ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2676/2003

La data de 6

iunie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B.V.împotriva

deciziei civile nr.37/A din 7 mai 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș – Secția

civilă.

Dezbaterile au

fost consemnate în încheierea cu data de 6 iunie 2003, care face parte

integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat la 18 iunie 2003.

C U R T E A

Asupra

recursului civil de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la 14 februarie 1997 pe rolul Judecătoriei Tg.-Mureș, reclamanții

B.V.și M., soți, au chemat în judecată pârâții B.G.și F., soți, solicitând să

se dispună ieșirea din indiviziune asupra construcțiilor existente la pct.1 din

foaia A a CF nr.933/b Sărmășel Gară, nr. top. 324/2/1/2 și situate în Sărmășel

Gară, str. Trandafirilor nr.67, prin formarea a 3 loturi din care primul să

revină reclamanților, al doilea pârâților iar al treilea pârâtei B.F. S-a mai

solicitat să se dispună intabularea în CF după identificarea imobilului și după

ce se vor da numere top și de CF noi.

S-a arătat că,

urmare mai multor transmiteri succesorale, donații și acte de

vânzare-cumpărare, părțile se află în indiviziune asupra imobilului, care

faptic funcționează ca două unități comerciale (bufete) independente, situate

în aceeași clădire și pe terenul aferent, ceea ce generează neînțelegeri și

disfuncționalități în utilizarea bunurilor.

După un prim

ciclu procesual, Tribunalul Mureș, investit ca instanță de fond în baza

dispozițiilor art.2 pct.1 lit.b C.proc.civ.., a pronunțat sentința civilă

nr.350 din 11 iulie 2000, prin care:

- a admis

acțiunea reclamanților, dispunând ieșirea din indiviziune cu privire la imobil;

-

a stabilit formarea a 3 loturi, după cum urmează:

- Lotul nr.1, cu nr.

top. nou 324/2/1/2/1, bar de zi, compus

din sală de servire, terasă, pivniță și

teren aferent, în suprafață de 104 m.p., atribuit în natură reclamanților, în

cotă de 1/1 parte;

-Lotul nr.2, cu

nr. top. nou 324/2/1/2/2, bar de zi, compus din sală de servire, bucătărie,

cameră pentru veselă, grup social, teren aferent în suprafață de 190 m.p., cu

acces prin aleea dinspre calea ferată sau din spatele clădirii, atribuit în

natură pârâților, în cotă de 1/1 parte;

- Lotul nr.3,

nr. top. nou 324/2/1/2/3, casă de cărămidă acoperită cu țiglă, compusă din trei

camere, bucătărie, terasă acoperită, pivniță, construcții anexe și teren

aferent în suprafață de 387 m.p., cu acces dinspre str.Trandafirilor, pe poarta

existentă, atribuit în natură pârâtei B.F., cu mențiunea uzufructului viager în

favoarea numitei B.A.pentru acest lot.

S-a dispus

obligarea pârâtelor la plata către reclamanți a sumei de 18.560.754 lei cu

titlu de sultă pentru egalizarea valorică a loturilor 1 și 2; precum și

înscrierea în CF a celor trei loturi, conform expertizei tehnice întocmite de

ing.R.M., lucrare despre care s-a arătat că face parte integrantă din sentință.

Instanța a

reținut că prin modalitatea de partajare aleasă – și care constituie singurul

aspect litigios al cauzei – sunt asigurate și ocrotite interesele tuturor

părților, ținându-se seama de configurația și destinația spațiilor construite

și a porțiunilor de teren aferente.

Apelul declarat

de pârâți împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr.37 din 7 mai

2002 pronunțată de Curtea de Apel Tg.-Mureș.

