ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3849/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 11069, pronunțată, la 11 septembrie 2003, de către Tribunalul București, secția a VI-a comercială, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC B.T.T. SA, în contradictoriu cu pârâta SC F.T. 2000 SRL București și, în consecință, a constatat reziliat contractul de asociere nr. 116, pe care părțile l-au încheiat la 6 iulie 1999 și a dispus evacuarea pârâtei din spațiile ce fac obiectul contractului de asociere.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că pârâta, asociat administrator, nu a respectat obligația esențială, convenită prin art. 6.2 alin. (2) din contract, de plată a cotei de asociere pentru anii 2001 și 2002, situație în care a devenit operant pactul comisoriu expres, înscris în art. 11.1 din contract, reclamanta făcând dovada că a notificat-o pe pârâtă, la 27 noiembrie 2002, la sediul indicat în contract, conform procedurii convenite în acest caz.

Apelul declarat de pârâtă, împotriva sentinței, a fost respins de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 42 din 18 februarie 2004. Criticile apelantei cu privire la natura leonină a clauzei cotei de profit, cotă necondiționată de obținerea unui profit, a nelegalității evacuării în cazul unui contract de asociere și aprecierea greșită a probelor cu privire la executarea obligațiilor de către reclamantă, au fost înlăturate de instanța de apel, care a apreciat că: - în acord cu art. 969 C. civ., părțile au convenit, față de valoarea importantă a aportului adus de reclamantă, plata de către pârâtă a unei cote fixe de asociere pe an, care nu a reprezentat chirie; - dreptul de preemțiune instituit apelantei nu a fost în discuție, câtă vreme nu s-a dovedit că intimata și-ar fi exprimat intenția de a vinde activele aduse în asociere; - contractul de asociere fiind reziliat, evacuarea pârâtei se justifică în absența titlului cu care aceasta a deținut imobilul aportat de reclamantă.

Prin aceeași decizie, s-a respins excepția inadmisibilității, întemeiată pe dispozițiile art. 720 1 raportat la art. 109 alin. (2) C. proc. civ., invocată, pentru prima dată în apel, de pârâta apelantă. În contra deciziei instanței de apel, pârâta SC F.T. 2000 SRL a declarat recurs, solicitând modificarea deciziei și sentinței, iar pe fond, respingerea acțiunii promovată de reclamantă pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Critica recurentei vizează, în esență, următoarele aspecte: - interpretarea greșită a clauzei contractuale, privind cota fixă de asociere, sub aspectul validității, ea fiind o clauză leonino decimală, născând, de fapt, plata unei chirii; - tratarea superficială a motivului de apel privind existența unei hotărâri definitive și executorii, privind obligarea reclamantei la vânzarea spațiului (dosarul tribunalului nr. 1047/2000); - greșit instanța nu a făcut aplicarea art. 5.2 alin. (3) din contractul de asociere, privind dreptul recurentei de a-și recupera la încetarea asocierii aportul, dispunând numai evacuarea sa. Intimata SC B.T.T. SA a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca legală.

Intimata a arătat că, asupra valabilității clauzei, stipulate în art. 6.2 din contract, s-a pronunțat prin decizie irevocabilă, nr. 1403 din 11 noiembrie 2002, Curtea de Apel București, precum și Tribunalul București, prin sentința 4626 din 6 aprilie 2004, iar sentința nr. 8756/2000 a Tribunalului București, prin care a fost obligată la vânzarea spațiului, nu este definitivă, apelul declarat împotriva acesteia fiind suspendat de Curtea de Apel București, la 15 octombrie 2003. În ce privește nerestituirea investițiilor către pârâta-recurentă, intimata a precizat că instanța s-a pronunțat în limita învestirii sale. Recursul nu este fondat.

1. Reclamanta-intimată a învestit instanța de fond cu o acțiune prin care a solicitat să se constate reziliat de plin drept contractul de asociere nr. 116 din 6 iulie 1999, ca efect al pactului comisoriu prevăzut de art. 10.1, coroborat cu art. 11.1 din contract și să se dispună evacuarea pârâtei din spațiile ocupate, în temeiul contractului, pentru lipsa de titlu. Recurenta-pârâtă nu a contestat neexecutarea obligației esențiale, înscrisă în art. 6.2 din contract, afirmată de reclamantă, ci a invocat nulitatea acesteia, calificând-o drept o clauză leonină, susținând, în motivarea apelului, existența în curs de judecată pe rolul Tribunalului București a dosarului nr. 7262/2003, având ca obiect acțiunea sa, prin care a solicitat să se constate tocmai nulitatea clauzei în speță.

Acțiunea cu acest obiect, promovată de recurentă, a fost respinsă de Tribunalul București, prin sentința 4626 din 6 aprilie 2004 și, conform certificatului de grefă, până la data de 19 octombrie 2004, la dosarul nr. 7262/2003 nu s-a înregistrat apel sau recurs, fapt ce demonstrează achiesarea părților la soluția pronunțată. Drept urmare, critica recurentei, cu privire la valabilitatea clauzei înscrisă în art. 6.2 din contract, nu poate fi primită. 2. Nici susținerea recurentei, cu privire la tratarea superficială a motivului de apel privind existența unei hotărâri definitive de obligare a reclamantei la vânzarea spațiului ce a format obiectul asocierii, nu poate fi primită, deoarece, la dosarul de fond, s-a depus numai o simplă copie xerox a sentinței nr. 8756, pronunțată de Tribunalul București, secția comercială la 20 decembrie 2000, fără mențiunea „definitivă” și necertificată (dosar fond) soluția instanței de apel fiind corectă sub acest aspect.

3. Critica cu privire la neacordarea îmbunătățirilor și investițiilor aduse la imobilul din care a fost evacuată, corect a fost înlăturată de instanța de apel, deoarece, în lipsa unei cereri reconvenționale în care acestea să fie identificate și cuantificate, prima instanță s-a pronunțat în limitele învestirii, cu respectarea principiului disponibilității. Așa fiind, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, menținând, ca legală, decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de pârâta SC F.T. 2000 SRL București, împotriva deciziei nr. 42 din 18 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2004.