ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2688/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de

reclamanta S.C. „P.A” SA Otopeni împotriva deciziei nr.659 din 27 aprilie 2001

a Curții de Apel București-Secția Comercială.

La apelul nominal s-a prezentat intimata pârâtă

SNTFM CFR „M.” București prin consilier juridic I. M., lipsind recurenta.

Procedura legal îndeplinită.

Reprezentantul intimatei pune concluzii de

respingerea recursului, ca nefondat susținând că dreptul la

acțiune a reclamantei este prescris, cu consecința menținerii

hotărârilor date în fond și apel.

CURTEA,

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Societatea Comercială „R.F.” SA a chemat-o în

judecată pe pârâta SNTFM CFR” M.”și a solicitat ca prin sentința

care se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 85.373.924

lei reprezentând contravaloarea cantităților de combustibil

constatate lipsă la destinație, cu motivarea că la recepția

mărfii din vagoanele sosite în stația de destinație București-Otopeni

s-au constatat lipsuri conform procesului verbal de constatare și

documentelor de transport pe care le-a anexat în dovedirea pretențiilor.

Tribunalul București-secția

comercială, prin sentința nr.6235 din 19 octombrie 2000 a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de

pârâtă cu motivarea că potrivit contractului de transport pârâta se

legitimează procesual.

În ce privește prescripția, instanța

de fond a apreciat în raport de prevederile art.92.6 din Regulamentul de

transport că acțiunea este prescrisă prin împlinirea termenului

de un an întrucât transporturile reclamate că au sosit cu lipsuri au fost

eliberate la 19 august 1998, 10 februarie 1999 și martie 1999.

Sentința a fost confirmată de Curtea de

Apel București care, prin decizia nr.659 din 27 aprilie 2001, a respins ca

nefondat apelul reclamantei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a

reținut că termenul de prescripție de un an s-a împlinit și

că transporturile în cauză nu se încadrează în situațiile

prevăzute de art.92.2 și 93.2 din Regulamentul de transport pentru a

se reține critica reclamantei potrivit căreia termenul în care pot fi

valorificate pretențiile cu privire la despăgubiri provenind din

lipsurile la transport este de 2 ani.

Împotriva deciziei pronunțată în apel a

declarat recurs S.C.” P. A.” SA, cu respectarea termenelor prevăzute de

art.301 și 303 Cod procedură civilă.

Recurenta a invocat prevederile art.304 (9) (11) Cod

procedură civilă și a susținut că hotărârile

pronunțate în cauză sunt vădit nelegale și esențial

neîntemeiate întrucât s-au încălcat dispozițiile art.83.4 alin. final

din O.G. nr.41/1997, art.87.3 coroborat cu art.93.2, 93.2.3 din Regulamentul de

transport.

În sprijinul acestor susțineri recurenta a

motivat că la transporturile în cauză s-au constatat lipsuri

considerabile pe care le-a reclamat administrativ, conform Regulamentului de

transport, în termen de 3 luni și, în fine, că pentru obținerea

despăgubirilor termenul de sesizare a instanței era de doi ani.

Întrucât acest termen nu s-a împlinit, a mai

susținut recurenta, greșit s-a respins ca prescrisă

acțiunea prin care a pretins 85.373.924 lei despăgubiri.

Față de motivele invocate S.C. Petrom Aviation

a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei pentru judecarea în

fond a litigiului.

Recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Prin criticile aduse deciziei pronunțată

în apel, recurenta a invocat, în alți termeni, două probleme de drept

și anume cea a termenului de prescripție aplicabil cât și cea a

suspendării termenului de prescripție pe perioada cuprinsă între

data formulării reclamației administrative și cea a

valorificării dreptului la acțiune în instanță.

Pentru a răspunde la aceste probleme trebuie

observat obiectul acțiunii care constă în despăgubiri pretinse

ca urmare a lipsurilor constatate la transporturile sosite pe adresa

destinatarei care s-a legitimat procesual cu contractul de transport

(scrisorile de trăsură) și contractul 106/1999.

„Acțiunea juridică contra căii

ferate, care se naște din contractul de transport, aparține persoanei

care posedă legitimația de călătorie sau scrisoare de

trăsură, după caz...” dispune art.88 (1) din Regulamentul de

transport. Reclamațiile administrative rezultate din contractul de

transport sunt obligatorii și se adresează în scris în termenul de 3

luni de la datele prevăzute de art.92.4, 92.5 și 93.3, în afara

cazurilor prevăzute de art.92.1, 92.3 și 93.2.

În speță, reclamațiile administrative

pentru lipsurile constatate la transporturile efectuate în perioada 3

septembrie 1998- 8 martie 1999 s-au depus cu depășirea termenului de

3 luni, socotit de la eliberarea transportului. În aceste condiții

reclamanta nu a beneficiat de efectele formulării reclamațiilor în

sensul că prescripția nu a fost suspendată până la

rezolvarea reclamației conform art.92.6 din Regulamentul de transport.

Acțiunea în daune întemeiată pe

răspunderea căii ferate, care izvorăște din contractul de

transport se prescrie prin trecerea unui an (art.93.1 RT). Acest termen se

socotește din ziua în care a avut loc eliberarea mărfii și,

conform art.93.4 din același regulament, poate fi suspendat timp de 3 luni

dacă se formulează în termenul legal reclamația

administrativă.

Așadar, în raport de cadrul procesual

determinat de reclamantă și de obiectul pricinii exercițiul

dreptului la acțiune se supune art.87.3, 93.1, 93.3.2 din Regulamentul de

transport.

De la regula stabilită de art.93.1 din

Regulamentul de transport privind termenul de prescripție de un an sunt

exceptate situațiile enumerate la art.93.2.1, 93.2.2 și 93.2.3 pentru

care termenul este de doi ani, dar pentru că excepțiile sunt de

strictă interpretare și aplicare, recurenta se afla în situația

de a face dovada intenției intimatei de a provoca paguba prin acțiune

sau omisiune precum și a acceptării urmărilor acestor fapte.

În consecință, instanța de apel a

aplicat corect dispozițiile din Regulamentul de transport privind termenul

de prescripție de un an și tot corect a reținut că acest

termen nu a fost suspendat întrucât reclamațiile administrative pentru

transporturile în cauză nu au fost formulate în termen de 3 luni de la

data eliberării transportului.

Întrucât nu sunt motive de modificare a deciziei

pronunțată în apel conform art.312 Cod procedură civilă,

recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul reclamantei S.C.

„PA.” SA Otopeni împotriva deciziei nr.659 din 27 aprilie 2001 a Curții de

Apel București-Secția Comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 21 mai 2003.