ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 528/2003

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 22 martie 2001 și precizată ulterior, reclamanta Asociația Familială H.M. din municipiul Lugoj a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat a județului Timiș și Administrația Financiară a municipiului Lugoj, solicitând anularea deciziei nr. 22 din 5 martie 2001, a hotărârii nr. 13 din 31 octombrie 2000 și a procesului-verbal nr. 24910 din 19 octombrie 2000, cu privire la obligarea sa de a plăti suma de 211.053.254 lei, cu titlu de T.V.A. și 39.108.783 lei, majorări aferente. În motivarea acțiunii, reclamanta arată că a fost autorizată să exercite activitate de comerț, devenind plătitoare de T.V.A.

cu începere de la 1 octombrie 2000, motiv pentru care obligarea sa de către organul de control pe perioada anterioară acestei date, este nelegală. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 20 din 29 ianuarie 2002, a admis în parte acțiunea și a anulat actele administrative atacate pentru suma de 228.275.681 lei. Împotriva acestei soluții au declarat recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Timiș și Administrația Finanțelor Publice a municipiului Lugoj, susținând în esență că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, reținând că reclamantul nu datorează T.V.A. Ambele recursuri sunt fondate. Prin procesul-verbal de control din 18 octombrie 2000 s-a constatat că în perioada 1 februarie 2000 – 30 aprilie 2000, Asociația Familială H.M.

Lugoj nu a calculat și virat T.V.A. la bugetul statului, deși devenise plătitoare de T.V.A. prin efectul legii, începând cu data de 1 octombrie 2000. Potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 215/1999, asociațiile familiale autorizate să desfășoare activități pe baza liberei inițiative, nu mai sunt scutite de T.V.A., acestea datorând T.V.A., începând cu 1 februarie 2000. După data de 15 martie 2000 (data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 17/2000 privind T.V.A.), întrucât reclamanta depășea plafonul de 50 milioane lei venituri anuale declarate la organul fiscal teritorial, a rămas în continuare plătitoare de T.V.A., conform dispozițiilor art. 6 lit. k)11 alin. (2) și (3) din acest act normativ. Așa fiind, în mod corect organul de control a stabilit că reclamanta datorează T.V.A.

pentru perioada 1 februarie 2000 – 30 septembrie 2000. Hotărârea instanței de fond, fiind nelegală, se vor admite recursurile declarate de pârâte, se va casa sentința atacată și în fond, se va respinge acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Timiș și Administrația Finanțelor Publice Lugoj, împotriva sentinței civile nr. 20 din 29 ianuarie 2002, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2003.