ÎCCJ, decizie (scj.ro #83623)

Contract

de transport pe calea ferată.Lipsuri cantitative.Acțiunea în daune.Termen de

prescripție.Suspendare

Regulamentul de transport C.F.R,art93.1, art93.4

Acțiunea

în  daune,întemeiată pe răspunderea căii ferate,ce izvorăște din

contractul de transport,se prescrie prin trecerea unui an,conform art.93.1

R.T,..care se socotește din ziua când a avut loc livrarea mărfii;termenul poate

fi suspendat timp de trei luni,dacă se formulează în termen reclamația

administrativă,conform art.93.4 R.T.

(Secția comercială,decizia nr.2688 din 21 mai 2003)

Societatea Comercială „R.F.” SA a chemat-o în judecată pe

pârâta SNTFM CFR” M.”. cerând să fie obligată la plata sumei ,reprezentând

contravaloarea cantităților de combustibil constatate lipsă la destinație, cu

motivarea că la recepția mărfii din vagoanele sosite în stația de destinație

București-Otopeni ,s-au constatat lipsuri conform procesului verbal de

constatare și documentelor de transport pe care le-a anexat în dovedirea

pretențiilor.

Tribunalul București,Secția comercială, prin sentința  civilă nr.6235 din

19 octombrie 2000 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată

de pârâtă cu motivarea că, potrivit contractului de transport, pârâta se

legitimează procesual.

În ceea ce  privește prescripția, instanța a apreciat, în raport cu

prevederile art.92.6 din Regulamentul de transport, că acțiunea este prescrisă

prin împlinirea termenului de un an, întrucât transporturile reclamate cu

lipsuri au fost eliberate la 19 august 1998, 10 februarie 1999 și martie 1999.

Sentința a fost confirmată de Curtea de Apel București care, prin decizia

nr.659 din 27 aprilie 2001, a respins ca nefondat apelul  reclamantei..

Instanța de apel a reținut că termenul de prescripție de un an s-a împlinit și

că transporturile în cauză nu se încadrează în situațiile prevăzute de art.92.2

și 93.2 din Regulamentul de transport, pentru a se reține critica reclamantei,

potrivit căreia, termenul în care pot fi valorificate pretențiile cu privire la

despăgubirile  provenind din lipsurile la transport este de doi ani.

Împotriva deciziei pronunțată în apel,reclamanta a declarat recurs, cu

respectarea termenelor prevăzute de art.301 și 303 C. proc.civ.., invocând

prevederile art.304  pct9C proc. civ. și a susținut că hotărârile

pronunțate în cauză sunt vădit nelegal șineîntemeiate întrucât s-au încălcat

dispozițiile art.83.4 alin. final din O.G. nr.41/1997, art.87.3 coroborat cu

art.93.2, 93.2.3 din Regulamentul de transport.

În sprijinul acestor susțineri reclamanta a motivat că la transporturile în

cauză s-au constatat lipsuri considerabile, pe care le-a reclamat

administrativ, conform Regulamentului de transport, în termen de trei luni și,

în fine, că pentru obținerea despăgubirilor termenul de sesizare a instanței

era de doi ani.

Întrucât acest termen nu s-a împlinit, a mai susținut reclamanta  că în

mod greșit s-a respins ca prescrisă acțiunea prin care a pretins despăgubiri.

Față de motivele invocate, reclamanta a solicitat admiterea recursului și

trimiterea cauzei pentru judecarea în fond a litigiului.

Recursul este nefondat .

Prin criticile aduse deciziei pronunțată în apel, reclamanta a invocat, în alți

termeni, două probleme de drept și anume cea a termenului de prescripție

aplicabil cât și cea a suspendării termenului de prescripție pe perioada

cuprinsă între data formulării reclamației administrative și cea a

valorificării dreptului la acțiune în instanță.

Pentru a răspunde la aceste probleme, trebuie observat obiectul acțiunii care

constă în despăgubiri, pretinse ca urmare a lipsurilor constatate la

transporturile sosite pe adresa destinatarei, care s-a legitimat procesual cu

contractul de transport ,scrisorile de trăsură și contractul .

„Acțiunea juridică contra căii ferate, care se naște din contractul de

transport, aparține persoanei care posedă legitimația de călătorie sau

scrisoare de trăsură, după caz...” dispune art.88 alin. (1) din Regulamentul de

transport. Reclamațiile administrative rezultate din contractul de transport

sunt obligatorii și se adresează în scris în termenul de 3 luni de la datele

prevăzute în art.92.4, 92.5 și  art.93.3, în afara cazurilor prevăzute de

art.92.1, 92.3 și art 93.2.din Regulamentul de transport.

În speță, reclamațiile administrative pentru lipsurile constatate la

transporturile efectuate în perioada 3 septembrie 1998- 8 martie 1999 s-au

depus cu depășirea termenului de trei  luni, socotit de la eliberarea

transportului. În aceste condiții reclamanta nu a beneficiat de efectele

formulării reclamațiilor, în sensul că prescripția nu a fost suspendată până la

rezolvarea reclamației, conform art.92.6 din Regulamentul de transport.

Acțiunea în daune întemeiată pe răspunderea căii ferate, care izvorăște din

contractul de transport se prescrie prin trecerea unui an (art.93.1 RT). Acest

termen se socotește din ziua în care a avut loc eliberarea mărfii și conform

art.93.4 din același regulament, poate fi suspendat timp de trei  luni,

dacă se formulează în termenul legal reclamația administrativă.

Prin urmare,față de cadrul procesual determinat de reclamantă și de obiectul

pricinii, exercițiul dreptului la acțiune se supune art.87.3, 93.1, 93.3.2 din

Regulamentul de transport.

De la regula stabilită de art.93.1 din Regulamentul de transport privind

termenul de prescripție de un an sunt exceptate situațiile enumerate la

art.93.2.1, 93.2.2 și art. 93.2.3, pentru care termenul este de doi ani, dar

pentru că excepțiile sunt de strictă interpretare și aplicare, reclamanta se

află în situația de a face dovada intenției pârâtei de a provoca paguba prin

acțiune sau omisiune precum și a acceptării urmărilor acestor fapte.

În consecință, instanța de apel a aplicat corect dispozițiile din Regulamentul

de transport privind termenul de prescripție de un an și tot corect a reținut

că acest termen nu a fost suspendat întrucât reclamațiile administrative pentru

transporturile în cauză nu au fost formulate în termen de trei  luni de la

data eliberării transportului.

Recursul a fost suspendat ca nefondat.