ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3731/2004

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 1957 din 5 martie 2004 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție contestatorul S.L. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 243 din 21 ianuarie 2004 pronunțată în dosarul nr. 3859 din 2003 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă. În motivarea contestației în anulare, contestatorul S.L. susține că soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care i s-a respins recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 40 din 12 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția pentru conflicte de muncă și litigii de muncă, este nelegală deoarece se bazează pe actele „false” depuse la dosar de Consiliul de Onoare de la Grupul de Pompieri Hunedoara.

Contestatorul susține, în esență, că nu a comis nici o abatere disciplinară și nu a încălcat nici un regulament militar. În drept contestația în anulare este întemeiată pe prevederile art. 317-321 C. proc. civ. Contestația în anulare de față urmează a fi respinsă ca nefondată. Examinând motivele contestației în anulare, rezultă că, în principal, contestatorul este nemulțumit de soluția pronunțată în recurs, nefiind de acord cu aceasta și cu motivarea instanței în sprijinul hotărârii date, el reiterând de fapt, în cea mai mare parte, motivele invocate deja pe calea recursului. Or, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, textele care o prevăd fiind de strictă interpretare.

Pe această cale se urmărește repararea greșelilor materiale evidente privind actele de procedură. Prin ea, se tinde la anularea unei hotărâri irevocabile, nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru că s-au săvârșit erori materiale în legătură cu anumite forme procedurale. Sediul materiei îl constituie dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ. ce prevăd strict și limitativ, motivele pentru care hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare. Față de cele arătate, se constată că, în speță, motivele invocate de contestator nu cad sub incidența prevederilor art. 317 C. proc. civ., ce reglementează ipotezele în care procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Motivele invocate nu pot forma nici temei pentru o eventuală aplicare a dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., dezlegarea dată nefiind rezultatul unei greșeli materiale în sensul ce a fost arătat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de petentul S.L. împotriva deciziei nr. 243 din 21 ianuarie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2004.