ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1298/2003

R O M Â N I A

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

SECȚIA CIVILĂ

D E C I Z I A  NR.817                                                                                                                             DOSAR

NR.3453/2001

La data de 25 februarie 2003 s-a luat în examinare

recursul declarat de reclamanta S.C.” R.” S.A. București împotriva deciziei

civile nr.309 din 30 mai 2001 a Curții de Apel București – Secția a IV-a

civilă.

Dezbaterile au fost

consemnate în încheierea cu data de 25 februarie 2003, care face parte

integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat la 3 martie 2003.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București –

Secția civilă, prin sentința civilă nr.1194/09.11.2000 a respins acțiunea în

revendicare formulată de reclamanta S.C.”R.” S.A. împotriva pârâților: UCECOM

și ICECOOP – S.C.C.A., precum și a intervenienților principali: F.R.V., S.C. “

L.L.”, S.C.„R.C.”SRL și Consiliul General al Municipiului București.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că este titulara

dreptului de proprietate cu privire la parterul imobilului revendicat, situat

în București, Calea Victoriei nr.222, sector 1.

Curtea de Apel București,

prin decizia civilă nr.309/30.05.2001, a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamanta S.C. „R.” S.A. împotriva sentinței civile nr.194/19.11.2000 a

Tribunalului București, în contradictoriu cu ICECOOP S.C.C.A., UCECOM și S.C.

„R.C.” SRL.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut că din conținutul contractului de vânzare-cumpărare

încheiat între reclamantă pe de o parte, în calitate de cumpărătoare și F.R.V.,

în calitate de vânzător, pe de altă parte, rezultă că obiectul vânzării l-a

reprezentat cele 36 apartamente și dependințe neterminate, precum și terenul

aferent în suprafață de 473 mp. Nu rezultă nici un fel de referire la parter

care se constituie din spații comerciale.

Împotriva deciziei civile

mai sus menționată a declarat recurs reclamanta S.C. „R.” S.A., criticând-o ca

fiind netemeinică și nelegală – invocând prevederile art.304 Pct.9, 10

C.proc.civ.– deoarece:

- Instanțele au dat o

interpretare greșită actului juridic dedus judecății, în sensul că deși în

cuprinsul actului de vânzare-cumpărare pe care l-a încheiat la 08.04.1996 cu

pârâtul F.R., obiectul vânzării este descris ca fiind „imobilul bloc D 6

ansamblul Victoriei”, deci întregul imobil, inclusiv parterul acestuia, totuși

s-a considerat greșit că parterul blocului nu a făcut obiectul actului de

vânzare-cumpărare.

- Instanțele nu s-au

pronunțat asupra unui mijloc de apărare în sensul că noi am fost cumpărători de

bună-credință în momentul cumpărării imobilului – „blocul D 6 Ansamblu

Victoria”, convinși fiind că obiectul vânzării l-a constituit întregul bloc,

inclusiv parterul din litigiu.

Recursul nu este fondat.

Revendicarea este acțiunea

reală prin care proprietarul care nu mai are posesiunea bunului său, în temeiul

dreptului de proprietate, cere restituirea acestuia de la persoane ce îl dețin

fără drept.

Reclamantul trebuia să facă

dovada că este titularul dreptului de proprietate, regula „actori incubit

probatio” înscrisă în art.1169 C.civ.se aplică și în această materie, cu

privire la imobilul în litigiu.

În speță, reclamanta S.C.

„R.” S.A. București a revendicat parterul imobilului (Blocul D 6) situat în

București, Calea Victoriei nr.222, sectorul 1, invocând în acest sens

contractul de vânzare-cumpărare întocmit între ea și F.R.V., la data de

08.04.1996 – fila 5 dosar 2530/1999 anexat la dosarul cauzei.

Din cuprinsul actului de

vânzare-cumpărare mai sus enunțat rezultă că obiectul vânzării l-au constituit

cele 36 apartamente și dependințele neterminate din imobilul Bloc 6 Ansamblu

Victoriei situat în București, Calea Victoriei nr.222, sectorul 1, precum și

terenul aferent în suprafață de 473 mp.

Cele 36 apartamente cu

dependințe menționate mai sus au făcut obiectul unor vânzări succesive, după

cum urmează: la data de 08.08.1994 S.C. „R.C.” SRL a dobândit proprietatea

acestora prin contractul de asociere nr.226/08.08.1994 încheiat cu Consiliul Local

al Municipiului București; la data de 03.11.1995 S.C.” R.C.” SRL înstrăinează

cele 36 apartamente cu dependințe la S.C. „L.L.” S.A.; la data de 29.01.1996

acesta din urmă a înstrăinat cele 36 apartamente cu dependințe, numitului

F.RV.; în final, F.R.V.a înstrăinat cele 36 apartamente cu dependințe

reclamantei S.C.”R.” S.A. București – acte doveditoare filele 5-8 dosar fond

nr.2530/1999 al Tribunalului București.

