ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5011/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 3 aprilie 2003, S.L. a

chemat în judecată Ministerul de Interne, Grupul de Pompieri „Iancu de

Hunedoara” al Județului Hunedoara, Compania de Pompieri Petroșani și Ministerul

Public, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, solicitând anularea Ordinului

Ministrului de Interne nr. II/01305 din 30 aprilie 1997, privind trecerea sa în

rezervă și reintegrarea în aceeași funcție, cu plata drepturilor bănești

cuvenite.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a

fost ofițer, cu grad de căpitan, în cadrul Ministerului de Interne - Grupul de

Pompieri „Iancu de Hunedoara” – Compania de Pompieri Petroșani până la data de

30 aprilie 1997, când, prin ordinului Ministrului de interne, a fost trecut în

mod abuziv în rezervă în baza unor documente false.

Curtea de Apel București, secția

pentru conflicte de muncă și litigii de muncă, prin sentința civilă nr. 26 din

16 aprilie 2003, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamant, cu

motivarea că, „din analiza actelor depuse la dosar nu s-a constatat existența

nici unui abuz referitor la trecerea sa în rezervă”.

Împotriva soluției pronunțate

reclamantul a declarat recurs reiterând susținerile referitoare la abuzul ce

s-ar fi comis prin trecerea sa în rezervă, determinat de falsitatea

documentelor conținute de dosarele „Consiliului de Onoare” și „Consiliului de

judecată”. Totodată, recurentul reproșează primei instanțe faptul că nu a

analizat conținutul înscrisurilor invocate și lipsa de preocupare în

completarea materialului probator.

Recursul va fi admis, pentru

motivele invocate din oficiu, în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.,

în sensul celor ce preced.

Fără să instituie condiții anume în

legătură cu forma sau conținutul considerentelor, Codul de procedură civilă

dispune, prin art. 261 pct. 5, că hotărârea trebuie să cuprindă „motivele de

fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care

s-au înlăturat cererile părților”.

În această privință se impune

concluzia că instanța trebuie să se refere în motivare la toate capetele de

cerere cu soluționarea cărora a fost investită și la considerentele pentru care

s-au respins unele cereri. Cu alte cuvinte, instanța trebuie să se pronunțe

asupra a tot ceea ce s-a cerut prin acțiune și asupra tuturor mijloacelor ce au

stat la temelia pretențiilor ridicate de părți.

Motivarea, care nu poate privi numai

împrejurările de fapt sau numai pe cele de drept, trebuie să fie deopotrivă în

strictă concordanță cu măsurile luate de instanță, prin dispozitiv, scopul

motivării fiind tocmai acela de a fundamenta și explica măsurile adoptate de

instanță.

Examinând conținutul sentinței

recurate, prima constatare ce se impune este aceea referitoare la neconcordanța

dintre considerentele potrivit cărora „nu a putut fi primită excepția

autorității de lucru judecat invocată de pârâtul Ministerul de Interne” și

dispozitivul hotărârii, în care nu se regăsește soluția de respingere a acestei

excepții.

Tot astfel, în dispozitivul

hotărârii nu se regăsesc măsurile luate de instanță cu privire și la alte

excepții, care de altfel nici nu au fost enunțate în considerente, respectiv:

excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocată de Ministerul Public,

Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție; excepția de necompetență

materială a instanței civile invocată de Ministerul de Interne, care a cerut

trimiterea cauzei la instanța de contencios administrativ din moment ce

reclamantul însuși și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 29/1990 și

excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Public,

Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, Grupul de Pompieri „Iancu de

Hunedoara” al județului Hunedoara, unitate fără personalitate juridică subordonată

Ministerului de Interne și, respectiv, Compania de Pompieri Petroșani, cu

același statut juridic, excepție motivată și prin faptul că actul administrativ

a cărui anulare se cere a fost emis de Ministerul de Interne.

În sfârșit, observând considerentele

sentinței, se constată că doar referirea instanței la „diverse” memorii și

sesizări formulate de reclamant și la „răspunsurile primite”, din care „nu s-a

constatat existența unui abuz referitor la trecerea sa în rezervă”, nu poate fi

reținută ca „motivare” în sensul art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

Față de cele ce preced, în baza art.

304 pct. 9, art. 312 și art. 313 C. proc. civ., va fi admis recursul, casată

hotărârea atacată și trimisă cauza la aceeași instanță pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul S.L. împotriva sentinței nr. 26 din 16 aprilie 2003 a Curții de

Apel București, secția pentru conflicte de muncă și litigii de muncă, pe care o

casează și trimite cauza la aceeași instanță, pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 noiembrie 2003.