ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1247/2003

La data de 12 februarie 2003, s-a luat în examinare

recursul declarat de reclamanta Sucursala Județeană C.E.C.Mureș împotriva

deciziei civile nr.47 A din 29.05.2001 a Curții de Apel Mureș, Secția civilă.

Dezbaterile  au fost

consemnate   în încheierea  cu data de         12 februarie, care face parte

integrantă din prezenta, iar pronunțarea s-a amânat la 6 martie 2003, 18 martie

2003, apoi la 27 martie 2003.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la 6 iunie 2001, contestatoarea Sucursala Județeană C.E.C.Mureș a solicitat obligarea

intimatei S.C.C.A.Igiena Târgu Mureș la restituirea în natură a imobilului

înscris în C.F. nr.7051 Târgu Mureș, cu nr.top 1195/1/1/2, 1195/3/1/2 și

1196/2/3/1/2, compus din casă de cărămidă cu etaj, cu 9 încăperi, casă de

cărămidă și loc de casă, situate în Târgu Mureș, Piața Trandafirilor nr.58,

respectiv, str.Ion Creangă nr.2.

În motivarea cererii,

contestatoarea a arătat că imobilul a fost dobândit prin cumpărare de

antecesoarea sa în 1946, preluat de stat în anul 1968, deținut în prezent de

intimată și care, deși i s-a cerut prin notificare predarea în natură, refuză

să îl restituie și în acest sens a emis dispoziția nr.18 din 30.04.2001.

Contestatoarea și-a

întemeiat acțiunea pe prevederile Legii nr.10/2001.

Contestatoarea a mai

solicitat evacuarea intimatei din imobil și obligarea ei la plata lunară a 5000

USD cu titlu de daune interese.

Prin sentința civilă nr.53

din 25 ianuarie 2002, Tribunalul Mureș, Secția civilă, a respins excepția

lipsei calității procesuale active a contestatoarei, a admis în parte plângerea

contestatoarei, a anulat dispoziția nr.18 emisă la 30.04.2001 de intimată și

aceasta a fost obligată să restituie în natură contestatoarei imobilul înscris

în C.F. nr.7051 Târgu Mureș cu nr.top 1195/1/1/2, compus din casă de cărămidă

cu etaj, cu 9 încăperi și teren aferent în suprafață de 476 mp, imobil

delimitat prin culoare galbenă pe planul de situație anexă la raportul de

expertiză topografică întocmit de expertul D.R. în dosarul nr.8443/1996 al

Judecătoriei Tg.Mureș (fila 82), lucrare care face parte integrantă din

prezenta hotărâre.

S-au respins celelalte

pretenții ale contestatoarei.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că imobilul aflat în litigiu a format proprietatea

Casei de Depuneri și Consemnațiuni din București, antecesoarea contestatoarei,

dobândit prin cumpărare în anul 1946, iar ulterior a fost preluat de stat, care

în baza Decretelor nr.218/1960 și 712/1966, s-a întabulat în cartea funciară la

26 septembrie 1968.

Prin Hotărârea Consiliului

de Miniștri nr.1522 din 31 octombrie 1970, terenul s-a transmis în folosință

gratuită Cooperativei meșteșugărești Textila Mureș, iar construcția s-a

transmis cu plată în proprietatea aceleiași cooperative meșteșugărești, ambele

efectuate în vederea amenajării unei case de modă a cooperației meșteșugărești.

Potrivit procesului-verbal

de recepție nr.344 din 6 mai 1985, clădirea casei de modă a fost transferată,

cu plată, de la C.T.C.Igiena, antecesoarea intimatei.

Din raportul de expertiză

tehnică topografică întocmit în dosarul nr.8443/1996 al Judecătoriei Târgu

Mureș, probă însușită în prezenta cauză de ambele părți, instanța de fond a

reținut că e posibilă restituirea în natură a suprafeței delimitată prin

culoarea galbenă pe planul de situație anexă, motivând că celelalte părți nu se

află în posesia intimatei pentru că din imobilul în litigiu numai parcela cu

nr.top1196/2/3/1/3 intră în perimetrul construcției.

Instanța a mai reținut din

lucrarea de expertiză că imobilul nu a fost complet transformat, executându-se

doar lucrări de întreținere și amenajare interioară.