Din cuprinsul actelor de

vânzare-cumpărare efectuate în succesiunea lor, nu rezultă că parterul aflat în

litigiu a făcut obiectul acestor înstrăinări.

Parterul în litigiu

aparține cu titlu de proprietate UCECOM, urmare a protocoalelor:

nr.1090/17.12.1993 și nr.17239/18.03.1994 încheiate de aceasta cu SCA „E” și

SCA „R.” – filele 39-41 dosar fond.

În calitatea sa de

proprietară UCECOM a încheiat cu ICECOOP-S.C.C.A. contractul de închiriere și

cooperare nr.6920/31.03.1995, având ca scop terminarea lucrărilor și punerii în

funcțiune a parterului ca spațiu comercial, filele 86-89 dosar fond.

Prin hotărârea

nr.277/15.10.1998 a Curții de Arbitraj s-a consolidat dreptul de proprietate al

UCECOM cu privire la parterul aflat în litigiu. Cauza s-a soluționat în

contradictoriu cu S.C.”E.” S.C.C.A. și S.C.”R.” S.C.C.A. – filele 49-50 dosar

fond.

Pentru a se pronunța

hotărârea mai sus menționată s-au avut în vedere cele două protocoale:

nr.1090/17.12.1994 și nr.1739/18.03.1994 încheiate de UCECOM cu S.C. „E.”

S.C.C.A. și S.C. „R.” S.C.C.A.

Susținerea S.C. „R.C.” SRL

în sensul că prin actul adițional nr.2 încheiat la data de 19.10.1995 – fila 23

dosar fond – a devenit proprietarul Blocului D 6 în totalitate, inclusiv a

parterului în litigiu – întâmpinare fila 43 dosar fond – nu poate fi reținută,

deoarece atât din cuprinsul actului adițional cât și  din minuta – fila 22

dosar fond – rezultă că aceasta este proprietară numai cu privire la cele 36

apartamente cu dependințe din Blocul D 6, Calea Victoriei nr.222.

Așadar instanțele în mod

judicios au dat o interpretare corectă actului de vânzare-cumpărare întocmit la

08.04.1996, în sensul că obiectul acestuia l-au constituit doar cele 36

apartamente cu dependințe din Blocul D 6, Calea Victoriei nr.222, sectorul 1,

București.

Cu alte cuvinte, reclamanta

nu a făcut dovada că este titulara dreptului de proprietate cu privire la

parterul Blocului D 6, Calea Victoriei nr.222, aflat în litigiu.

Cu privire la buna-credință

avută de reclamantă la întocmirea actului de vânzare-cumpărare din 08.04.1996,

invocată de aceasta se rețin următoarele:

Art.948 pct.3 C.civ.vorbește

despre un „obiect determinat”, ca o condiție esențială pentru validitatea unei

convenții, iar art.964 C.civ., stabilește că „obligația trebuie să aibă un

lucru determinat cel puțin în specia sa”.

În speță, contractul de

vânzare-cumpărare din 08.04.1996 a avut obiectul determinat la data întocmirii,

el constând în cele 36 apartamente cu dependințe din Blocul D 6, Calea

Victoriei nr.222.

Susținerile reclamantei în

sensul că obiectul actului de vânzare din 08.04.1996 a constat și în parterul

Blocului D 6 sunt pure speculații, deoarece din conținutul actului respectiv

rezultă că obiectul a fost bine determinat, el constând doar în cele 36

apartamente cu dependințe.

În cauza de față nu poate

fi vorba de buna sau reaua-credință a reclamantei în momentul întocmirii

actului respectiv, ci este vorba de faptul că aceasta a acționat în cunoștință

de cauză atunci când a încheiat actul de vânzare-cumpărare din 08.04.1996, în

sensul că a cunoscut că numai cele 36 apartamente cu dependințe fac obiectul

vânzării-cumpărării.

Pentru toate aceste

considerente Curtea reține că motivele de recurs invocate nu se circumscriu

motivelor de casare prevăzute de art.304 pct.8, 10 C.proc.civ.și în consecință,

conform art.312 alin.1 C.proc.civ.urmează a se respinge recursul declarat de

reclamantă împotriva deciziei civile nr.309/30 mai 2001 a Curții de Apel

București , secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de S.C. „R.”

S.A. București împotriva deciziei nr.309 din 30 mai 2001 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2003.