ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2814/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 384 din 6 septembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Mureș a fost respinsă ca nefondată acțiunea în revendicare formulată de reclamanta K.J.E. împotriva pârâtelor S.C. E. E.S.A. Târgu Mureș și A.P.A.P.S. A fost de asemenea respins, ca prematur formulat, capătul subsidiar de cerere privind obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri bănești. Instanța a reținut că prin acțiune reclamanta a solicitat: - să se constate că în calitate de fiică este unica moștenitoare a numiților M.V.

și M.E., proprietarii originari ai imobilului (casă de locuit și teren de 1131 mp situat în Sovata, înscris în CF nr. 2034 Sovata, nr. top 389 – 391), trecut abuziv în proprietatea statului prin aplicarea Decretului nr. 111/1951 ca bun fără stăpân; - să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect acest imobil, încheiat între pârâte; - să se dispună retrocedarea în natură a bunului și intabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei. În subsidiar aceasta a cerut obligarea pârâtelor în solidar la plata unor despăgubiri echivalente cu valoarea imobilului în litigiu. Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate, tribunalul a stabilit că între pârâte nu a avut loc o înstrăinare a imobilului, ci o vânzare-cumpărare a celor 70% dintre acțiunile pe care statul le deținea în capitalul social al S.C.

E. E. S.A. Târgu Mureș, aceasta privatizându-se integral cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie. În consecință, nu pot fi primite solicitarea referitoare la nulitatea „înstrăinarii” imobilului și nici cea vizând restituirea în natură a acestuia, în condițiile art. 20 din Legea nr. 10/2001. În motivarea sentinței s-a mai arătat că pentru a-și valorifica eventuala vocație la despăgubiri, reclamanta trebuia să urmeze procedura administrativă prealabilă instituită prin art. 27 și urm. din același act normativ, astfel încât solicitarea de măsuri reparatorii, adresată direct instanței, este prematură. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței, și prin care aceasta solicită admiterea acțiunii, a fost respins, cu o motivare similară celei a instanței de fond, prin decizia civilă nr. 28 din 21 martie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș.

Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ. și susținând în esență că: - instanțele nu au observat că obiectul revendicării îl constituie o casă de locuit, a cărei destinație nu a fost niciodată schimbată; - sentința prin care imobilul a fost trecut în patrimoniul statului s-a pronunțat în anul 1961 cu vicii de procedură; - vânzarea-cumpărarea de acțiuni nu poate conferi pârâtei S.C. E. E. S.A. Târgu Mureș drepturi asupra imobilului. Pârâta S.C. E. E. S.A. Târgu Mureș a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele: Instanțele au reținut o situație de fapt în concordanță cu probatoriile administrate și au interpretat actele și faptele juridice deduse judecății potrivit prevederilor legale aplicabile.

Astfel, s-au stabilit în mod corect cele două elemente esențiale ale cauzei: - imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu, prin sentința civilă nr. 4147/1961 a fostului Tribunal popular al raionului Târgu-Mureș; această hotărâre judecătorească irevocabilă, trecută în puterea lucrului judecat și producându-și efectele, nu a fost niciodată desființată; - imobilul face parte în mod legal din patrimoniul pârâtei S.C. E. E. S.A. Târgu Mureș, societate comercială cu capital integral privat, urmare a unei vânzări-cumpărări de acțiuni perfect legale. În aceste condiții, având în vedere prevederile art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului nu este, așa cum au considerat și instanțele, juridic posibilă.

Reclamanta a insistat asupra ideii că imobilul constituie o casă de locuit și nu și-ar fi schimbat destinația (deși chiar în cuprinsul recursului arată că este folosit pentru birouri), însă acestă împrejurare a fost apreciată la justa ei relevanță juridică de către ambele instanțe. În fine, prematuritatea capătului de cerere privind acordarea de despăgubiri a fost corect apreciată. Chiar dacă, paralel cu desfășurarea procesului, reclamanta a adresat și o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, ea nu a parcurs etapele și formalitățile administrative obligatorii în această materie pentru a obține măsuri reparatorii. În consecință, cum hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) Teza a II-a C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanta K.J.E. împotriva deciziei civile nr. 28 A din 21 martie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2004.