ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4105/2003

Deliberând asupra recursului declarat de reclamanții C.D., C.N. și T.A. împotriva deciziei nr. 33 din 25 martie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 18 ianuarie 1999 și care a fost înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Motru cu numărul de dosar 676/1999 - C.D., C.N. și T.A. au chemat în judecată I.E. Târgu Jiu solicitând ca această pârâtă să fie obligată să le plătească 30 000 000 lei cu titlu de despăgubiri civile datorate ca urmare a exproprierii unui teren care a aparținut tatălui reclamanților.

Prin sentința nr. 1163 pronunțată la 8 aprilie 1999 instanța inițial investită a declinat competența de soluționare a cauzei la Tribunalul Gorj, unde cauza a fost reînregistrată cu numărul de dosar 7373/1999.

În cursul soluționării cauzei în fond pârâta inițială a fost citată sub titulatura actuală S.C. H. S.A. București, sucursala H. Târgu Jiu.

De asemenea în urma unei cereri formulate verbal de reprezentantul reclamanților la termenul de la 30 noiembrie 1999 în cauză a fost citată în calitate de pârâtă și D.S. GORJ.

Prin sentința nr. 145 pronunțată la 1 iunie 2000 secția civilă a Tribunalului Gorj a admis în parte acțiunea obligând-o pe pârâta D.S. GORJ să le plătească reclamanților 9 146 000 lei cu titlu de despăgubiri civile precum și cheltuieli de judecată în valoare de 7 363 700 lei.

Totodată a fost respinsă acțiunea în ceea ce o privea pe pârâta S.C. H. S.A. București, sucursala H. Târgu Jiu, reținându-se că aceasta nu avea calitate procesuală pasivă.

Apelul făcut ulterior împotriva acestei sentințe de pârâtă D.S. GORJ a fost admis prin decizia nr. 164 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, în dosarul nr. 14038/2000.

Ca urmare hotărârea primei instanțe a fost desființată, iar pe fond acțiunea a fost respinsă reținându-se că reclamanții nu s-au legitimat procesual deoarece nu au depus în dosar un certificat de moștenitor care să ateste calitatea lor de succesori ai proprietarului inițial al terenului.

La 20 februarie 2000 reclamanții C.D., C.N. și T.A. au declarat un prim recurs împotriva deciziei astfel pronunțate, iar prin decizia nr. 4211 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, la 9 octombrie 2001 în dosarul nr. 6336/2000 recursul a fost admis.

În considerentele acestei decizii s-a reținut că reclamanții au făcut dovada acceptării în termenul prevăzut de lege a moștenirii tatălui lor.

Ca urmare prin decizia astfel pronunțată hotărârea recurată a fost casată, cauza fiind trimisă în vederea rejudecării apelului la Curtea de Apel Craiova, secția civilă, unde a fost reînregistrată cu numărul de dosar 969/civ/2002.

Prin decizia nr. 33 pronunțată la 25 martie 2002 instanța astfel sesizată a admis apelul făcut în cauza de pârâtă D.S. GORJ și a schimbat sentința apelată în sensul respingerii “în totalitate” a acțiunii formulate de reclamanți.

Pronunțând această decizie instanța de apel a reținut în esență că dreptul la acțiune al reclamanților s-a prescris și că, pe de alta parte, D.S. GORJ nu are calitate procesuală pasivă deoarece măsura exproprierii a fost luată în scopul realizării unor lucrări a căror beneficiară urma să fie pârâta inițială S.C. H. S.A. București, sucursala H. Târgu Jiu.

În acest context s-a apreciat că obligația de plată a despăgubirilor revenea în principiu acelei pârâte.

La 16 aprilie 2002 reclamanții C.D., C.N. și T.A. au declarat recurs împotriva acestei decizii, cauza fiind înregistrată pe rolul secției civile a Curții Supreme de Justiție cu numărul de dosar 2493/2002.

În motivarea recursului au fost formulate mai multe critici privind modul de soluționare a apelului susținându-se că:

-

instanța a reținut în mod greșit că terenul care a aparținut tatălui reclamanților ar fi fost expropriat fără a se specifica valoarea despăgubirilor;

-

aceeași instanță a reținut de asemenea eronat că exproprierea ar fi fost dispusă în vederea construirii barajului hidroenergetic Porțile de Fier, iar nu a complexului hidroenergetic Cerna–Motru –Tismana,

-

iar recurenților nu li s-a recunoscut calitatea de moștenitori ai proprietarului inițial și nici calitatea procesuală activă.

Tot în cuprinsul recursului s-a evidențiat că ulterior exproprierii respectivul bun imobil a ajuns în administrarea pârâtei D.S. GORJ ca urmare a unui schimb de terenuri aprobat “prin Ordinul 802 al Ministerului Energiei Electrice din 25 iulie 1986”.

