ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1085/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 15 aprilie 2000,

reclamanta S.N.T.F.M. C.F.R. București, sucursala Cluj, a chemat în judecată pe

pârâta S.C. E. S.A. Satu Mare solicitând ca, în baza sentinței civile ce se va

pronunța, să fie obligată la plata sumei de 11.007.606 lei, reprezentând taxă

transport neîncasată la eliberarea mărfii, precum și cheltuielile de judecată

aferente.

În susținerea pretențiilor, reclamanta arată că, pe

adresa pârâtei, a sosit de la un furnizor ceh vagonul cu terminația 1478 pentru

care pârâta a achitat, la destinație, o sumă mai mică, egală cu suma care face

obiectul cauzei, sumă care reprezintă taxa de staționare a vagonului, inițial

necuprinsă în scrisoarea de trăsură, dar comunicată ulterior de către căile

ferate ungare și dictată cu eroare de taxare de către D.C.C.C.V. București cu

convulutul de erori nr. 4/1999.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 73, 74 și

art. 76 pct. 1 din Regulamentul de transport, prevederile C.O.T.I.F. și de C.I.M.

și contractul de transport.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea

acțiunii arătând că, în conformitate cu art. 61 pct. 1 din Regulamentul de

transport, expeditorul răspunde de exactitatea indicațiilor și a declarațiilor

scrise în scrisoarea de trăsură și suportă toate consecințele în cazul când aceste

declarații sunt incomplete, prescurtate, insuficiente, neprecise sau scrise în

alte rubrici decât cele rezervate pentru fiecare din ele.

Prin sentința civilă nr. 1619 din 18 decembrie 2000,

Tribunalul Satu Mare a respins acțiunea ca nefondată, apreciind că pârâta nu

datorează sumele solicitate, având în vedere dispozițiile art. 61 pct. 1

2

din Regulamentul de transport, culpa aparținând expeditorului.

Împotriva acestei sentințe a promovat apel

reclamante, criticile vizând modul cum s-au interpretat dispozițiile

Regulamentului de transport C 7 și prevederile C.O.T.I.F. și C.I.M., potrivit

cărora destinatara mărfii preia odată cu marfa și toate obligațiile ce o

grevează și care decurg din contractul de transport.

Astfel, se susține că staționarea pe parcursul M.A.V.

(căile ferate ungare) a vagonului expediat de către furnizorul ceh s-a produs

din vina expeditorului ceh care, din neglijență, nu a depus facturile

referitoare la piesele de schimb menționate în I.D.T. și, cum între C.F.R. și

furnizor nu există relații de nici o natură, relațiile contractuale fiind cu

destinatarul mărfii, putând să-și recupereze prejudiciul.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia civilă nr. 183

din 19 aprilie 2001, a respins apelul ca nefondat.

În motivarea soluției date, instanța de apel a

reținut că staționarea pe parcursul M.A.V., s-a produs din cauza documentației

incomplete care a însoțit vagonul, documentație care trebuia depusă de către

expeditorul ceh.

Cum art. 61.1 din Regulamentul de transport prevede

că expeditorul răspunde de exactitatea indicațiilor scrise prin grija sa, în

scrisoarea de trăsură, suportă toate consecințele rezultate din faptul că

aceste declarații sunt incomplete, nu se poate reține vreo culpă în sarcina

destinatarului care a achitat taxele de transport, taxa de avizare, de

manevrare și timpul de utilizare în stația C.F. Satu Mare.

Cu petiția înregistrată la data de 28 mai 2001,

reclamanta a declarat recurs, în termen și legal timbrat, criticile vizând

aspecte de nelegalitate și netemeinicie, din conținutul acestora rezultând că

se referă la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că preluând marfa de la cărăuș,

pârâta-intimată a preluat obligațiile ce grevează asupra acestui transport și, potrivit

art. 76 alin. (1) din Regulamentul de transport, datorează taxele de staționare

pe parcursul M.A.V.

Recursul este nefondat.

Este adevărat că, potrivit art. 76 alin. (1) din

Regulamentul de transport, în caz de aplicare greșită a unui tarif de transport

sau de greșeală de calcul la încasarea tarifelor, ceea ce nu s-a încasat

trebuie plătit și ceea ce s-a încasat în plus trebuie restituit.

Din economia textului precizat rezultă, fără putință

de tăgadă, că aplicarea greșită a unui tarif sau greșeala de calcul la

încasarea tarifului nu cade în sarcina destinatarului, respectiv,

beneficiarului mărfii, contractul de transport fiind independent de contractul

de furnizare.

Instanța de apel, justificat a considerat că

beneficiara pârâtă nu poate fi obligată la taxele staționare M.A.V., atâta timp

cât această staționare s-a produs din cauza documentației incomplete care a

însoțit vagonul, documentație care trebuia depusă de expeditorul ceh,

făcându-se aplicațiunea dispozițiilor art. 61.1 din Regulamentul de transport.

Față de cele arătate, în considerarea dispozițiilor art.

312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanta S.N.T.F.M.

C.F.R. SA, sucursala marfă Cluj Napoca, prin S.M.F. – D.A.J. – Oficiul

Teritorial Cluj, împotriva deciziei nr. 183 din 19 aprilie 2001 a Curții de

Apel Oradea, ca nefondat.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie

2003.