A fost schimbată

în totalitate sentința, dispunându-se ieșirea din indiviziune cu privire la

imobil, conform anexei nr.5 la raportul de expertiză topometrică efectuat de

ing.D.R.precum și a completării efectuată în comun cu ing.R.M., prin formarea a

cinci loturi, astfel:

- Lotul I,

proprietar B.F., cu suprafața de 200 m.p., nr. top. nou 324/2/1/2/1, marcat cu

verde pe schiță, împreună cu casa părintească de la nr. administrativ 66;

- Lotul nr.II,

proprietar B.G., marcat cu galben pe schiță, în suprafață de 296 m.p., nr. top.

nou 324/2/1/2/2, teren și bufetul „Pensiune” de la nr. administrativ 67;

- Lotul nr.III,

proprietar B.V., marcat cu culoare albastră, nr. top. nou 324/2/2/1/2/3, teren

de 50 m.p. și bufetul „Pensiune” de la nr. administrativ 67;

- Lotul nr.IV –

proprietar B.V., marcat cu culoare albastră, nr. top. nou 324/2/1/2/4, teren în

suprafață de 46 m.p.;

- Lotul nr.V,

marcat cu culoare maro, în suprafață de 38 m.p., cu nr. top. nou 324/2/1/2/5,

rămas în indiviziune forțată pentru B.V.și B.G..

Căile de acces

la suprafețele comerciale s-a dispus să se folosească în comun.

Instanța de

apel a apreciat că această variantă de partajare, rezultată din suplimentarea

probatoriilor, asigură o folosință a imobilului optimă și funcțională. Ea

corespunde suprafețelor înscrise în Cartea funciară, nu presupune plata vreunor

sulte compensatorii și asigură accesul în comun la spațiile comerciale. În

fine, această modalitate de partaj nu are în vedere suprafața care constituie

proprietatea CN CFR și este închiriată pe durată determinată pârâților

apelanți.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamantul B.V., pe care și l-a precizat

ulterior, susținând în esență că:

- hotărârea a

fost dată cu aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 C.proc.civ.), deoarece

modalitatea de partaj aleasă nu ține seama de reglementările speciale în

materia circulației feroviare, imobilul fiind în apropierea unei bariere CFR;

s-a mai arătat că lotul V supus partajului este în realitate proprietatea CFR;

- instanța nu

s-a pronunțat asupra unei dovezi esențiale (art.304 pct.10 C.proc.civ.),

neobservând că expertizele au concluzii contradictorii;

- nu s-a

acordat ceea ce s-a cerut (art.304 pct.6 C.proc.civ..), instanța de apel

omițând să se pronunțe cu privire la sultă.

Pârâții

intimați au formulat întâmpinare, arătând că decizia pronunțată este legală și

temeinică și solicitând respingerea recursului.

Examinând

criticile formulate, Curtea reține că acestea sunt nefondate.

În ceea ce

privește motivul de recurs vizând nelegalitatea deciziei, se constată că

instanța de apel, dispunând suplimentarea probatoriilor, inclusiv sub aspectul

expertizei tehnice, a stabilit o modalitate de partaj care asigură o folosire

optimă a imobilului și nu încalcă nici o dispoziție legală imperativă

referitoare la zonele adiacente căii ferate. Concluziile expertizelor, ca și

înscrisurile emanând de la SN CFR sunt edificatoare în acest sens.

Pe de altă

parte, din titlurile de proprietate depuse de părți la dosar rezultă în mod

cert că și lotul nr.V – teren în suprafață de 38 m.p., face parte din imobilul

supus partajului.

În fine,

instanța de apel nu a stabilit o sultă întrucât, așa cum a motivat în mod

expres și a menționat chiar în dispozitivul deciziei, modalitatea de partaj

dispusă cuprinde loturi egale valoric, astfel încât nu sunt necesare sulte

compensatorii.

Așa fiind, cum

decizia este în întregime legală și temeinică, recursul va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca

nefondat recursul declarat de reclamantul B.V.împotriva deciziei nr.37/A din 7

mai 2002 a Curții de Apel Târgu-Mureș – Secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 18 iunie 2003.