ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7710/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, la 25 octombrie 2002, Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt, a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 260 din 6 septembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, solicitând admiterea recursului, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii formulate de SC E. SA, sucursala Craiova - Exploatarea Slatina și în consecință, menținerea deciziei nr. 2045 din 18 decembrie 2001, emisă de Ministerul Finanțelor Publice, precum și a procesului-verbal nr. 11502 din 9 noiembrie 2001, încheiat de Direcția de Control Financiar-Fiscal din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Olt.

În motivarea recursului, recurenta a precizat că în mod greșit, instanța de fond a considerat că penalitățile facturate clienților, conform clauzelor contractuale, constituie venituri și trebuie înregistrate în contabilitate, numai la data încasării, diminuându-se, astfel, venitul impozabil cu suma de 2.035.992.226 lei. S-au invocat art. 4 din O.G. nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, Legea contabilității nr. 82/1990. S-a mai susținut că în ceea ce privește taxa pentru constituirea fondului special de dezvoltare a sistemului energetic, instanța de fond corect a reținut că reclamanta o datorează conform O.G. nr. 26/1999, pentru modificarea O.G. nr. 29/1994, care a susținut că în mod greșit instanța de fond a menținut obligarea recurentei la plata sumei de 19.813.762 lei, taxă de dezvoltare, plus majorări de întârziere, aferentă consumului de energie electrică în interes propriu.

Aceasta, întrucât energia electrică consumată de recurentă, se face pentru realizarea obiectului de activitate, deci face obiectul unui act de comerț, ceea ce ar justifica încasarea unor tarife din care să se deducă taxa de dezvoltare. Din actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Prin sentința nr. 260 din 6 septembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC E. SA, sucursala de distribuție Oltenia, împotriva Ministerului de Finanțe, Direcției Generale a Finanțelor Publice Olt și Direcției Controlului Financiar Fiscal Olt. S-a anulat decizia nr. 2405 din 18 decembrie 2001 și procesul-verbal de control din 9 noiembrie 2001, în parte, menținând obligarea reclamantei la plata sumei de 19.813.764 lei.

De precizat, că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC E. SA, sucursala de dstribuție Oltenia, a cerut să se anuleze decizia nr. 2045 din 18 decembrie 2001 și procesul-verbal de control nr. 1313 din 29 iunie 2001, referitor la capitolul „impozitul pe profit”. Reclamanta a precizat prin acțiune, că în mod greșit organul de control a reținut că nu a înregistrat penalitățile plătite de consumatorii de energie electrică la capitolul „venituri”, ci în contul „în afara bilanțului”, deși s-ar contraveni, astfel, H.G. nr. 402/2000 - cap. II art. 4 lit. c) și că nu datorează taxă de dezvoltare a sistemului energetic pentru consumul propriu al societății. Hotărârea atacată, respectiv sentința nr. 260 din 6 septembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, este legală, astfel încât recursurile declarate în cauză vor fi respinse în baza art. 312 C. proc.

civ. Cu privire la penalitățile plătite de consumatorii de energie electrică ce au întârziat plata facturilor, în mod corect nu au fost înregistrate de societatea SC E. SA, sucursala de distribuție Oltenia, la capitolul venituri, până la data încasării lor. De altfel, conform prevederilor art. 4 din H.G. nr. 402/2000, aceste penalități se înregistrează la capitolul „venituri” la data încasării lor. În mod corect, instanța de fond a reținut acest aspect, de astfel și potrivit O.G. nr. 70/1994, cât și expertizei efectuate în cauză. Determinarea profitului impozabil se face în raport cu veniturile obținute, inclusiv cele din câștiguri din orice sursă, prin câștiguri înțelegându-se numai ceea ce efectiv a intrat în patrimoniul societății, și nu penalități, care se vor putea încasa în viitor și pentru care nu există certitudinea încasării.

Cât privește suma de 19.813.764 lei, reprezentând taxe de dezvoltare, în mod corect instanța de fond a reținut că este datorată, întrucât legiuitorul nu a distins la crearea fondului special pentru dezvoltarea sistemului energetic, între consumatorii din economie și consumul propriu al societății reclamante. Hotărârea atacată fiind legală și temeinică, recursurile declarate vor fi respinse conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Olt, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice și de SC E. SA, sucursala de distribuție Slatina, împotriva sentinței civile nr. 260 din 6 septembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2004.