ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 909/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de A.P. împotriva încheierii de ședință din

11 iunie 2002 a  Secției jurisdicționale a Curții de Conturi.

La

apelul nominal s-a prezentat recurentul A.P. personal, lipsind intimații S.C.”C.”SA,

V.P., B.I., C.N., P.V., B.G., B.L., M.M., C.T., A.L. și Curtea de Conturi a

României.

Procedura

completă.

Din

oficiu, instanța a pus în discuție excepția tardivității declarării recursului.

Recurentul

A.P. a precizat că recursul este în termen.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

decizia nr.635 din 8 octombrie 1999, Curtea de Conturi – Secția Jurisdicțională

a admis recursul jurisdicțional declarat de procurorul financiar de pe lângă

Camera de Conturi Buzău, împotriva sentinței nr.42 din 29  iulie 1998

pronunțată de Colegiul jurisdicțional Buzău în dosarul nr.3/1998.

A

modificat sentința recurată și a obligat în solidar pe pârâții V.P., B.I.,

C.N., , A.P. la despăgubiri civile către unitatea prejudiciată S.C.”C.” SA, în

sumă de 11.724.710 lei și la dobânda aferentă de 75% pe an calculată de la data

vânzării fondurilor fixe subevaluate și până la achitare.

Prin

aceeași decizie s-a redus suma la care debitoarea S.C.”C.”SA  a fost obligată

la fondul de cercetare dezvoltare de la 51.275.598 lei la 43.278.083 lei; s-a

redus suma la care societatea debitoare a fost obligată către bugetul local cu

titlu de majorări de întârziere aferente impozitului pe clădiri și taxei asupra

mijloacelor de transport, de la 8.063.216 lei la 5.030.802 lei reținându-se că

majorările aferente obligațiilor curg de la data exigibilității creanțelor

bugetare fiscale și până la achitarea acestora.

Totodată,

s-a înlăturat măsura desființării sechestrelor asiguratorii dispuse asupra

bunurilor pârâților V.P., B.I., C.N. și A.P., reținându-se celelalte dispoziții

ale sentinței.

De

asemenea, prin încheiera din 11 iunie 2002, Secția jurisdicțională a respins

cererea formulată de A.P. cu privire la  îndreptarea erorii materiale

strecurată în dispozitivul deciziei       nr. 635 din 8 octombrie 1999.

Împotriva

acestei încheieri a declarat recurs A.P.

Mai

înainte însă de a examina motivele recursului se constată că acesta nu a fost

declarat în condițiile legii.

Astfel,

potrivit dispozițiilor art.281

3

(1) din Codul de procedură civilă,

încheierile pronunțate în temeiul art.281 și art.281

1

, ca și hotărârea

pronunțată potrivit art.281

2,

sunt supuse acelorași căi de  atac  ca

și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea,

lămurirea sau, înlăturarea dispozițiilor  potrivnice ori  completatoare.

În

conformitate cu dispozițiile art.301 termenul de recurs este de 15 zile de la

comunicarea hotărârii atacate, iar  potrivit prevederilor art.302 din același

cod recursul se va depune la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea

nulității.

Totodată,

potrivit art.103(1) neexercitarea oricărei căi de atac și oricărui alt act de

procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune

altfel sau când partea dovedește că a fost  împiedicată printr-o împrejurare

mai presus de voința ei.

Cum

în cauză încheierea atacată  cu recurs a fost comunicată recurentului la 28

iunie 2002 ( fila 26), iar recursul a fost depus la Curtea, de Conturi la 29

iulie 2002 ( fila 15 recurs), se constată că sunt aplicabile  dispozițiile

art.103 (1) și 302 din Codul de procedură civilă, chiar dacă în acest interval

de timp, recurentul s-a adresat altei instanțe ( filele 3 și 4 dosar fond).

Prin

urmare, se va  respinge recursul ca tardiv declarat, motiv pentru care

examinarea altor aspecte ale cererii sunt de prisos și fără relevanță juridică.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de A.P. împotriva încheierii de ședință din 11 iunie 2002 a

Secției jurisdicționale a Curții de Conturi, ca tardiv.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 6 martie  2003.