ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2432/2003

Ședința publică de la 18 iunie 2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin actul nr. 9311 din 11 iulie

2001, s-a dispus sesizarea Colegiului jurisdicțional Galați, în vederea

obligării SC E. SA București, sucursala de Distribuție Galați, la plata sumei

de 19.170.364.240 lei către Fondul de Dezvoltare a Sistemului Energetic, cu titlu

de penalități de întârziere, pentru virarea cu întârziere pe parcursul anului

2000, a sumelor datorate.

Colegiul jurisdicțional al

municipiului București a dispus, prin sentința nr. 8 din 5 februarie 2002,

respingerea ca neîntemeiat a actului de sesizare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța Curții de Conturi a reținut că taxa către Fondul de Dezvoltare a

Sistemului Energetic se virează în contul special, în termen de 3 zile, numai

în cazul încasării contravalorii energiei electrice, nu și în situația

compensării, ca modalitate de stingere a obligațiilor de plată.

Astfel, în speță, sucursala Galați a

SC E. SA a încasat efectiv suma de 274.026.182.910 lei, s-au stins prin

compensare obligații ce însumau 1.603.244.344.330 lei, iar la Fondul Special pentru

Dezvoltarea Sistemului Energetic s-a virat suma de 144.120.370.155 lei,

depășindu-se obligația instituită prin O.G. nr. 26/1999.

Prin decizia nr. 419 din 19

septembrie 2002, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a admis recursul

jurisdicțional al Procurorului financiar și a modificat sentința în sensul că a

admis actul de sesizare și a obligat unitatea la plata sumei de 19.170.364.240

lei cu titlu de penalități de întârziere către Fondul Special de Dezvoltare a

Sistemului Energetic Național.

Pentru a pronunța această din urmă

hotărâre, instanța Curții de Conturi a reținut că în perioada 1 ianuarie – 31

decembrie 2000, unitatea nu a respectat termenul de 3 zile de la încasarea

contravalorii energiei electrice pentru plata taxei de dezvoltare, în sumă de

133.386.169.659 lei.

Astfel, sucursala Galați a SC E. a

efectuat virări în sumă de 132.452.696.483 lei, rezultând o diferență de

933.473.176 lei, sumă achitată cu O.P. nr.12 din 3 ianuarie 2001, motiv pentru

care, în mod justificat, s-au calculat penalități de întârziere de

19.170.364.240 lei.

Penalitățile sunt datorate, întrucât

și compensarea obligațiilor și a creanțelor constituie o modalitate de încasare

a contravalorii energiei livrate consumatorilor, astfel încât sunt aplicabile

prevederile art. 3 alin. (40 din O.G. nr. 26/1990, pentru modificarea și

completarea O.G. nr. 29/1994, potrivit cărora nevirarea în termen a sumelor

reprezentând taxa de dezvoltare, se penalizează cu 0,3% pentru fiecare zi de

întârziere.

Împotriva deciziei a declarat recurs

Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice, E.M.N., sucursala

Galați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, societatea a învederat că

secția jurisdicțională a Curții de Conturi a interpretat greșit actele

normative prin care s-a instituit obligația de plată a taxei de dezvoltare,

reținând, în mod nelegal, că operațiunea de compensare a obligațiilor

reprezintă o modalitate de încasare a contravalorii energiei electrice și în

raport de data compensării se calculează termenul de 3 zile prevăzut pentru

virarea sumelor datorate Fondului Special de Dezvoltare.

În realitate, a susținut recurenta,

există încasare numai și dacă sunt transferate lichiditățile bănești,

compensarea fiind o modalitate de stingere a obligațiilor, fără trecerea

lichidităților de la o persoană juridică la alta.

Întrucât nu se poate pune semnul

egalității între „încasare și compensare”, instanța secției jurisdicționale a

adăugat la lege, stabilind că unitatea avea obligația de plată a taxei de

dezvoltare în termen de 3 zile de la data compensării și prin depășirea acestei

date datorează penalități de întârziere.

De altfel, a mai arătat recurenta,

este scutită de plata acestor penalități, întrucât achitând debitele restante,

beneficiază de înlesnirile acordate prin art. 12 din O.U.G. nr. 40/2002 privind

recuperarea arieratelor bugetare.

Examinând cauza în raport de

motivele invocate, Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

Astfel, Curtea constată că prin

decizia recurată s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 3 din O G

nr. 26/1999, potrivit cărora veniturile Fondului Special pentru Dezvoltarea

Sistemului Energetic Național se colectează într-un cont special, pe măsura

încasării contravalorii energiei electrice și termice livrate consumatorilor.

Întrucât textul de lege nu

precizează care sunt modalitățile de încasare a energiei livrate, în mod corect

s-a luat în considerare și compensarea creanțelor și a obligațiilor convenită

de recurentă cu partenerii săi comerciali cărora le-a livrat energie electrică.

În cadrul acestei operațiuni,

agenții economici implicați, înregistrând după caz, încasarea sau plata

obligațiilor și a creanțelor, în valoarea facturilor emise de recurentă, se

regăsește și taxa de dezvoltare a sistemului energetic care trebuia achitată în

termenul legal de 3 zile de la data compensării.

Întrucât această taxă a fost plătită

cu întârziere, la data realizării disponibilităților în contul sucursalei,

aceasta datorează penalitățile de întârziere calculate prin actul de sesizare.

Nu este fondat nici motivul de

recurs privind incidența O.U.G. nr. 40/2002 pentru recuperarea arieratelor

bugetare, potrivit căreia recurenta ar fi scutită de la plata penalităților de

întârziere.

Acest act normativ prevede condițiile

în care se aprobă de către creditorii bugetari acordarea înlesnirilor de plată

pe baza unor criterii de performanță economico-financiară și de disciplină

fiscală a contribuabililor, astfel încât analiza acestor criterii, stabilirea

punctajului fiecărui debitor și în final, aprobarea facilităților constituie o

problemă de executare, nefiind de atributul instanței.

În raport de cele expuse, Curtea va

respinge recursul formulat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC

Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice E.M.N., sucursala de

Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Galați, împotriva deciziei nr.

419 din 19 septembrie 2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 iunie 2003.