ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1929/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe calea

contenciosului administrativ la 22 octombrie 2002, reclamanta B.E. a contestat

decizia nr. 0059 din 5 septembrie 2002 a Casei Județene de Pensii și Alte

Drepturi de Asigurări Sociale a județului Botoșani și a solicitat obligarea acestei

autorități să-i recunoască calitatea de refugiată, potrivit dispozițiilor Legii

nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile prevăzute de art. 1 lit. j) din această

lege.

În motivarea cererii, a arătat că în

luna martie 1944 a fost obligată să-și părăsească domiciliul din comuna

Balotina, județul Bălți – Basarabia, împreună cu cei doi copii și să vină în

Regatul României, deoarece riscau să fie deportați în Siberia.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 177 din 19

decembrie 2002, a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că petenta nu a făcut dovada afirmațiilor din acțiune și nu a

înțeles să indice numele unor martori care cunosc situația reală în care a fost

obligată să părăsească teritoriul Basarabiei, în anul 1944.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta B.E., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurenta a susținut că a fost

nevoită să se refugieze din Basarabia, în anul 1944, așa cum a susținut în

acțiunea introductivă și a anexat recursului, declarațiile a doi martori, R.N.

și P.G., care confirmă această împrejurare.

Curtea, analizând actele și

lucrările dosarului, constată că recursul este fondat pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ.,

judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a

preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii

faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri

temeinice și legale Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le

consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.

În cauză, prin înscrisurile depuse

la dosar s-a făcut dovada că D.G., soțul reclamantei, a fost grefier la

Judecătoria Glodeni până la 28 iunie 1940, când Basarabia a fost ocupată de

sovietici, iar în 1941 a fost deportat în Siberia.

Totodată, declarațiile martorilor

R.N. și P.G. susțin afirmațiile reclamantei. potrivit cărora a fost nevoită să

se refugieze din Basarabia.

Având în vedere situația de fapt și

în spiritul dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., se va casa sentința

atacată și se va trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Instanța de fond va avea în vedere

noile declarații anexate la dosarul cauzei și pentru a pronunța o hotărâre

legală și temeinică, va putea ordona completarea probatoriilor în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de D.E.,

împotriva sentinței nr. 177 din 19 decembrie 2002 a Curții de Apel Suceava,

secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 mai 2003.