ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1182/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 6899 din 31 octombrie 2000 a

Tribunalului București, secția comercială, s-a admis acțiunea reclamantei SC G.

SA cu sediul în Leordeni, s-a dispus rezilierea contractului de asociere nr. 228

din 13 martie 1998, evacuarea pârâtei din spațiul în litigiu și obligarea la pârâtei

la plata sumei de 156.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că pârâta

nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de asociere încheiat cu

reclamanta, în sensul că nu a prezentat bilanțul în vederea deducerii cotei din

profitul asocierii, de a nu face spațiului, proprietatea reclamantei,

modificări fără consimțământul acesteia, precum și de a achita 3% din profitul

brut, dar nu mai puțin de 1.630 dolari S.U.A. lunar.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

prin decizia civilă nr. 634 din 9 aprilie 2001, a admis apelul formulat de

pârâtă împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o în tot, în sensul

că a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

S-a reținut, în considerentele deciziei, că, deși,

reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că obiectul litigiului îl

constituie numai cererea de evacuare, deoarece contractul este reziliat de

drept, instanța de fond a dispus rezilierea contractului și, pe cale de

consecință, evacuarea pârâtei din spațiul, proprietatea reclamantei. Că

reclamanta nu a făcut dovada susținerilor din acțiune privind interzicerea, de

către pârâtă, a dreptului de a pătrunde în spațiul ce a făcut obiectul

contractului de asociere, că reclamanta avea obligația de a prezenta bilanțul

conform clauzei prevăzute în contract.

Pe de altă parte, pârâta a prezentat la dosar acte,

respectiv, chitanța care atestă îndeplinirea obligațiilor contractuale, privind

cota de profit ce îi revenea reclamantei, în baza contractului de asociere

încheiat între părți.

În termen legal, reclamanta SC G. SA, cu sediul în

București, a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

susținând că decizia instanței de apel este nelegală și netemeinică.

A arătat recurenta că a făcut dovada că pârâta nu a

permis reprezentanților reclamantei accesul în spațiul comercial, pentru a-l

remăsura în vederea recalculării sumelor pentru suprafața ocupată în plus de

aceasta, și că nu a pus la dispoziție bilanțul financiar-contabil pentru a

deduce cota de profit ce i se cuvenea în baza contractului de asociere. Că

pârâta a înstrăinat o parte din mijloacele fixe și obiectele de inventar,

contrar clauzelor prevăzute în convenția părților, și nu a efectuat integral

plata cotei de profit ce i se cuvenea reclamantei.

La termenul din 23 octombrie 2002, recurenta a depus

la dosar sentința civilă nr. 2983 din 1 iunie 1999 a Tribunalului București,

secția comercială, din care rezultă că aceasta se află în lichidare judiciară

și s-a dispus citarea, potrivit art. 22 teza II și art. 23 din Legea nr. 64/1995,

a lichidatorului judiciar B.M.A.

Examinând recursul declarat de reclamantă, prin

prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este întemeiat, în sensul

celor ce urmează:

Părțile au încheiat, la data de 13 martie 1998, un

contract pe o durată de 10 ani al cărui obiect îl constituie asocierea pentru

exploatarea în comun a magazinului de carne cu sediul în hala M. din Piața H.B.,

București, proprietatea reclamantei, conform H.G. nr. 391/1995.

Prin contract, părțile au stipulat îndeplinirea unor

obligații pe care pârâta nu le-a respectat.

Astfel, deși s-a obligat să se aprovizioneze cu carne

în principal de la SC G. SA, în limitele programului trimestrial, ultima

comandă a fost la 6 martie 1998, potrivit adresei nr. 671 din 10 septembrie

1998.

Pe de altă parte, pârâta a refuzat să permită

reprezentanților reclamantei accesul în spațiul comercial, proprietatea

acesteia, în vederea efectuării unor măsurători, așa cum rezultă din procesul-verbal

întocmit la 30 august 1998.

La capitolul intitulat „Plata asocierii”, părțile, de

comun acord, au stabilit că pârâta răspunde pentru rentabilitatea activității

desfășurate și asigură pentru reclamantă circa 3% din profitul brut, dar nu mai

puțin de 1.630 dolari S.U.A., pe toată durata contractului, la cursul leu –

dolar al B.N.R. din ziua plății.

Pârâta nu și-a respectat această obligație, iar

împrejurarea că, la instanța de fond, a depus mai multe chitanțe, privind

achitarea pe parcursul procesului a sumei de 6.000.000 lei, nu dovedește că a

achitat decât o parte nesemnificativă față de debitul total de 212.994.110 lei.

Apărarea pârâtei, că reclamanta nu a depus un mod de

calcul al acestei sume, nu o poate exonera de răspundere, cât timp nu a

prezentat dovezi privind suma datorată, potrivit calculului său, și achitarea

acesteia.

În mod greșit instanța de apel a reținut că, în

contract, nu s-a prevăzut ca pârâta să prezinte bilanțul contabil, ci,

dimpotrivă, lunar, activitatea economico-financiară trebuia să fie verificată

de serviciul contabil al reclamantei, cât timp pârâta avea obligația să

întocmească formalitățile contabile pentru activitatea ce o desfășoară.

Față de toate aceste considerente, Curtea constată că

pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de asociere în

condițiile art. 251 și urm. C. com.

Faptul că instanța de fond a dispus rezilierea

contractelor de asociere nr. 228 din 13 martie 1998, deși reclamanta și-a

precizat acțiunea, în sensul că solicită numai evacuarea pârâtei, nu înseamnă

că s-a încălcat principiul disponibilității, întrucât evacuarea este consecința

rezilierii contractului pentru nerespectarea obligațiilor asumate de către

pârâtă.

Așa fiind, urmează ca, potrivit dispozițiilor art. 312

alin. (2) C. proc. civ., să se admită recursul declarat de reclamantă împotriva

deciziei instanței de apel, ce va fi modificată, în sensul că se va respinge

apelul formulat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului, ce se va menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC G. SA București,

împotriva deciziei nr. 634 din 9 aprilie 2001 a Curții de Apel București, secția

a V-a comercială, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul formulat de

pârâta SC I.V.G.P. SRL București împotriva sentinței nr. 6899 din 31 octombrie

2000, pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 26 februarie

2003.