ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1992/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 10 martie 2000, municipiul București prin Primarul General a solicitat ca, în contradictoriu cu SC C.L. SRL București, instanța de judecată să oblige pârâta la plata sumei de 11.499,34 dolari S.U.A., penalități de întârziere la plata cotei de aport, calculate conform contractului de asociere nr. 178 din 1 iulie 1994, să constate rezilierea contractului de asociere și să dispună evacuarea acesteia din spațiul cu altă destinație situat în București. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a încheiat cu pârâta, la data de 1 iulie 1994, un contract de asociere, având ca obiect exploatarea, restaurarea, consolidarea, repararea și modernizarea spațiului cu altă destinație menționat.

În conformitate cu art. 4 din contract, durata asocierii a fost stabilită la 5 ani. Aportul a fost stabilit în cotă de 10% pentru asociatul 1 și de 90% pentru asociatul 2. Prin art. 9 alin. (2) din contract, asociatul 2, respectiv pârâta, s-a obligat să plătească lunar asociatului 1, respectiv reclamantului, 3% din veniturile realizate din exploatarea spațiului, dar nu mai puțin de 250 dolari S.U.A. pe primele 12 luni și 360 dolari S.U.A. pentru perioada ulterioară a asocierii. Totodată, prin art. 12 din contract, pârâta s-a obligat să plătească penalități de întârziere pentru neîndeplinirea în termen a obligației de plată menționate, 1% din cota de aport în perioada primelor 30 zile de întârziere și 2% pentru întârzieri ce depășesc 30 zile.

Potrivit art. 12 alin. (4) din contract, acesta este reziliat de drept, în cazul în care întârzierea în îndeplinirea obligațiilor de plată depășește 3 luni. Pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract. Prin sentința nr. 6174 din 12 octombrie 2000, Tribunalul București, secția comercială, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei 5.847,99 dolari S.U.A., echivalent lei la data plății, cu titlu de penalități de întârziere la plata cotei de profit. Prin aceeași hotărâre 1, instanța de fond a constatat rezilierea contractului de asociere și a dispus evacuarea pârâtei din spațiu. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond și-a însușit concluziile expertizei contabile, varianta I, cu privire la suma datorată de pârâtă cu titlu de penalități de întârziere.

Totodată, instanța a constatat că probatoriul administrat confirmă susținerile reclamantului, privind îndeplinirea condiției contractuale privitoare la rezilierea contractului, în raport de care se impune evacuarea pârâtei care, deși s-a obligat în acest sens, nu a eliberat spațiul. Împotriva hotărârii primei instanțe, a declarat apel atât reclamantul cât și pârâta. Reclamantul a susținut că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive: - nu i s-a dat posibilitatea de a formula și depune obiecțiuni la raportul de expertiză; - expertul și-a depășit atribuțiile; - instanța nu a motivat însușirea variantei I a raportului de expertiză.

Declarând apel, împotriva sentinței menționate, pârâta a formulat următoarele critici: - instanța de fond nu a observat că, deși plățile s-au efectuat cu întârziere, reclamantul a continuat să încaseze contribuția lunară mult timp după apariția eventualei cauze de reziliere, recunoscând practic existența raporturilor de asociere; - clauza contractuală nr. 9 este imorală, în cursul executării contractului devenind imposibilă. Apelanta a solicitat să se dispună asupra fondului, având în vedere și principiul impreviziunii. Totodată, aceasta a invocat imposibilitatea executării, ca mod de stingere a obligației de plată, conform art. 1156 din C. civ. Pârâta a mai solicitat instanței de control să constate că nu este îndeplinită condiția esențială pentru rezilierea contractului de asociere, în sensul că executarea tardivă să fie imputabilă debitorului, ca urmare a ruperii echilibrului contractual prin stabilirea prețului în valută.

În același timp, apelanta a solicitat instanței să constate neparticiparea reclamantei la pierderi și că evacuarea nu se impune, cât timp obligația principală a fost executată. Ulterior, apelanta a restrâns motivele apelului, solicitând constatarea nulității art. 9 din contract și neîndeplinirea condițiilor care să justifice evacuarea acesteia din spațiu. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 791 din 22 mai 2001, a respins apelul declarat de reclamant, ca nefondat, reținând că prima critică, privitoare la neasigurarea posibilității depunerii de obiecțiuni la raportul de expertiză, nu este confirmată de actele dosarului, iar cu privire la penalități, în mod judicios, prima instanță a acordat suma stabilită prin raportul de expertiză, tabelul de calcul depus de acesta privind alte sume decât cele care formează obiectul litigiului.

