ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1391/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.E., Ș.V., D.I. și N.F. în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor, au solicitat suspendarea ordinelor nr. 76, 80 și 115 din 20 ianuarie 2000 emise de pârât prin care li s-au imputat sume de bani reprezentând prejudiciu adus bugetului de stat prin aprobarea nelegală a rambursării taxei pe valoarea adăugată la cinci societăți comerciale. S-a mai solicitat și suspendarea eventualelor măsuri asigurătorii ce s-ar lua împotriva lor pentru acoperirea sumei considerată prejudiciu. Curtea de Apel București, secția contencios administrativ, prin sentința nr. 322 din 17 martie 2000 a admis în parte acțiunea și a dispus suspendarea executării ordinelor atacate.

Curtea Supremă de Justiție, secția contencios administrativ, prin decizia nr. 1056 din 15 martie 2001, a admis recursul declarat de Ministerul Finanțelor și a casat sentința cu trimitere spre rejudecare aceleași instanțe. S-a arătat că, pentru a decide cu privire la admisibilitatea unei astfel de cereri, instanța este obligată să examineze probele și să constate în ce măsură cazul este temeinic justificat, iar exercitarea actului administrativ produce reclamanților o pagubă iminentă, respectiv dacă sunt îndeplinite cerințele art. 9 din Legea nr. 29/1990. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 779 din 6 iunie 2001, a admis cererea și a dispus suspendarea ordinelor 76, 80 și 115 din 20 ianuarie 2000 emise de pârât, până la soluționarea definitivă a contestațiilor ce face obiectul dosarului 1108/2001 a Curții Supreme de Justiție, reținând ca îndeplinite cerințele art. 9 din Legea nr. 29/1990.

Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, Ministerul Finanțelor Publice a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea hotărârii și respingerea cererii, nefiind întrunite cerințele legii – cazuri bine justificate și dovada producerii unei pagube iminente. Recursul este fondat. Potrivit art. 9 din Legea nr. 29/1990, în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea acțiunii. Prima condiție care trebuie îndeplinită este aceea ca motivele suspendării să fie bine justificate, adică să existe o îndoială puternică cât privește legalitatea actului administrativ contestat.

În speță, această cerință nu este îndeplinită, soluția dată de instanța de fond fiind de respingere a acțiunii privind anularea ordinelor în discuție. Nici cealaltă cerință privind producerea unei pagube iminente nu este făcută în cauză. În consecință, în baza art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa hotărârea și în fond se va respinge cererea de suspendare a executării ordinelor 76, 80 și 115 din 20 ianuarie 2000.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 779 din 6 iunie 2001 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond respinge cererea de suspendare a ordinelor 76, 80 și 115 din 20 ianuarie 2000. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2003.