ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2242/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 4 decembrie 2000, reclamanta SC G. SRL Pădureni, comuna Grajduri a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Iași și Percepția Locală Iași, solicitând anularea deciziei nr. 1336 din 10 octombrie 2000, a procesului verbal nr. 6415 din 17 februarie 2000 și a dispoziției nr. 29 din 15 iunie 2000. În motivarea acțiunii reclamanta arată că în perioada septembrie – decembrie 1999 a desfășurat două tipuri de activități: comercializare manuale școlare persoanelor fizice, activitate scutită de T.V.A. deductibilă și activități de producție și export, că în februarie 2000 Percepția Fiscală Iași a considerat greșit că pentru 45.979.202 lei T.V.A., societatea nu are drept de deducere.

Curtea de Apel Iași, prin sentința civilă nr. 110 din 9 iulie 2001, a admis acțiunea, a dispus anularea actelor administrative atacate și a constatat că reclamanta mai are de recuperat de la Ministerul Finanțelor suma de 28.834.709 lei. Împotriva acestei soluții a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași, Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași și Percepția Locală Iași, criticând-o pentru nelegalitate. În motivarea recursului se susține, în esență, că instanța nu putea acorda petentei pro-rata de 100%, când din calculele stabilite conform O.G. nr. 3/1992 și H.G. nr. 512/1998, rezulta o pro-rata de 77,35%. Cu privire la acordarea de către instanță reclamantei a dreptului de recuperare de la buget a sumei de 28.834.709 lei, se arată că instanța nu se putea pronunța, ci în cel mai bun caz putea să trimită cauza spre soluționare organelor administrative.

Recursul este nefondat. Art. 20 din O.G. nr. 3/1992 prevede că „Agenții economici care folosesc pentru nevoile firmei, bunuri și servicii achiziționate pentru care se plătește T.V.A. furnizorilor, au dreptul să deducă integral T.V.A. aferentă acestor intrări, numai dacă sunt destinate realizării operațiunilor de la art. 18 din prezenta ordonanță”. În situația în care bunurile achiziționate conform alin. (1), pentru care s-a plătit T.V.A. furnizorilor, realizând atât operațiuni prevăzute la art. 18 ,cât și alte operațiuni scutite de T.V.A., dreptul de deducere se determină în raport cu participarea bunurilor sau serviciilor respective la realizarea operațiunilor prevăzute la art. 18 din prezenta ordonanță, deci prin calculul pro-rata.

În cazul în speță, manualele școlare au fost vândute ca atare, neîncasându-se T.V.A. la cumpărare și nu s-a încasat T.V.A. la livrare, fiind scutite de T.V.A. în baza art. 171 din Legea nr. 84/1995. De altfel, această opinie care este conformă cu legislația aplicabilă în materie a fost exprimată și de expertiza contabilă efectuată de instanța de fond. Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat de pârâți se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași și de Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași și Percepția Fiscală Iași împotriva sentinței nr. 110/CA din 9 iulie 2001 a Curții de Apel Iași, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2003.