ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1090/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 16 decembrie 1997, reclamanta SC U. SA Buzău a chemat în judecată pârâta SC G. SRL Urziceni, solicitând ca, în baza sentinței civile ce se va pronunța, să fie obligată la plata sumei de 29.616.466 lei contravaloarea cantității de boabe soia, precum și cheltuieli de judecată. După parcurgerea unui ciclu procesual, Curtea de Apel București, respectând indicațiile Curții Supreme de Justiție, date prin decizia civilă nr. 2237 din 3 iunie 1999, în apel, după casare, a dispus efectuarea unei expertize de specialitate privind realitatea pretențiilor reclamantei, respectiv, cantitatea de marfă efectiv livrată, cât și sumele achitate de pârâtă cu titlu de preț.

Având în vedere probele administrate, inclusiv raportul de expertiză efectuat în cauză, instanța de apel, prin decizia civilă nr. 475 din 30 martie 2001, a respins apelul ca nefondat. În motivarea soluției date, instanța a reținut că, cantitatea de 46 tone soia, a cărei contravaloare o solicită reclamanta-apelantă, nu a fost livrată în fapt. De asemenea, s-a apreciat că procesele-verbale de punctaj, încheiate de părți la data de 23 mai 1996 și 27 ianuarie 1997, nu fac decât să confirme caracterul litigios al sumei în discuție, acestea neputând fi considerate că reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă în condițiile art. 379 alin. (3) C. proc. civ. Împotriva acestei soluții a declarat recurs SC A. SA Buzău (urmare a fuzionării SC U. SA cu SC C.M.

SA) criticile vizând aspecte de nelegalitate și netemeinicie, conform art. 304 pct. 10 și 11 C. proc. civ. Se susține că, deși, au fost depuse la dosarul cauzei copii de pe facturile emise pentru cantitatea de 1500 tone soia, nu au fost luate în considerație, deși livrarea s-a făcut prin SC R.C. SA Brăila, iar prin procesul-verbal de punctaj, încheiat la data de 23 mai 1996, pârâta-intimată s-a obligat să rezolve situația celor 46 tone soia, pentru care pretinde că reprezintă diferențe calitative. De altfel, această cantitate trebuia recuperată de la furnizorul SC C.C. Brăila. Recursul este nefondat. Probele administrate relevă faptul că reclamanta-recurentă s-a angajat să livreze pârâtei intimate cantitatea de 1500 tone soia boabe, marfă ce o avea depozitată în custodie la SC R.C.

SA Brăila, cantitate pe care a și facturat-o. Din cantitatea contractată, SC R.C. SA Brăila a expediat intimatei-pârâte numai cantitatea de 1279 tone, pentru diferența de 46 tone, neexistând documente de livrare. Reclamanta-recurentă nu a fost în măsură să probeze expedierea acestei cantități în condițiile art. 46 C. com., situație în care refuzul de plată al acesteia este justificat. Așa cum a reținut și instanța de apel, înscrisurile depuse și constând în situația proprie a livrărilor de marfă, precum și facturile emise și neconfirmate, nu pot conduce la admiterea pretențiilor reclamantei-recurente, iar procesele-verbale de punctaj atestă caracterul litigios al sumei în discuție și nicidecum o recunoaștere a datoriei.

În aceste condiții, Curtea apreciază că soluția criticată este legală și temeinică, fiind dată după administrarea tuturor probatoriilor și dovezilor hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Ca urmare, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SA, Buzău, împotriva deciziei nr. 475 din 30 martie 2001 a Curții de Apel București, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 21 februarie 2003.