ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 548/2003

Asupra recursului de față; Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel Craiova, astfel cum a fost restrânsă, reclamantul G.A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Educației și Cercetării, pentru ca instanța, prin sentința ce o va pronunța, să-l oblige pe pârât să aplice prevederile art. 88 din Legea nr. 188/1999 și să emită ordin pentru revenirea pe postul de Secretar General. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul a refuzat să-l reîncadreze pe postul de Secretar General, invocând incompatibilitatea cu calitatea de consilier județean, deși el nu deține doar funcții publice simultan și cumulativ.

Curtea de Apel Craiova, prin sentința civilă nr. 872/2001, astfel cum a fost rectificată prin încheierea din 23 ianuarie 2002, a admis acțiunea, astfel cum a fost restrânsă și a obligat pârâtul să emită ordin, pentru revenirea reclamantului pe postul de Secretar General al Ministerului Educației și Cercetării, așa cum a fost ordinul anterior al Ministerului Educației și Cercetării. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că „a deține o demnitate publică nu înseamnă a deține o funcție publică” și că „persoanele numite sau alese în funcții de demnitate publică, nu intră sub incidența dispozițiilor Legii nr. 188/1999”.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal, pârâtul Ministerul Educației și Cercetării, recursul fiind formulat atât cu privire la soluția pronunțată, cât și cu privire la încheierea de rectificiare a dispozitivului sentinței, din data de 23 ianuarie 2002. În motivarea recursului, recurentul-pârât a susținut că: - sentința nu este motivată în fapt și în drept; - instanța nu a analizat materialul probator administrat; - concluzia la care ajunge instanța, se bazează pe motive străine cauzei; - s-a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 188/1999; - cererea de îndreptare a greșelii materiale din dispozitivul sentinței, nu întrunește condițiile art. 281 C. proc.

civ. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispozițiile art. 304-304 1 C. proc. civ., Curtea îl va admite, în sensul celor ce se vor arăta. Potrivit dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă „motivele de fapt și de drept, care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”. Din acest punct de vedere, urmează a se constata că sentința recurată este practic nemotivată, iar concluzia confuză la care ajunge instanța, invocând dispozițiile art. 5 din Legea nr. 188/1999, se bazează pe o interpretare eronată a textului de lege evocat. De altfel, motivarea soluției se rezumă la o singură frază, iar în considerentele sentinței nu se face vorbire despre nici una din probele administrate și nici despre susținerile sau apărările formulate de părți.

În aceste condiții, este evident că instanța de recurs nu poate cenzura legalitatea sau nelegalitatea soluției date, după cum nu poate analiza nici motivele de recurs care vizează fondul cauzei, neputându-se raporta la ceea ce instanța ar fi trebuit să rețină ca temei al convingerii sale, în pronunțarea soluției. În consecință, Curtea apreciază că în raport cu dispozițiile art. 312 și 313 C. proc. civ., se impune admiterea recursului și casarea sentinței, cu trimitere spre rejudecare, aceleiași instanțe. Cu ocazia rejudecării, instanța urmează ca în raport cu obiectul cererii formulate, să analizeze probele solicitate, precum și apărările ambelor părți, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile – Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificată.

Totodată, instanța de rejudecare urmează a avea în vedere, și adresa Ministerului Administrației Publice – Agenția Națională a Funcționarilor Publici, depusă la dosar cu ocazia soluționării recursului. Cum cauza va fi trimisă spre rejudecare, analizarea recursului cu privire la incheierea de rectificare a dispozitivului, devine inutilă, urmând ca o dată cu soluționarea fondului, să se stabilească în mod clar care este obiectul cererii de chemare în judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Educației și Cercetării, împotriva sentinței civile nr. 872 din 17 decembrie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și a încheierii din 23 ianuarie 2002, pronunțată în dosarul nr. 1250/A/2001, de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2003.