ÎCCJ, decizie (scj.ro #83627)

6.Prescripție

extinctivă. Termen. Contract de transport internațional pe șosele. Acțiuni

îndreptate impotriva cărăușului

art.32 pct1 lit c din C.M.R.

Acțiunile

îndreptate împotriva cărăușului, având ca temei contractul de transport.

internațional, se prescriu în termenul special de un an,calculat după expirarea

celor trei luni de la data încheierii contractului, potrivit art.32 pct.1lit c

din  Convenția referitoare la contractul de transport internațional de

mărfuri pe șosele.

(Secția comercială, decizia nr.2893 din 4 iunie 2003)

Prin sentința civilă nr.8480 din 18

decembrie 2000, Tribunalul București, Secția Comercială, a admis excepția

prescripției dreptului material la acțiune și a  respins acțiunea

reclamantei SC „I” SA împotriva pârâtei SC „PTI” SRL..

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță  a reținut că de la

efectuarea transportului până la introducerea acțiunii s-a depășit termenul

special de prescripție, prevăzut de Convenția referitoare la contractul de

transport internațional de mărfuri pe șosele (CMR).

Hotărârea instanței de fond a rămas definitivă, în baza deciziei nr.694 din 4

mai 2001, prin care Curtea de Apel București ,Secția a VI-a Comercială, a

respins ca nefondat apelul declarat de societatea comercială reclamantă.

Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs, susținând că termenul

de un an, prevăzut de art.32 din Convenția CMR ,este în realitate, de 1 an și 3

luni, iar acest termen nu a fost depășit;  singurul document care obligă

la plata prețului transportului este factura și numai de la emiterea acestui

document se poate calcula termenul de prescripție; că, în speță, poate fi

aplicat și termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art.32 din convenție

pentru situațiile de culpă gravă.

Recursul declarat de reclamantă este

nefondat.

Din actele dosarului rezultă că obiectul

litigiului îl constituie contravaloarea celor trei transporturi internaționale

efectuate cu trei autocamioane pe ruta România – Turcia, la data de 5 aprilie,

27 aprilie și 6 mai 1999, așa cum rezultă din contractele de transport.

În conformitate cu prevderile art.32 pct.1

lit.c ale CMR, acțiunile îndreptate împotriva cărăușului având ca temei

contractul de transport se prescriu în termen de un an, termenul fiind calculat

după expirarea celor trei luni de la data încheierii contractului de transport.

În speță, așa cum s-a arătat, ultimul

transport pe ruta România-Turcia, s-a efectuat la 6 mai 1999, ceea ce înseamnă

că termenul de prescripție a început să curgă la 6 august 1999, (după 3 luni de

la transport), dată față de care termenul special de prescripție s-a împlinit

la 6 august 2000.

Cum acțiunea a fost înregistrată la 25

august 2000 (data poștei) înseamnă că, în mod justificat, instanțele au reținut

că dreptul reclamantei era prescris la data introducerii acțiunii, conform

legii speciale aplicabile în speță.

Totodată, susținerea, potrivit căreia

termenul de prescripție curge de la data emiterii facturii nu poate fi primită

față de conținutul prevederilor legale citate, transportatorul având obligația

de a emite documentele de plată într-un termen care să-i permită recuperarea

contravalorii transportului.

Reclamanta a mai susținut că, în speță, ar putea fi aplicat și termenul de 3

ani prevăzut de CMR pentru situațiile de culpă gravă dar nici acest motiv nu

poate fi primit întrucât nu există dovezi în acest sens. Recursul fost respins

ca nefondat, conform art.312 C.proc.civ.