în care nu a fost parte,

raport contractual ce a generat plăți către titularul de

contract RENEL respectiv CONEL, instanțele de  fond și recurs au

stabilit raportul juridic de obligație a taxei de dezvoltare, fiind

încălcate dispozițiile O.G. nr.29/1994 – art.2; art.3 și pct.3

din Instrucțiunile nr.91825/ 20.05.1999 – 255479 din 26.02.1999.

În

mod nelegal s-a extins obiectul judecății fără ca

instanța de recurs să se pronunțe pe acest aspect.

Conform

pct.3 din Instrucțiunile citate, filialele și sucursalele din cadrul

CONEL, au obligația să defalce din încasările zilnice aferente

contravalorii energiei electrice livrate consumatorilor din economic, taxa de

dezvoltare inclusă în tarife și că unitățile

menționate sunt unități colectoare, deci obligația este

aferentă încasărilor zilnice efective (cont curent și casă)

– instanțele extind obligația de plată la ce nu s-a încasat.

În

acest mod recurenta a fost obligată la o plată nedatorată.

Analizându-se

actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Față

de apărările constante  ale recurentei, în sensul că și-a

îndeplinit în totalitate obligația taxei de dezvoltare aferentă în

procent de 70% din totalul încasărilor, înregistrând plăți în

plus, ca și susținerea că a existat și un raport

contractual distinct ce a generat plăți către RENEL resepectiv

CONEL – se impune efectuarea unei noi expertize ca și administrarea unor

probe noi pentru elucidarea apărărilor susținute de

recurentă.

De

asemeni, se impune verificarea apărării susținute, cu referire

la caracterul de unități colectoare a sucursalelor „Electrica” SA în

raport de care se va stabili dacă obligația impusă este

aferentă încasărilor zilnice efective sau se extind și la alte

sume.

Pentru considerentele

expuse, se va admite recursul, se va casa decizia nr.94/ 22.03.2002 a

Curții de Conturi – Secția Jurisdicțională și

Sentința nr.49/ 15.11.2001 a Colegiului Jurisdicțional Olt și va

trimite cauza spre soluționare Colegiului Jurisdicțional Olt al

Curții de Conturi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de SC „Electrica Oltenia” SA – Sucursala de Distribuție

Slatina împotriva deciziei nr.94 din 22 martie 2002 a Curții de Conturi –

Secția jurisdicțională.

Casează

decizia nr.94 din 22 martie 2002 a Curții de Conturi – Secția

jurisdicțională și Sentința nr.49 din 15 noiembrie 2001 a

Colegiului jurisdicțional Olt și trimite cauza spre soluționare

Colegiului jurisdicțional Olt al Curții de Conturi.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 martie 2003.