ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3586/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3586/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului
de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul București, secția civilă, prin
sentința civilă nr. 710/2001, a respins ca neîntemeiată acțiunea în revendicare
imobiliară formulată de reclamantele R.M.M. și C.A.D. în contradictoriu cu
intimații Primăria Municipiului București, S.C.”C.” S.A., F.I., S.A., O.V., O.M.
și O.E. și s-a respins ca lipsite de interes cererea reconvențională precum și
cererea de chemare în garanție.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a
reținut că obiectul litigiului dintre părți îl constituie imobilul: construcție
și teren aferent situat în București. Că reclamantele nu au făcut dovada
temeiniciei acțiunii în revendicare și drept urmare acțiunea va fi respinsă în
conformitate cu art. 18 și art. 46 din Legea nr. 10/2003.
De asemenea s-a mai reținut că pârâții au fost
cumpărători de bună credință al imobilului situat în București.
Prin decizia civilă nr. 135/27 martie 2003,
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul formulat de
apelanții R.M.M., C.A.D., în contradictoriu cu intimații: Primăria Municipiului
București, S.C.”C.” S.A., F.I., S.A., O.V. și O.M., O.E. și pe cale de
consecință: a anulat sentința civilă nr. 710/21 iunie 2001 a Tribunalului
București, secția a III-a civilă, și a încuviințat probele astfel cum au fost
solicitate de ambele părți, stabilindu-se termen la 8 mai 2002 cu citarea
părților.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a
reținut că instanța de fond și-a încălcat propriile dispoziții luate în
contextul dispozițiilor art. 120 alin. (2) C. proc. civ. și respectiv art. 63
alin. (2) C. proc. civ., atunci când a soluționat cauza pe excepția lipsei de
interes, motiv pentru care nu s-a intrat în cercetarea fondului.
Împotriva deciziei civile mai sus menționată, au
declarat recurs pârâții: F.E., F.I., S.A., O.V., O.M. și C.M., în temeiul art. 304
pct. 9 C. proc. civ., susținând că instanța de fond în mod corect a respins
cererea apelanților ca fiind lipsită de interes, iar instanța de apel în mod
greșit a reținut că au fost încălcate prevederile art. 120 alin. (2) C. proc.
civ. și respectiv art. 63 alin. 2 C. proc. civ. de către instanța de fond.
Recursul este inadmisibil.
Conform art. 297 alin. (1) C. proc. civ. în
cazul în care prima instanță a respins sau a anulat cererea de chemare în
judecată fără a intra în cercetarea fondului și instanța de apel găsind apelul
întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul și va judeca procesul
pronunțând o hotărâre definitivă.
Rațiunea acestei judecări legale decurge din
cerința asigurării litigiului cu celeritate, în timp rezonabil, pentru a se
evita trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță – posibilă anterior
modificării textului menționat, prin O.U.G. nr. 138/2000.
Ea circumscrie obligația instanței de apel de a
se pronunța asupra apelului și asupra fondului printr-o singură decizie.
De menționat este faptul că, părțile nu sunt
private de un grad de jurisdicție, datorită caracterului devolutiv al căii de
atac a apelului.
Evocarea fondului și judecarea procesului se
realizează în înțelesul devolutiv specific căii ordinare de atac a apelului și
atâta timp cât judecata nu a fost finalizată, prin hotărâre definitivă, la care
se referă prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ. – astfel cum a fost
modificat prin O.U.G. nr. 138/2000 – nu poate fi exercitată calea de atac a
recursului.
Astfel fiind, decizia recurată prin care a fost
anulată sentința apelată și a fost reținută cauza pentru judecarea în fond, are
caracterul unei hotărâri intermediare și nu este, deci, susceptibilă de a fi
atacată separat cu recurs, ci doar odată cu hotărârea prin care se finalizează
judecata în apel, numai această hotărâre având caracter definitiv.
În consecință, recursul urmează să fie respins
ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de
pârâții F.I., F.E., O. M., O.V., S.A. și C.M. împotriva deciziei nr. 135 din 27
martie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2003.