ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5751/2005

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor

dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la nr. 7304 din 11

octombrie 2001 la Tribunalul București,

secția

a lV-a civilă, reclamanta P.A. a chemat în judecată pe pârâta RA L. SA

solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea

deciziei nr.52 din 5 septembrie 2001 emisă de pârâtă prin care i s-a respins

cererea, formulată în baza Legii nr.10/2001, privind restituirea în natură a

imobilului situat în București.

În motivarea acțiunii reclamanta arată că imobilul în

litigiu a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 175/1972, fără

titlu valabil, iar pârâta care în prezent administrează imobilul, i-a respins

în mod nelegal notificarea și nici nu i-a făcut o ofertă de plata unor

despăgubiri bănești, dacă nu era posibilă restituirea în natură.

Pârâta a depus întâmpinare, arătând că titularul

dreptului de proprietate este Statul Român și în consecință în cauză trebuie

introdus Ministerul Finanțelor Publice; de asemenea, ca urmare a încetării

personalității juridice a pârâtei a fost introdusă în cauză RA A.P.P.S.

Prin sentința civilă

nr. 1840 din 16 decembrie 2002 Tribunalul București,

secția a lV-a civilă,

a respins, ca neîntemeiată, acțiunea, constatând că imobilul trecut în

proprietatea statului în baza Decretului nr. 175/1972 este în prezent folosit

de Ambasada Franței și în consecință reclamanta are posibilitatea obținerii

unor despăgubiri pentru imobil potrivit art. 16 din Legea nr. 10/2001.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia

nr. 362 din 10 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a lV-a

civilă.

Pentru a pronunța această decizie curtea de apel a

constatat că în baza Decretului nr. 175/1972 imobilul a trecut, cu titlu, în

proprietatea statului și că persoanelor în cauză le-a fost restituită suma

constituită drept avans pentru construirea imobilelor care au trecut în proprietatea

statului în baza acestui decret. De asemenea, curtea a constatat că reclamanta

nu a dovedit dreptul său de proprietate asupra apartamentului întrucât

contractul de construire al unei locuințe proprietate personală nu echivalează

cu titlu de proprietate.

Reclamanta P.A. a

declarat recurs împotriva deciziei nr. 362 din 10 septembrie 2003 a Curții de

Apel București, secția a lV-a civilă, susținând, în esență, că în mod nelegal

curtea de apel a constatat că imobilul a trecut cu titlu în proprietatea

statului în baza Decretului nr. 175/1972 deoarece ea nu se încadra în

categoriile de persoane menționate în expunerea de motive a acestui decret, întrucât

apartamentul fusese achitat în întregime la data semnării contractului fără ca

reclamanta să primească credit pentru construirea acestui apartament.

De asemenea, reclamanta menționează că potrivit art. 2

lit. g) din Legea nr. 10/2001 se consideră preluate în mod abuziv orice alte

imobile preluate de stat cu titlu valabil și urmează să fie restituite în

natură, potrivit art. 7 din aceeași lege.

Un alt motiv de recurs se referă la dreptul de

proprietate al reclamantei asupra apartamentului, reclamanta arătând că a

achitat în întregime prețul la data semnării contractului, astfel încât acordul

de voință al părților contractante s-a realizat la data plății prețului, iar

contractul dovedește titlul de proprietate al reclamantei.

O altă critică a deciziei se referă la omisiunea

pârâtei de a face o ofertă de acordare de despăgubiri bănești în situația în

care a respins cererea de restituire în natură a apartamentului.

În raport de aceste motive, reclamanta solicită

admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și în principal admiterea

contestației formulate împotriva deciziei

nr.

52 din 5 septembrie 2001 emisă de RA L. SA, anularea deciziei, și admiterea

cererii de restituire în natură a apartamentului; în subsidiar solicită obligarea

RA A.P.P.S. să emită o decizie prin care să facă o ofertă de despăgubire prin

echivalent, pentru apartamentul proprietatea reclamantei.

Curtea, analizând înscrisurile de la dosar, în raport

de motivele de recurs formulate constată că prin contractul nr. 3031 încheiat

la 28 aprilie 1970, Oficiul pentru construirea de locuințe proprietate

personală din cadrul Consiliului Popular al Municipiului București s-a obligat

să asigure beneficiarului

P.A. construirea

unei locuințe situată în str. P., pentru prețul de 175.125 lei achitați

integral la data contractării.

La data de 30 iunie 1971 s-a încheiat procesul verbal

de predare-primire a apartamentului nr. 3 din str. P., între OCLPP și

reclamantă.

Ca urmare a Decretului nr. 175/1972 privind trecerea

în proprietatea statului a unor imobile proprietate

personală construite cu încălcarea dispozițiilor

legale s-a trecut în proprietatea statului și imobilul situat în

str. P., București, imobil în care se afla și

apartamentul nr. 3, proprietatea reclamantei.

Astfel fiind, dreptul de proprietate al reclamantei

este recunoscut, de stat, prin Decretul nr. 175/1972, privind trecerea în

proprietatea statului a unor imobile proprietate personală, decret în care este

menționat și apartamentul în litigiu. De asemenea, dreptul de proprietate al

reclamantei a fost dovedit și cu procesul verbal de predare-primire a locuinței

încheiat la 30 iunie 1971, ca anexă a contractului de construire

3031 încheiat la 28 aprilie 1970.

În raport de aceste considerente, Curtea constată că apartamentul

proprietatea reclamantei care a trecut în proprietatea statului în baza

Decretului nr.

175/1972 se încadrează în

dispozițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate

în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 și în consecință

acest motiv de recurs este fondat.

În baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Curtea

urmează să admită recursul, să caseze decizia atacată și să trimită cauza spre

rejudecare, la Curtea de Apel București, unde urmează să fie analizate și

celelalte motive de recurs, ca apărări de fond, cu ocazia rejudecării cauzei pe

fond după casare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul

declarat de contestatoarea P.A. împotriva deciziei nr. 362 din 10 septembrie

2003 a Curții de Apel București, secția a lV-a civilă, în contradictoriu cu

intimații RA A.P.P.S. și Ministerul Finanțelor Publice.

Casează decizia atacată și trimite cauza, spre

rejudecare, la Curtea de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 30 iunie 2005.