S-a respins excepția lipsei

de calitate procesuală activă, invocată de intimată, Legea nr.10/2001 înscrie ,

printre persoanele îndreptățite la restituire și persoanele juridice,

contestatoarea fiind succesoarea în drepturi a fostei proprietare.

Capătul de cerere privind

obligarea intimatei la plata sumei de 5000 USD lunar, cu titlu de daune

interese a fost respins, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art.1075

C.civ.

Împotriva sentinței au

declarat apel contestatoarea și intimata.

Contestatoarea a criticat

hotărârea primei instanțe cu referire la respingerea cererii de evacuare a

intimatei din imobil, solicitând schimbarea în parte a sentinței, prin

admiterea și a acestui capăt de cerere.

În apelul său, intimata a

susținut că s-a respins greșit excepția lipsei calității procesuale active a

contestatoarei. Ea este o instituție centrală de stat, al cărui acționar

majoritar este statul, deci nu are calitatea de a promova acțiunea. Apoi,

potrivit prevederilor Legii nr.10/2001, se restituie numai imobilele preluate

abuziv, iar imobilul din litigiu a trecut la stat în temeiul Decretelor

nr.218/1960 și 712/1966, deci cu titlu legal și imobilul a fost       înstrăinat

în favoarea lor cu plată.

Curtea de Apel Târgu Mureș,

Secția civilă, prin decizia civilă nr.47/A din 29 mai 2002, a respins ca

nefondat apelul declarat de contestatoarea Sucursala Județeană C.E.C.Mureș și a

admis apelul pârâtei S.C.C.A.Igiena Mureș, a schimbat în tot sentința și în

consecință a respins contestația reclamantei pentru anularea dispoziției

nr.18/2001 emisă de pârâtă precum și pentru revendicare imobiliară.

În motivarea deciziei s-a

reținut că imobilul a fost preluat de stat în mod abuziv, dar în temeiul unui

titlu legal, în sensul art.2 lit.g din Legea nr.10/2001, anume Decretele

nr.218/1960 și nr.712/1966, situație în care nu poate opera restituirea lui. De

asemenea, s-a apreciat că reclamanta nu are calitate procesuală activă în

cauză, întrucât înainte de anul 1989 era instituție centrală de stat,

subordonată Ministerului Finanțelor, iar în prezent este societate bancară pe

acțiuni, la care statul este unic acționar.

Clădirea revendicată nu a

fost demolată, dar s-au efectuat modificări structurale interioare și unele

lucrări noi care au transformat clădirea într-un imobil nou, cu o nouă

destinație în sensul art.9 lit.c din H.G. nr.614/2001, nefiind posibilă

restituirea în natură conform Legii nr.10/2001.

Împotriva deciziei a

declarat recurs contestatoarea Sucursala C.E.C.Târgu Mureș, cerând admiterea

lui, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța

de apel.

Instanța nu a fost

alcătuită potrivit dispozițiilor legale, susține recurenta, invocând

prevederile art.24 alin.1 C.proc.civ., la judecarea apelului a participat unul

dintre judecătorii care anterior a făcut parte din completul care a soluționat

în recurs un litigiu între aceleași părți, cu același obiect, motiv de casare

prevăzut de art.304 pct.1 C.proc.civ.

Decizia atacată, prin

referirea la „preluarea abuzivă a imobilului de către stat, dar cu titlu

legal”, conține considerente contradictorii pe care se sprijină soluția

pronunțată, motiv de recurs prevăzut în art.304 pct.7 C.proc.civ.

Hotărârea pronunțată în

apel, arată recurenta, este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, în

sensul art.304 pct.9 C.proc.civ., Decretele nr.218/1960 și 712/1966 în temeiul

cărora statul și-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului nu intră

în categoria titlurilor valabile enunțate în art.6 din Legea nr.213/1998,

greșit s-a reținut lipsa de calitate procesuală activă a recurentei și în

absența unei expertize de specialitate, cu ignorarea raportului de expertiză

topografică, s-a conchis că imobilul pretins s-a transformat într-un imobil

nou, care nu poate forma obiectul restituirii în natură.

Recursul contestatoarei se

va admite pentru motivele și în limitele care se vor expune.

Incompatibilitatea relevată

de recurentă, fondată pe prevederile art.24 alin.1 C.proc.civ., nu poate fi

reținută.

