ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5751/2005

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la nr. 7304 din 11 octombrie 2001 la Tribunalul București, secția a lV-a civilă, reclamanta P.A. a chemat în judecată pe pârâta RA L. SA solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr.52 din 5 septembrie 2001 emisă de pârâtă prin care i s-a respins cererea, formulată în baza Legii nr.10/2001, privind restituirea în natură a imobilului situat în București. În motivarea acțiunii reclamanta arată că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 175/1972, fără titlu valabil, iar pârâta care în prezent administrează imobilul, i-a respins în mod nelegal notificarea și nici nu i-a făcut o ofertă de plata unor despăgubiri bănești, dacă nu era posibilă restituirea în natură.

Pârâta a depus întâmpinare, arătând că titularul dreptului de proprietate este Statul Român și în consecință în cauză trebuie introdus Ministerul Finanțelor Publice; de asemenea, ca urmare a încetării personalității juridice a pârâtei a fost introdusă în cauză RA A.P.P.S. Prin sentința civilă nr. 1840 din 16 decembrie 2002 Tribunalul București, secția a lV-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea, constatând că imobilul trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 175/1972 este în prezent folosit de Ambasada Franței și în consecință reclamanta are posibilitatea obținerii unor despăgubiri pentru imobil potrivit art. 16 din Legea nr. 10/2001. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 362 din 10 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a lV-a civilă.

Pentru a pronunța această decizie curtea de apel a constatat că în baza Decretului nr. 175/1972 imobilul a trecut, cu titlu, în proprietatea statului și că persoanelor în cauză le-a fost restituită suma constituită drept avans pentru construirea imobilelor care au trecut în proprietatea statului în baza acestui decret. De asemenea, curtea a constatat că reclamanta nu a dovedit dreptul său de proprietate asupra apartamentului întrucât contractul de construire al unei locuințe proprietate personală nu echivalează cu titlu de proprietate. Reclamanta P.A.

a declarat recurs împotriva deciziei nr. 362 din 10 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a lV-a civilă, susținând, în esență, că în mod nelegal curtea de apel a constatat că imobilul a trecut cu titlu în proprietatea statului în baza Decretului nr. 175/1972 deoarece ea nu se încadra în categoriile de persoane menționate în expunerea de motive a acestui decret, întrucât apartamentul fusese achitat în întregime la data semnării contractului fără ca reclamanta să primească credit pentru construirea acestui apartament. De asemenea, reclamanta menționează că potrivit art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001 se consideră preluate în mod abuziv orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil și urmează să fie restituite în natură, potrivit art. 7 din aceeași lege.

Un alt motiv de recurs se referă la dreptul de proprietate al reclamantei asupra apartamentului, reclamanta arătând că a achitat în întregime prețul la data semnării contractului, astfel încât acordul de voință al părților contractante s-a realizat la data plății prețului, iar contractul dovedește titlul de proprietate al reclamantei. O altă critică a deciziei se referă la omisiunea pârâtei de a face o ofertă de acordare de despăgubiri bănești în situația în care a respins cererea de restituire în natură a apartamentului. În raport de aceste motive, reclamanta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și în principal admiterea contestației formulate împotriva deciziei nr. 52 din 5 septembrie 2001 emisă de RA L. SA, anularea deciziei, și admiterea cererii de restituire în natură a apartamentului; în subsidiar solicită obligarea RA A.P.P.S.

să emită o decizie prin care să facă o ofertă de despăgubire prin echivalent, pentru apartamentul proprietatea reclamantei. Curtea, analizând înscrisurile de la dosar, în raport de motivele de recurs formulate constată că prin contractul nr. 3031 încheiat la 28 aprilie 1970, Oficiul pentru construirea de locuințe proprietate personală din cadrul Consiliului Popular al Municipiului București s-a obligat să asigure beneficiarului P.A. construirea unei locuințe situată în str. P., pentru prețul de 175.125 lei achitați integral la data contractării. La data de 30 iunie 1971 s-a încheiat procesul verbal de predare-primire a apartamentului nr. 3 din str. P., între OCLPP și reclamantă.

Ca urmare a Decretului nr. 175/1972 privind trecerea în proprietatea statului a unor imobile proprietate personală construite cu încălcarea dispozițiilor legale s-a trecut în proprietatea statului și imobilul situat în str. P., București, imobil în care se afla și apartamentul nr. 3, proprietatea reclamantei. Astfel fiind, dreptul de proprietate al reclamantei este recunoscut, de stat, prin Decretul nr. 175/1972, privind trecerea în proprietatea statului a unor imobile proprietate personală, decret în care este menționat și apartamentul în litigiu.

De asemenea, dreptul de proprietate al reclamantei a fost dovedit și cu procesul verbal de predare-primire a locuinței încheiat la 30 iunie 1971, ca anexă a contractului de construire 3031 încheiat la 28 aprilie 1970. În raport de aceste considerente, Curtea constată că apartamentul proprietatea reclamantei care a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 175/1972 se încadrează în dispozițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 și în consecință acest motiv de recurs este fondat. În baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Curtea urmează să admită recursul, să caseze decizia atacată și să trimită cauza spre rejudecare, la Curtea de Apel București, unde urmează să fie analizate și celelalte motive de recurs, ca apărări de fond, cu ocazia rejudecării cauzei pe fond după casare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de contestatoarea P.A. împotriva deciziei nr. 362 din 10 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a lV-a civilă, în contradictoriu cu intimații RA A.P.P.S. și Ministerul Finanțelor Publice. Casează decizia atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la Curtea de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 iunie 2005.