ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2563/2004

Asupra

contestației în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 4

decembrie 2002 pe rolul Curții Supreme de Justiție sub nr. 5493, B.S. în

contradictoriu cu intimații S.C. H. S.A. Vaslui și P.N. a formulat contestație

în anulare împotriva deciziei civile nr. 5485 din 4 decembrie 2001 pronunțată

de Curtea Supremă de Justiție.

Contestatorul nu a invocat nici un temei

al cererii sale, arătând doar că prin hotărârea a cărei anulare o cere a fost

constatat nul recursul pe care el l-a declarat împotriva deciziei civile nr.

124 din 30 octombrie 2000 a Curții de Apel Iași pentru că motivele de recurs au

fost tardiv depuse.

Contestatorul a depus acte medicale

respectiv certificat de concediu medical.

Intimata S.C. H. S.A. Vaslui a depus o

întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca

inadmisibilă întrucât nu se încadrează în nici unul dintre motivele prevăzute

de art. 317 și urm. C. proc. civ.

Contestatorul, după formularea

întâmpinării de către intimata S.C. H. S.A. Vaslui, a depus printr-o petiție o

precizare a temeiului de drept al contestației indicând prevederile art. 318 C.

proc. civ.

Contestația în anulare este neîntemeiată.

Astfel este de reținut în primul rând că

cererea contestatorului nu a fost motivată în nici-un fel.

Prin indicarea ca motiv de drept al

contestației în anulare art. 318 C. proc. civ. ar rezulta că contestatorul ar

aprecia că hotărârea instanței de recurs a fost rezultatul unei erori

materiale.

De menționat că ipoteza a doua a art. 318

C. proc. civ. nu poate fi analizată întrucât ea se referă la situațiile când

recursul a fost respins sau admis în parte; ori în cazul în speță recursul s-a

constatat a fi nul.

Ca atare urmează a fi analizată numai

prima ipoteză prevăzută de art. 318 C. proc. civ. respectiv existența sau nu a

unei greșeli materiale care să fi determinat soluția pronunțată în cauză.

În acest sens urmează a reține că prin

hotărârea a cărei anulare se solicită s-a constatat în mod corect tardivitatea

motivării recursului, astfel considerentele deciziei recurate au fost

comunicate reclamantului la data de 19 decembrie 2000 iar motivele de recurs au

fost depuse la data de 5 ianuarie 2001 (conform datei de pe ștampila existentă

pe plicul poștal) deci depășind termenul legal de 15 zile.

Prin adeverința și certificatul medical

depuse alăturat cererii de contestației în anulare, contestatorul probabil ar

dori (pentru că nu a enunțat-o) să se considere că ar fi fost în imposibilitate

să declare recurs din cauza stării sănătății sale.

Această susținere chiar dacă ar fi fost

făcută, nu putea constitui o eroare materială în sensul art. 318 C. proc. civ.

întrucât din actele dosarului a rezultat fără dubiu data la care au fost

comunicate considerentele deciziei recurate și data la care a fost formulat

recursul.

Distinct de cele mai înainte arătate

urmează a reține că B.S. a primit hotărârea instanței de fond și a declarat

recurs în termen, ca atare atâta timp cât cunoaște despre existența hotărârii,

ar fi trebuit să-și motiveze recursul fie personal, fie printr-un mandatar, în

termen.

În orice caz contestatorul ar fi avut

posibilitatea, la data judecării recursului, să fi formulat o cerere de

repunere în termen în condițiile prevăzute de art. 103 C. proc.civ.

Astfel fiind, față de considerentele mai

înainte arătate urmează a respinge contestația în anulare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondată,

contestația în anulare formulată de contestatorul B.S. împotriva deciziei

civile nr. 5485 din 4 decembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 martie 2004.