În legătură cu acest aspect s-a susținut de către recurenți că:

“Instanța de Apel Craiova s-a orientat bine când s-a exprimat căci S.C. H. SA Gorj are obligația de a despăgubi foștii proprietari de terenuri expropriate”.

Totodată recurenții au cerut să fie casată “decizia nr. 33 a Curții de Apel Craiova, dosar 969/2002 civil” și să fie menținută “decizia nr. 145 a Tribunalului Gorj”.

În ceea ce o privește intimata-pârâtă D.S. GORJ, Târgu Jiu nu s-a prezentat în fața acestei Curți și nu și-a făcut cunoscut în scris punctul de vedere referitor la recursul declarat în cauză.

Intimata pârâtă S.C. H. S.A. București, sucursala H. Târgu Jiu, a solicitat însă respingerea recursului sens în care a formulat și o întâmpinare.

Având a se pronunța asupra recursului astfel declarat Curtea reține că prin natura lor argumentele invocate de recurenți corespund - sub aspect strict formal - unora dintre prevederile art. 304 C. proc. civ., în special dispozițiilor enunțate la pct. 9 și 10 ale acestui text de lege.

Prin urmare aceste reglementări pot fi avute în vedere în analizarea recursului deși nu au fost invocate în mod expres de reclamanții-recurenți, întrucât respectiva deficiență de motivare este remediabilă din oficiu în raport cu prevederile art. 306 C. proc. civ.

Odată făcută această precizare prealabilă de ordin procedural, Curtea constată însă că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Se reține astfel că afirmația recurenților privind nerecunoașterea de către instanța de apel a calității lor procesuale este lipsită de suport deoarece se referă la o deficiență de judecată care a fost remediată cu ocazia soluționării primului recurs, iar instanța care a soluționat apelul în fond după casare s-a conformat pe deplin prevederilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ. recunoscând calitatea procesuală a reclamanților.

Pe de altă parte criticile privitoare la greșita receptare de către instanța de apel a unora dintre condițiile în care a operat exproprierea sunt irelevante atâta vreme cât principalul motiv al respingerii acțiunii era legat de data exproprierii.

Or acest element a fost reținut corect de către instanța de apel care a apreciat că, în condițiile în care exproprierea a avut loc în anul 1974, dreptul persoanelor ale căror terenuri au fost vizate de acea măsură era prescris la data la care reclamanții s-au adresat instanțelor de judecată.

Aprecierea făcută de instanță își găsește un deplin suport în dispozițiile Decretului nr. 167/1958 și în înscrisurile dosarului evocate în considerentele deciziei recurate, iar faptul că reclamanții nu au criticat decizia sub acest aspect apare cu atât mai relevant.

În altă ordine de idei Curtea are în vedere că unele dintre susținerile făcute de reclamanți în recurs sunt vădit contradictorii.

De exemplu aceștia au solicitat menținerea sentinței nr. 145 din 1 iunie 2000 prin care Tribunalul Gorj a obligat-o la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor de judecată pe pârâta D.S. GORJ.

Tot recurenții au susținut însă că este corectă aprecierea instanței de apel conform căreia respectiva pârâtă nu avea calitate procesuală pasivă, obligația de plată a despăgubirilor subsecvente exproprierii revenind în principiu pârâtei S.C. H. S.A. București, sucursala H. Târgu Jiu.

Pe lângă argumentele expuse în considerentele deciziei recurate constatarea lipsei calității procesuale pasive a D.S. GORJ este justificată și pe considerentul că citarea acesteia în cauză nu s-a făcut în baza unei petiții scrise întocmite conform art. 82 C. proc. civ., instanțele nefiind niciodată investite legal cu soluționarea vreunui litigiu între reclamanți și respectiva instituție.

Pe de altă parte prin sentința nr. 145 din 1 iunie 2000 a Tribunalului Gorj s-a reținut că pârâtă S.C. H. S.A. București, sucursala H. Târgu Jiu nu avea calitate procesuală, iar reclamanții nu au atacat cu apel acea sentință care a dobândit astfel autoritate de lucru judecat.

În acest context nu au nici o relevanță celelalte considerații ale recurenților referitoare la schimbul de terenuri care la un moment dat ar fi operat între cele doua persoane juridice care au fost citate în cauză ca pârâte.

Reținând deci că în cauză nu sunt incidente nici una dintre dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Curtea urmează a face aplicarea art. 312 alin. (1) din același cod respingând recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții C.D., C.N. și T.A. împotriva deciziei nr. 33 din 25 martie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabila.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2003.