Textul de lege evocat

înscrie prevederea potrivit căreia judecătorul care a pronunțat o hotărâre

într-o pricină nu poate lua parte la judecarea aceleiași pricini în apel sau în

recurs și nici în caz de rejudecare după casare.

Nici una dintre ipotezele

enunțate nu este prezentă în litigiul supus judecății și textul de lege

operează numai în cazurile pe care le reglementează, fără posibilitatea de a-i

extinde aplicarea și altora. Judecătorul amintit nu a participat la judecarea

în fond a cauzei, el a făcut parte din complet la instanța de apel.

Este adevărat că

judecătorul a luat parte la judecarea în recurs a unei pricini între aceleași

părți, având același obiect, ipoteză neregăsită în incompatibilitatea

reglementată de art.24 alin.1 C.proc.civ., dar temeiul de drept a acelei

pricini era diferit, motiv pentru care nici nu s-a invocat excepția autorității

lucrului judecat în prezenta cauză.

Alăturarea, în

considerentele deciziei, a sintagmelor „preluare abuzivă” și „titlu valabil”

într-o argumentare nu suficient de convingătoare, nu constituie motiv de casare

a deciziei. Termenii nu sunt străini Legii nr.10/2001, obiectul reglementării

ei este regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv de stat, atât cu

titlu valabil, adică cu respectarea prevederilor legale care au stat la baza

preluării la acea vreme, cât și fără titlu valabil, a căror trecere la stat s-a

realizat chiar cu încălcarea dispozițiilor legale care au servit ca fundament

al preluării de către stat.

Referirea la Decretele

nr.218/1960 și 712/1966 în considerentele deciziei se justifică numai pentru a

indica temeiurile în baza cărora statul și-a întabulat dreptul de proprietate

în cartea funciară, nu pentru alte argumente.

În ce privește calitatea

procesuală activă a recurentei, pentru a fi îndreptățită la măsurile

reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001, ea trebuie să facă dovada că și-a

continuat activitatea ca persoană juridică până la intrarea în vigoare a legii,

că este aceeași persoană juridică cu cea care a dobândit imobilul prin cumpărare

în anul 1946, deși denumirea lor este diferită, dovadă posibilă prin

prezentarea statutului și actului de constituire și organizare din 1946 și a

celor actuale.

Intimata S.C.C.A.Igiena

Mureș a susținut, fără a oferi probe în acest sens, că a dobândit proprietatea

prin cumpărare de la C.T. Mureș, existând procesul-verbal de recepție. Întrucât

nu și-a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, intabulare care ar

fi avut efect constitutiv, intimata, pe lângă procesul-verbal amintit, va trebui

să dovedească vânzarea și plata prețului, aspecte nelămurite până în prezent.

Instanța de fond, ca și cea

de apel, și-au fondat soluțiile pe o probă inexistentă în dosarul cauzei și

care nici nu a fost administrată nemijlocit în sensul prezentului proces ci

într-un alt litigiu. Probele concură la stabilirea adevărului, la formarea

convingerii intime a judecătorilor și la pronunțarea hotărârilor legale și

temeinice. Nici una dintre aceste deziderate nu se pot realiza fără probe. Mai

mult, ele conferă instanțelor superioare posibilitatea de a exercita un control

eficient asupra legalității și temeiniciei hotărârii atacate.

Absența raportului de

expertiză, probă ordonată și efectuată în dosarul nr.8443/1996 al Judecătoriei

Târgu Mureș, alături de celelalte dovezi ce se cer a fi administrate, impun

casarea hotărârilor. Părțile, prin organele lor de conducere, pot să își

însușească lucrarea de expertiză, dar ea trebuie să existe în dosarul cauzei

și, dacă este necesar, se va completa cu o altă expertiză privitor la

transformările aduse clădirii, în sensul art.9 litera c din Normele

metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 aprobate prin H.G. nr.614/2001.

În consecință se va admite

recursul contestatorei-reclamante, se vor casa hotărârile și se va trimite cauza

Tribunalului Mureș, pentru rejudecare, ca primă instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta Sucursala

C.E.C. Târgu Mureș împotriva deciziei nr.47 din 29 mai 2002 a Curții de Apel

Târgu Mureș – Secția civilă.

Casează decizia menționată

precum și sentința civilă nr.53 din     25 ianuarie 2002 pronunțată de

Tribunalul Mureș – Secția civilă și trimite cauza aceluiași tribunal pentru

rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 martie 2003.