ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3731/2004

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

1957 din 5 martie 2004 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție

contestatorul S.L. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 243

din 21 ianuarie 2004 pronunțată în dosarul nr. 3859 din 2003 de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția civilă.

În motivarea contestației în

anulare, contestatorul S.L. susține că soluția pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție prin care i s-a respins recursul declarat împotriva

sentinței civile nr. 40 din 12 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția

pentru conflicte de muncă și litigii de muncă, este nelegală deoarece se

bazează pe actele „false” depuse la dosar de Consiliul de Onoare de la Grupul

de Pompieri Hunedoara.

Contestatorul susține, în esență, că

nu a comis nici o abatere disciplinară și nu a încălcat nici un regulament

militar.

În drept contestația în anulare este

întemeiată pe prevederile art. 317-321 C. proc. civ.

Contestația în anulare de față

urmează a fi respinsă ca nefondată.

Examinând

motivele contestației în anulare, rezultă că, în principal, contestatorul este

nemulțumit de soluția pronunțată în recurs, nefiind de acord cu aceasta și cu

motivarea instanței în sprijinul hotărârii date, el reiterând de fapt, în cea

mai mare parte, motivele invocate deja pe calea recursului.

Or, contestația în anulare este o

cale extraordinară de atac admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de

lege, textele care o prevăd fiind de strictă interpretare. Pe această cale se

urmărește repararea greșelilor materiale evidente privind actele de procedură.

Prin ea, se tinde la anularea unei hotărâri irevocabile, nu pentru că judecata

nu a fost bine făcută în fond, ci pentru că s-au săvârșit erori materiale în legătură

cu anumite forme procedurale.

Sediul materiei îl constituie

dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ. ce prevăd strict și limitativ,

motivele pentru care hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în

anulare.

Față de cele arătate, se constată

că, în speță, motivele invocate de contestator nu cad sub incidența

prevederilor art. 317 C. proc. civ., ce reglementează ipotezele în care

procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost

îndeplinită potrivit cu cerințele legii sau când hotărârea a fost dată de

judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la

competență.

Motivele invocate nu pot forma nici

temei pentru o eventuală aplicare a dispozițiilor art. 318 C. proc. civ.,

dezlegarea dată nefiind rezultatul unei greșeli materiale în sensul ce a fost

arătat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondată contestația în

anulare formulată de petentul S.L. împotriva deciziei nr. 243 din 21 ianuarie 2004

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2004.