ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2814/2004

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 384 din 6

septembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Mureș a fost respinsă ca nefondată

acțiunea în revendicare formulată de reclamanta K.J.E. împotriva pârâtelor S.C.

E. E.S.A. Târgu Mureș și A.P.A.P.S.

A fost de asemenea respins, ca

prematur formulat, capătul subsidiar de cerere privind obligarea pârâtelor la

plata de despăgubiri bănești.

Instanța a reținut că prin acțiune

reclamanta a solicitat:

- să se constate că în calitate de

fiică este unica moștenitoare a numiților M.V. și M.E., proprietarii originari

ai imobilului (casă de locuit și teren de 1131 mp situat în Sovata, înscris în

CF nr. 2034 Sovata, nr. top 389 – 391), trecut abuziv în proprietatea statului

prin aplicarea Decretului nr. 111/1951 ca bun fără stăpân;

- să se constate nulitatea contractului de

vânzare-cumpărare având ca obiect acest imobil, încheiat între pârâte;

- să se dispună retrocedarea în natură a bunului și intabularea

dreptului de proprietate în favoarea reclamantei.

În subsidiar aceasta a cerut obligarea pârâtelor în

solidar la plata unor despăgubiri echivalente cu valoarea imobilului în

litigiu.

Pe baza probatoriilor cu înscrisuri

administrate, tribunalul a stabilit că între pârâte nu a avut loc o înstrăinare

a imobilului, ci o vânzare-cumpărare a celor 70% dintre acțiunile pe care statul

le deținea în capitalul social al S.C. E. E. S.A. Târgu Mureș, aceasta

privatizându-se integral cu respectarea dispozițiilor legale incidente în

materie. În consecință, nu pot fi primite solicitarea referitoare la nulitatea

„înstrăinarii” imobilului și nici cea vizând restituirea în natură a acestuia,

în condițiile art. 20 din Legea nr. 10/2001.

În motivarea sentinței s-a mai

arătat că pentru a-și valorifica eventuala vocație la despăgubiri, reclamanta

trebuia să urmeze procedura administrativă prealabilă instituită prin art. 27

și urm. din același act normativ, astfel încât solicitarea de măsuri

reparatorii, adresată direct instanței, este prematură.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței, și prin care aceasta solicită admiterea acțiunii, a fost

respins, cu o motivare similară celei a instanței de fond, prin decizia civilă

nr. 28 din 21 martie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș.

Împotriva acestei decizii reclamanta

a declarat recurs, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc.

civ. și susținând în esență că:

- instanțele nu au observat că

obiectul revendicării îl constituie o casă de locuit, a cărei destinație nu a

fost niciodată schimbată;

- sentința prin care imobilul a fost trecut în

patrimoniul statului s-a pronunțat în anul 1961 cu vicii de procedură;

- vânzarea-cumpărarea de acțiuni nu

poate conferi pârâtei S.C. E. E. S.A. Târgu Mureș drepturi asupra imobilului.

Pârâta S.C. E. E. S.A. Târgu Mureș a

formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Examinând actele și lucrările

dosarului, Curtea reține următoarele:

Instanțele au reținut o situație de

fapt în concordanță cu probatoriile administrate și au interpretat actele și

faptele juridice deduse judecății potrivit prevederilor legale aplicabile.

Astfel, s-au stabilit în mod corect

cele două elemente esențiale ale cauzei:

- imobilul a trecut în proprietatea

statului cu titlu, prin sentința civilă nr. 4147/1961 a fostului Tribunal

popular al raionului Târgu-Mureș; această hotărâre judecătorească irevocabilă,

trecută în puterea lucrului judecat și producându-și efectele, nu a fost

niciodată desființată;

- imobilul face parte în mod legal

din patrimoniul pârâtei S.C. E. E. S.A. Târgu Mureș, societate comercială cu

capital integral privat, urmare a unei vânzări-cumpărări de acțiuni perfect

legale.

În aceste condiții, având în vedere

prevederile art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, restituirea în

natură a imobilului nu este, așa cum au considerat și instanțele, juridic

posibilă.

Reclamanta a insistat asupra ideii

că imobilul constituie o casă de locuit și nu și-ar fi schimbat destinația

(deși chiar în cuprinsul recursului arată că este folosit pentru birouri), însă

acestă împrejurare a fost apreciată la justa ei relevanță juridică de către

ambele instanțe.

În fine, prematuritatea capătului de

cerere privind acordarea de despăgubiri a fost corect apreciată. Chiar dacă,

paralel cu desfășurarea procesului, reclamanta a adresat și o notificare în

temeiul Legii nr. 10/2001, ea nu a parcurs etapele și formalitățile

administrative obligatorii în această materie pentru a obține măsuri

reparatorii.

În consecință, cum hotărârile

pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, recursul va fi respins ca

nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) Teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamanta K.J.E. împotriva deciziei civile nr. 28 A din 21 martie 2003 a

Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2004.