Prin aceeași decizie, instanța de control judiciar a admis apelul declarat de pârâtă, împotriva hotărârii primei instanțe și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a respins capetele de cerere ale acțiunii reclamantei, privitoare la constatarea rezilierii contractului și la evacuarea pârâtei. Pentru a hotărî în acest sens, instanța de judecată a reținut că, atâta timp cât pârâta și-a onorat obligațiile de plată, chiar dacă au existat întârzieri, contractul nu poate fi considerat reziliat, cu atât mai mult cu cât întârzierile sunt sancționate prin plata penalităților. Totodată, s-a reținut că probele administrate nu relevă că se impune evacuarea pârâtei. Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamantul municipiul București prin Primarul General a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. S-a susținut că, în mod greșit, nu au fost acordate penalitățile în cuantumul solicitat, în dovedirea cărora la dosar a fost depus calculul acestora. S-a mai susținut că, în raport de îndeplinirea condiției privind rezilierea, cu referire la întârzierea plății dovedită de actele dosarului, precum și în raport de ajungerea contractului la termen, în mod greșit, apelul pârâtei a fost admis și schimbată sentința atacată, în sensul respingerii capetelor de cerere menționate. În concluzie, reclamantul a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei atacate. Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Din înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată, a rezultat temeiul acordării penalităților, cu referire la art. 12 din contractul de asociere.

Suma înscrisă în tabelul de calcul al penalităților nu coincide cu cea solicitată prin acțiune (fila 23 din dosarul de fond). La cererea pârâtei, instanța de fond a încuviințat proba cu expertiză contabilă. Reclamantei i-au fost acordate penalități în cuantumul stabilit de expert, prin raportul de expertiză contabilă, necontestat de aceasta în condițiile legii procesuale civile. Ca atare, menținând hotărârea primei instanțe, ca urmare a respingerii apelului declarat de reclamantă, instanța de control judiciar a pronunțat o hotărâre nesusceptibilă de critică sub acest aspect. Prin art. 12 alin. (3) din contractul de asociere, părțile au stabilit că, „în situația în care asociatul nu-și îndeplinește obligațiile asumate prin prezentul contract pe o perioadă mai mare de 3 luni, contractul de asociere este reziliat de drept”.

În cauză, nu a fost contestată îndeplinirea condiției, privind îndeplinirea obligației de plată cu o întârziere mai mare de 3 luni. Pentru a respinge acest capăt de cerere, instanța de control judiciar a reținut că, în final, pârâta și-a îndeplinit obligațiile de plată, neexistând debit restant. Or, în condițiile convenției părților cu privire la pactul comisoriu expres de gradul II, rezoluțiunea contractului operează de plin drept, fără a fi nevoie de acțiune în justiție. Totodată, în caz de neînțelegere între părți, instanța sesizată nu poate decât să verifice îndeplinirea condiției și să constate că rezoluțiunea a operat de plin drept, în temeiul voinței neîndoielnic exprimate de părți în contract.

Cum îndeplinirea obligației de plată, ulterior îndeplinirii condiției prevăzute de art. 12 din contract, este lipsită de efect asupra rezoluțiunii operate de plin drept, instanța nu putea dispune menținerea contractului, așa încât criticile se constată a fi întemeiate sub acest aspect. Pe de altă parte, corespunzător acestei împrejurări, coroborat cu neîndeplinirea de către pârâtă a obligației de eliberare a spațiului ocupat fără titlu, în mod greșit, a fost respins capătul de cerere privind evacuarea, așa încât recursul se constată a fi întemeiat și sub aspectul acestei critici. În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va admite recursul declarat de reclamant și va modifica decizia atacată, în sensul că va respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de reclamantul, municipiul București prin Primarul General, împotriva deciziei nr. 791 din 22 mai 2001, pronunțată de Curtea de Apel București, secția VI-a comercială. Modifică decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC C.L. SRL București, împotriva sentinței nr. 6174 din 12 octombrie 2000 a Tribunalului București. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 3 iunie 2004.