ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 451/2003

D E C I Z I A Nr.451 Dosar nr.3179/2002 S-a luat în examinare recursul declarat de contestatorii M.N.și M.C.împotriva deciziei nr.234 A din 16 mai 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. La apelul nominal s-au prezentat: recurenții contestatori M.N.și M.C., ambii reprezentați de avocat G.C., lipsind intimata S.C. “ V “ SA. Procedura completă. Avocat G.C. solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat. Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii în sensul admiterii recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare în fond. C U R T E A , Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Pe rolul Tribunalului București s-a înregistrat la 26 octombrie 2001 contestația pe care M.N.și M.C.au formulat-o împotriva hotărârii nr.10/13.9.2001 emisă de Consilul de Administrare al C.S.

“ V “ SA prin care li s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în București, strr.Petru Rareș nr.15, sectorul 1. În motivarea cererii, încadrate în drept în dispozițiile Legii nr.10/2001, petenții au arătat că hotărârea atactă este nelegală pentru mai multe motive: respingând cererea pentru restituire în natură, nu s-a propus nici un mod de despăgubire; nu are importanță modalitatea de trecere în proprietatea statului (cu sau fără titlu), după cum nu are semnificație nici împrejurarea că imobilul este înscris în patrimoniul social al unității deținătoare. Cu privire la dovedirea calității de persoane îndreptățite, reclamanții au arătat că bunica lor, A.C., a fost singura moștenitoare a surorii sale N.E., fosta proprietară a imobilului.

S-au depus înscrisuri. Intimata S.C. “ V “ SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea în principal a cererii pentru lipsa calității procesuale active a reclamanților și, în subsidiar, ca neîntemeiată. În motivarea cererii s-a susținut că nu s-a probat calitatea de moștenitori a celor doi reclamanți și, în orice caz, ei nu ar fi singurii moștenitori, astfel că cererea de restituire în natură, având natura juridică a unei veritabile acțiuni în revendicare, trebuie făcută cu respectarea principiului unanimității. Sub cel de-al doilea aspect, se invocă art.27 din Legea nr.10/2001, care, în cazul imobilelor preluate cu titlu valabil, trimite la măsuri reparatorii prin echivalent.

La 7 ianuarie 2002, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a reținut cauza în pronunțare pe aspectul excepției invocate prin întâmpinare, pe care, prin sentința civilă nr.2/2002 a admis-o și a respins contestația ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă. În motivarea soluției adoptate, instanța a reținut că, deși au făcut dovada că sunt moștenitorii bunicii lor, Ardelean Constanța, nu s-a probat calitatea de succesor al bunicii lor, decedată în 1985, față de fosta proprietară, decedată în anul 1980. Apelul reclamanților împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr.234/16 mai 2002 a Curții de apel București, secția a III-a civilă. În motivare, instanța a reținut că, și în cazul în care, cu actele de stare civilă, reclamanții fac dovada că sunt moștenitorii defunctei N.E., acțiunea în revendicare poate fi introdusă numai cu respectarea principiului unanimității.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanții, care au criticat-o pentru nelegalitate, susținând că sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 304 alin.1 pct.8 și 9 C.proc.civ., respectiv greșita interpretare a actului juridic dedus judecății, și încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat, în esență, că, prin certificatele de moștenitor eliberate în urma decesului fostei proprietare, numita N.E. și în urma bunicii lor, A.C., au făcut dovada că au calitatea de „persoane îndreptățite” în sensul Legii nr.10/2001, ca moștenitori ai fostului proprietar deposedat. Faptul că în 1980 fosta proprietară a fost moștenită și de alți frați/surori în afara bunicii reclamanților nu poate conduce la respingerea contestației pentru încălcarea principiului un animității, de vreme ce legea specială – art.4 din Legea nr.10/2001 permite formularea cererii de mai multe persoane îndreptățite.

Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor expune, va fi admis, cu consecința casării ambelor hotărâri și a trimiterii dosarului spre rejudecare în fond a contestației. Reclamanții sunt colaterali privilegiați (nepoți de soră) ai fostei proprietare a imobilului naționalizat în anul 1950 și deținut în prezent de S.C. “ V “ S.A. Calitatea de succesori în drepturi a fost făcută atât cu certificatele de moștenitor eliberate în anul 1980 de pe urma defunctei N.E. (moștenită în proporție de ¼ de A.C.), respectiv în anul 1986, de pe urma defunctei A.C., moștenită de cei doi reclamanți în calitate de nepoți de fiică, mama lor renunțând expres la succesiune.

Cum, potrivit Legii nr.10/2001, sunt îndreptățite la măsuri reparatoroii persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora (art.3), precum și moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite (art.4 alin.2), este evident că admițând excepția lipsei calității procesual active și respingând contestația pe acest motiv, instanțele au pronunțat hotărâri cu încălcarea legii, devenind astfel incidente dispozițiile art.304 pct.9 C.proc.civ. Și cel de-al doilea motiv de recurs este fondat. Aplicând principii folosite în general în jurisprudență, în lipsa vreunui text în dreptul comun al acțiunii în revendicare (regula unanimității), instanța de apel a schimbat natura actului juridic dedus judecății (art.304 pct.8 C.proc.civ.).

Într-adevăr, ca lege specială de reparație Legea nr.10/2001 cuprinde mai multe dispoziții noi care derogă de la dreptul comun, tocmai în scopul de a facilita repararea abuzurilor săvârșite în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Astfel, din formularea art.4 alin.1 din lege se poate reține că este admisibilă – atât în privința restituirii în natură, cât și prin echivalent –cererea formulată separat de mai multe persoane îndreptățite, urmând ca dreptul de proprietate să se stabilească pe cote părți ideale. În speță, bunica reclamantelor avea determinată prin certificatul de moștenitor, cota ideală de ¼ din averea defunctei sale surori, fosta proprietară naționalizată, iar reclamanții, ca unici moștenitori ai bunicii lor, au evident, calitatea procesuală activă în cererea pe care au adresat-o potrivit Legii nr.10/2001.

În consecință, văzând că ambele motive ale recursului sunt întemeiate, recursul se va admite, urmând ca tribunalul să judece pe fond contestația formulată. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE : Admite recursul declarat de M.N.și M.C.împotriva deciziei nr.234/A din 16 mai 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Casează această decizie, precum și sentința nr.2 din 7 ianuarie 2002 a Tribunalului București, secția a III-a civilă. Trimite cauza aceluiași tribunal pentru judecarea pe fond a contestației. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2003.