ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1182/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1182/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 6899 din 31 octombrie 2000 a Tribunalului București, secția comercială, s-a admis acțiunea reclamantei SC G. SA cu sediul în Leordeni, s-a dispus rezilierea contractului de asociere nr. 228 din 13 martie 1998, evacuarea pârâtei din spațiul în litigiu și obligarea la pârâtei la plata sumei de 156.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de asociere încheiat cu reclamanta, în sensul că nu a prezentat bilanțul în vederea deducerii cotei din profitul asocierii, de a nu face spațiului, proprietatea reclamantei, modificări fără consimțământul acesteia, precum și de a achita 3% din profitul brut, dar nu mai puțin de 1.630 dolari S.U.A.
lunar. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia civilă nr. 634 din 9 aprilie 2001, a admis apelul formulat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată. S-a reținut, în considerentele deciziei, că, deși, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că obiectul litigiului îl constituie numai cererea de evacuare, deoarece contractul este reziliat de drept, instanța de fond a dispus rezilierea contractului și, pe cale de consecință, evacuarea pârâtei din spațiul, proprietatea reclamantei. Că reclamanta nu a făcut dovada susținerilor din acțiune privind interzicerea, de către pârâtă, a dreptului de a pătrunde în spațiul ce a făcut obiectul contractului de asociere, că reclamanta avea obligația de a prezenta bilanțul conform clauzei prevăzute în contract.
Pe de altă parte, pârâta a prezentat la dosar acte, respectiv, chitanța care atestă îndeplinirea obligațiilor contractuale, privind cota de profit ce îi revenea reclamantei, în baza contractului de asociere încheiat între părți. În termen legal, reclamanta SC G. SA, cu sediul în București, a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că decizia instanței de apel este nelegală și netemeinică. A arătat recurenta că a făcut dovada că pârâta nu a permis reprezentanților reclamantei accesul în spațiul comercial, pentru a-l remăsura în vederea recalculării sumelor pentru suprafața ocupată în plus de aceasta, și că nu a pus la dispoziție bilanțul financiar-contabil pentru a deduce cota de profit ce i se cuvenea în baza contractului de asociere.
Că pârâta a înstrăinat o parte din mijloacele fixe și obiectele de inventar, contrar clauzelor prevăzute în convenția părților, și nu a efectuat integral plata cotei de profit ce i se cuvenea reclamantei. La termenul din 23 octombrie 2002, recurenta a depus la dosar sentința civilă nr. 2983 din 1 iunie 1999 a Tribunalului București, secția comercială, din care rezultă că aceasta se află în lichidare judiciară și s-a dispus citarea, potrivit art. 22 teza II și art. 23 din Legea nr. 64/1995, a lichidatorului judiciar B.M.A. Examinând recursul declarat de reclamantă, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este întemeiat, în sensul celor ce urmează: Părțile au încheiat, la data de 13 martie 1998, un contract pe o durată de 10 ani al cărui obiect îl constituie asocierea pentru exploatarea în comun a magazinului de carne cu sediul în hala M. din Piața H.B., București, proprietatea reclamantei, conform H.G.
nr. 391/1995. Prin contract, părțile au stipulat îndeplinirea unor obligații pe care pârâta nu le-a respectat. Astfel, deși s-a obligat să se aprovizioneze cu carne în principal de la SC G. SA, în limitele programului trimestrial, ultima comandă a fost la 6 martie 1998, potrivit adresei nr. 671 din 10 septembrie 1998. Pe de altă parte, pârâta a refuzat să permită reprezentanților reclamantei accesul în spațiul comercial, proprietatea acesteia, în vederea efectuării unor măsurători, așa cum rezultă din procesul-verbal întocmit la 30 august 1998. La capitolul intitulat „Plata asocierii”, părțile, de comun acord, au stabilit că pârâta răspunde pentru rentabilitatea activității desfășurate și asigură pentru reclamantă circa 3% din profitul brut, dar nu mai puțin de 1.630 dolari S.U.A., pe toată durata contractului, la cursul leu – dolar al B.N.R.
din ziua plății. Pârâta nu și-a respectat această obligație, iar împrejurarea că, la instanța de fond, a depus mai multe chitanțe, privind achitarea pe parcursul procesului a sumei de 6.000.000 lei, nu dovedește că a achitat decât o parte nesemnificativă față de debitul total de 212.994.110 lei. Apărarea pârâtei, că reclamanta nu a depus un mod de calcul al acestei sume, nu o poate exonera de răspundere, cât timp nu a prezentat dovezi privind suma datorată, potrivit calculului său, și achitarea acesteia. În mod greșit instanța de apel a reținut că, în contract, nu s-a prevăzut ca pârâta să prezinte bilanțul contabil, ci, dimpotrivă, lunar, activitatea economico-financiară trebuia să fie verificată de serviciul contabil al reclamantei, cât timp pârâta avea obligația să întocmească formalitățile contabile pentru activitatea ce o desfășoară.
Față de toate aceste considerente, Curtea constată că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de asociere în condițiile art. 251 și urm. C. com. Faptul că instanța de fond a dispus rezilierea contractelor de asociere nr. 228 din 13 martie 1998, deși reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că solicită numai evacuarea pârâtei, nu înseamnă că s-a încălcat principiul disponibilității, întrucât evacuarea este consecința rezilierii contractului pentru nerespectarea obligațiilor asumate de către pârâtă. Așa fiind, urmează ca, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., să se admită recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei instanței de apel, ce va fi modificată, în sensul că se va respinge apelul formulat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului, ce se va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC G. SA București, împotriva deciziei nr. 634 din 9 aprilie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul formulat de pârâta SC I.V.G.P. SRL București împotriva sentinței nr. 6899 din 31 octombrie 2000, pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2003.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.