ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 451/2003

D E C

I Z I A   Nr.451                                                                                                                             Dosar

nr.3179/2002

S-a

luat în examinare recursul declarat de contestatorii M.N.și M.C.împotriva

deciziei nr.234 A din 16 mai 2002 a Curții de Apel București,  secția a III-a

civilă.          La apelul nominal s-au prezentat: recurenții contestatori

M.N.și M.C., ambii reprezentați de avocat G.C., lipsind intimata S.C. “ V “ SA.

Procedura

completă.

Avocat

G.C. solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Reprezentanta

Ministerului Public pune concluzii în sensul admiterii recursului, casarea

hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare în fond.

C

U R T E A ,

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Pe

rolul  Tribunalului București s-a înregistrat la 26 octombrie 2001 contestația

pe care M.N.și M.C.au formulat-o împotriva hotărârii nr.10/13.9.2001 emisă de

Consilul de Administrare al C.S. “ V “ SA prin care li s-a respins cererea de

restituire în natură a imobilului situat în București, strr.Petru Rareș nr.15,

sectorul 1.

În

motivarea cererii, încadrate în drept  în dispozițiile Legii nr.10/2001,

petenții au arătat că hotărârea atactă este nelegală pentru mai multe motive:

respingând cererea pentru restituire în natură, nu s-a propus nici un mod de

despăgubire; nu are importanță modalitatea de trecere în  proprietatea

statului  (cu sau fără titlu), după cum nu are semnificație  nici împrejurarea

că imobilul este înscris în  patrimoniul social al unității deținătoare.

Cu

privire la dovedirea calității de persoane îndreptățite, reclamanții au arătat

că bunica lor, A.C., a fost singura moștenitoare a surorii sale N.E., fosta

proprietară a imobilului.

S-au

depus înscrisuri. Intimata S.C. “ V “ SA a formulat întâmpinare prin care a

solicitat respingerea în principal a cererii pentru lipsa calității procesuale

active a reclamanților și, în subsidiar, ca neîntemeiată.

În

motivarea cererii s-a susținut că nu s-a probat calitatea de moștenitori a

celor doi reclamanți și, în orice caz, ei nu ar fi singurii moștenitori, astfel

că cererea de restituire în natură, având natura juridică a unei veritabile

acțiuni în revendicare, trebuie făcută cu respectarea  principiului

unanimității.

Sub

cel de-al doilea aspect, se invocă art.27 din Legea nr.10/2001, care, în cazul

imobilelor preluate  cu titlu valabil, trimite la măsuri reparatorii prin

echivalent.

La

7 ianuarie 2002, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a reținut cauza

în pronunțare pe aspectul excepției invocate prin întâmpinare, pe care, prin

sentința civilă nr.2/2002 a admis-o și a respins contestația ca fiind formulată

de persoane fără calitate procesuală activă.

În

motivarea soluției adoptate, instanța a reținut că, deși au făcut dovada că

sunt moștenitorii bunicii lor, Ardelean Constanța, nu s-a probat calitatea  de

succesor al  bunicii lor, decedată  în 1985, față de fosta proprietară,

decedată în anul 1980.

Apelul

reclamanților împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă

nr.234/16 mai  2002 a Curții de apel București, secția a III-a civilă.

În

motivare, instanța a reținut că, și în cazul în care, cu actele de stare

civilă, reclamanții fac dovada că sunt moștenitorii defunctei N.E., acțiunea în

revendicare poate fi introdusă numai cu respectarea principiului unanimității.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanții, care au

criticat-o pentru nelegalitate, susținând că sunt incidente motivele de casare

prevăzute de art. 304 alin.1 pct.8 și 9 C.proc.civ., respectiv greșita

interpretare a actului juridic dedus judecății, și încălcarea sau aplicarea

greșită a legii.

În

dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat,  în esență, că,  prin

certificatele de moștenitor eliberate în urma decesului fostei proprietare,

numita  N.E. și în urma bunicii lor, A.C., au făcut dovada că au calitatea de

„persoane îndreptățite” în sensul Legii nr.10/2001, ca moștenitori ai fostului

proprietar deposedat. Faptul că în 1980 fosta proprietară a fost moștenită și

de alți frați/surori în afara bunicii reclamanților nu poate conduce  la

respingerea contestației pentru încălcarea principiului un animității, de vreme

ce legea specială – art.4 din Legea nr.10/2001 permite formularea cererii de

mai multe persoane îndreptățite.

Recursul

este fondat, pentru considerentele ce se vor expune, va fi admis, cu consecința

casării ambelor hotărâri și a trimiterii dosarului spre rejudecare în fond  a

contestației.

Reclamanții

sunt  colaterali privilegiați (nepoți de soră) ai fostei proprietare a

imobilului naționalizat în anul 1950 și deținut în  prezent de S.C. “ V “ S.A.

Calitatea

de succesori în drepturi a fost făcută atât cu certificatele de moștenitor

eliberate în anul 1980 de pe urma defunctei N.E. (moștenită  în proporție de

¼ de A.C.), respectiv  în anul 1986, de pe urma  defunctei A.C.,

moștenită de cei doi reclamanți  în calitate de nepoți de fiică, mama lor

renunțând expres la succesiune.

Cum,

potrivit Legii nr.10/2001, sunt îndreptățite la măsuri reparatoroii persoanele

fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora

(art.3), precum și moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite (art.4 alin.2),

este evident că admițând excepția lipsei calității procesual active și

respingând contestația pe acest motiv, instanțele au pronunțat hotărâri cu

încălcarea legii, devenind astfel incidente dispozițiile art.304 pct.9

C.proc.civ.

Și

cel de-al doilea motiv de recurs este fondat. Aplicând principii folosite în

general în jurisprudență, în lipsa vreunui text în dreptul comun al acțiunii în

revendicare (regula unanimității), instanța de apel a schimbat natura actului

juridic dedus judecății (art.304 pct.8 C.proc.civ.).

Într-adevăr,

ca lege specială de reparație Legea nr.10/2001 cuprinde mai multe dispoziții

noi care derogă de la dreptul comun, tocmai în scopul de a facilita repararea

abuzurilor săvârșite în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

Astfel,

din formularea art.4 alin.1 din lege se poate reține că este admisibilă – atât

în privința restituirii în natură, cât și prin echivalent –cererea formulată

separat de mai multe persoane îndreptățite, urmând ca dreptul de proprietate să

se stabilească pe cote părți ideale.

În

speță, bunica reclamantelor avea  determinată prin certificatul de moștenitor,

cota ideală de ¼ din averea defunctei sale surori, fosta proprietară

naționalizată, iar reclamanții, ca unici moștenitori ai bunicii lor, au

evident, calitatea procesuală activă în cererea pe care au adresat-o potrivit

Legii nr.10/2001.

În

consecință, văzând că ambele motive ale recursului sunt întemeiate, recursul se

va admite, urmând ca tribunalul să judece pe fond contestația formulată.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

:

Admite

recursul declarat de M.N.și M.C.împotriva deciziei nr.234/A din 16 mai 2002 a

Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Casează

această decizie, precum și sentința nr.2 din 7 ianuarie 2002 a Tribunalului

București, secția a  III-a civilă.

Trimite

cauza aceluiași tribunal pentru judecarea pe fond a contestației.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 7 februarie 2003.