ÎCCJ, decizie (scj.ro #83627)

6.Prescripție extinctivă. Termen. Contract de transport internațional pe șosele. Acțiuni îndreptate impotriva cărăușului art.32 pct1 lit c din C.M.R. Acțiunile îndreptate împotriva cărăușului, având ca temei contractul de transport. internațional, se prescriu în termenul special de un an,calculat după expirarea celor trei luni de la data încheierii contractului, potrivit art.32 pct.1lit c din Convenția referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele. (Secția comercială, decizia nr.2893 din 4 iunie 2003) Prin sentința civilă nr.8480 din 18 decembrie 2000, Tribunalul București, Secția Comercială, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins acțiunea reclamantei SC „I” SA împotriva pârâtei SC „PTI” SRL..

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că de la efectuarea transportului până la introducerea acțiunii s-a depășit termenul special de prescripție, prevăzut de Convenția referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele (CMR). Hotărârea instanței de fond a rămas definitivă, în baza deciziei nr.694 din 4 mai 2001, prin care Curtea de Apel București ,Secția a VI-a Comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de societatea comercială reclamantă.

Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs, susținând că termenul de un an, prevăzut de art.32 din Convenția CMR ,este în realitate, de 1 an și 3 luni, iar acest termen nu a fost depășit; singurul document care obligă la plata prețului transportului este factura și numai de la emiterea acestui document se poate calcula termenul de prescripție; că, în speță, poate fi aplicat și termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art.32 din convenție pentru situațiile de culpă gravă. Recursul declarat de reclamantă este nefondat. Din actele dosarului rezultă că obiectul litigiului îl constituie contravaloarea celor trei transporturi internaționale efectuate cu trei autocamioane pe ruta România – Turcia, la data de 5 aprilie, 27 aprilie și 6 mai 1999, așa cum rezultă din contractele de transport.

În conformitate cu prevderile art.32 pct.1 lit.c ale CMR, acțiunile îndreptate împotriva cărăușului având ca temei contractul de transport se prescriu în termen de un an, termenul fiind calculat după expirarea celor trei luni de la data încheierii contractului de transport. În speță, așa cum s-a arătat, ultimul transport pe ruta România-Turcia, s-a efectuat la 6 mai 1999, ceea ce înseamnă că termenul de prescripție a început să curgă la 6 august 1999, (după 3 luni de la transport), dată față de care termenul special de prescripție s-a împlinit la 6 august 2000. Cum acțiunea a fost înregistrată la 25 august 2000 (data poștei) înseamnă că, în mod justificat, instanțele au reținut că dreptul reclamantei era prescris la data introducerii acțiunii, conform legii speciale aplicabile în speță.

Totodată, susținerea, potrivit căreia termenul de prescripție curge de la data emiterii facturii nu poate fi primită față de conținutul prevederilor legale citate, transportatorul având obligația de a emite documentele de plată într-un termen care să-i permită recuperarea contravalorii transportului. Reclamanta a mai susținut că, în speță, ar putea fi aplicat și termenul de 3 ani prevăzut de CMR pentru situațiile de culpă gravă dar nici acest motiv nu poate fi primit întrucât nu există dovezi în acest sens. Recursul fost respins ca nefondat, conform art.312 C.proc.civ.