ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1391/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I.E., Ș.V., D.I. și N.F. în

contradictoriu cu Ministerul Finanțelor, au solicitat suspendarea ordinelor nr.

76, 80 și 115 din 20 ianuarie 2000 emise de pârât prin care li s-au imputat

sume de bani reprezentând prejudiciu adus bugetului de stat prin aprobarea

nelegală a rambursării taxei pe valoarea adăugată la cinci societăți

comerciale.

S-a mai solicitat și suspendarea

eventualelor măsuri asigurătorii ce s-ar lua împotriva lor pentru acoperirea

sumei considerată prejudiciu.

Curtea de Apel București, secția

contencios administrativ, prin sentința nr. 322 din 17 martie 2000 a admis în

parte acțiunea și a dispus suspendarea executării ordinelor atacate.

Curtea Supremă de Justiție, secția

contencios administrativ, prin decizia nr. 1056 din 15 martie 2001, a admis

recursul declarat de Ministerul Finanțelor și a casat sentința cu trimitere

spre rejudecare aceleași instanțe.

S-a arătat că, pentru a decide cu

privire la admisibilitatea unei astfel de cereri, instanța este obligată să

examineze probele și să constate în ce măsură cazul este temeinic justificat,

iar exercitarea actului administrativ produce reclamanților o pagubă iminentă,

respectiv dacă sunt îndeplinite cerințele art. 9 din Legea nr. 29/1990.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 779 din 6 iunie 2001, a admis

cererea și a dispus suspendarea ordinelor 76, 80 și 115 din 20 ianuarie 2000

emise de pârât, până la soluționarea definitivă a contestațiilor ce face

obiectul dosarului 1108/2001 a Curții Supreme de Justiție, reținând ca

îndeplinite cerințele art. 9 din Legea nr. 29/1990.

Considerând hotărârea netemeinică și

nelegală, Ministerul Finanțelor Publice a declarat recurs și a solicitat

admiterea lui, casarea hotărârii și respingerea cererii, nefiind întrunite

cerințele legii – cazuri bine justificate și dovada producerii unei pagube

iminente.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 9 din Legea nr.

29/1990, în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei

pagube iminente, reclamantul poate cere instanței competente să dispună

suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea acțiunii.

Prima condiție care trebuie

îndeplinită este aceea ca motivele suspendării să fie bine justificate, adică

să existe o îndoială puternică cât privește legalitatea actului administrativ

contestat.

În speță, această cerință nu este

îndeplinită, soluția dată de instanța de fond fiind de respingere a acțiunii

privind anularea ordinelor în discuție.

Nici cealaltă cerință privind

producerea unei pagube iminente nu este făcută în cauză.

În consecință, în baza art. 312 C.

proc. civ., se va admite recursul, se va casa hotărârea și în fond se va

respinge cererea de suspendare a executării ordinelor 76, 80 și 115 din 20

ianuarie 2000.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de

Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 779 din 6 iunie

2001 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond

respinge cererea de suspendare a ordinelor 76, 80 și 115 din 20 ianuarie 2000.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 aprilie 2003.