ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 985/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 985/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 15
octombrie 1999 reclamanta SC C.R. SA (fostă SC C.M. SA Câmpulung), a solicitat
instanței, în contradictoriu cu pârâta C.M.P.S. Râmnicu Sărat, pronunțarea unei
hotărâri judecătorești prin care să se dispună angajarea răspunderii civile delictuale
a acesteia pentru prepusul său S.Ș., pentru prejudiciul cauzat în sumă de
138.585.390 lei.
La data de 19 ianuarie 2000
reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâți a lui S.Ș.,
T.P. și I.C., pentru a fi obligați în solidar pentru repararea prejudiciului,
iar la termenul de judecată din 29 februarie 2000, pârâta a solicitat
introducerea în cauză, în calitate de pârâtă și a SC B. SRL Munteni.
Prin sentința nr. 110 din 1
noiembrie 2000 Tribunalul Buzău, secția comercială, admite acțiunea formulată
de reclamantă, obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 138.585.390 lei,
reprezentând contravaloarea cantității de 38.650 kg tablă decapată, respinge
cererea privind obligarea în solidar la plata sumei menționate a pârâților S.Ș.,
T.P. și I.C., cu cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei, stabilind că
reprezentantul pârâtei C.M.P.S. a acționat în numele acesteia când a folosit
pentru stingerea unei datorii pe care o avea pârâta către SC B. SRL, marfă
livrată de reclamantă, astfel că pârâta datorează în urma acestei operațiuni
comerciale contravaloarea cantității de 38.650 kg tablă decapată.
Prin decizia nr. 940 din 21 august
2001, Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și comercial
respinge ca nefondat apelul pârâtei C.M.P.S. împotriva sentinței instanței de
fond pronunțată în contradictoriu cu reclamanta și S.Ș., T.P. și I.C.,
reținând, pentru a decide astfel că la baza livrării efectuate de reclamantă
către SC B. SRL a stat procesul verbal de compensare încheiat între C.M.P.S. și
SC B. SRL la 30 iulie 1997 precum și fila C.E.C. emisă de pârâtă drept garanție
a efectuării plății către reclamantă, convenția fiind ca reclamanta să
primească de la pârâtă contravaloarea tablei livrate în contul datoriei
acesteia către SC B. SRL, motiv pentru care reclamanta a și întocmit factura pe
numele pârâtei.
Nemulțumită de soluția instanței de
apel, pârâta C.M.P.S. atacă decizia acesteia cu recurs, solicitând, cu
invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., admiterea
acestuia, desființarea deciziei atacate, casarea cu trimitere la instanța de
fond civilă a Tribunalului Buzău, pronunțarea hotărârii și față de SC B. SRL,
beneficiara mărfii, ca parte în proces, față de care atât instanța de fond cât
și cea din apel nu s-au pronunțat, scoaterea recurentei din cauză pentru lipsa
calității procesuale, obligarea intimaților S.Ș., T.P., I.C. și SC B. SRL la
plata prejudiciului cauzat reclamantei intimate prin faptele lor.
În susținerea recursului său,
recurenta critică decizia atacată pentru netemeinicie, instanța de apel
stabilind greșit că recurenta ar avea calitate procesuală pentru faptul că
intimatul S.Ș., fost angajat al recurentei, ar fi dispus ca marfa aparținând
reclamantei intimate să fie livrată către SC B. SRL urmând ca plata să se facă
în regim de compensare, deși între recurenta pârâtă și reclamanta intimată nu
au existat raporturi contractuale, marfa în cauză nu i-a fost expediată, iar
reclamanta-intimată nefăcând dovada în acest sens cu nici un document.
Recurenta critică instanța de apel
și pentru incorecta stabilire a situației de fapt, aceasta ignorând că procesul
verbal din 30 iulie 1997 avea în vedere stingerea unor datorii mai vechi, fără
legătură cu marfa în litigiu și ignorând și procesul verbal din 5 ianuarie 1998
încheiat de recurentă cu intimata SC B. SRL, prin care se constată stingerea
datoriilor, astfel că fila C.E.C. nu a fost folosită de pârâta SC B. SRL în
scopul procurării de tablă.
Recurenta critică instanța de apel
și pentru greșita aplicare a art. 46 C. com., coroborat cu art. 56 C. com.,
apreciind că în lipsa oricărui act de natură comercială încheiat cu intimata
reclamantă și față de obiectul acțiunii introductive și de temeiul de drept
invocat, competența de soluționare revine instanței civile din cadrul
Tribunalului Buzău.
Mai critică recurenta soluțiile date
în apel și în fond și pentru faptul că acestea nu au pronunțat hotărârile și
față de SC B. SRL, introdusă în cauză ca parte în proces; recurenta reproșează
instanței de apel și faptul că nu s-a pronunțat asupra tuturor mijloacelor de
apărare și dovezilor administrate ce erau hotărâtoare pentru dezlegarea
pricinii, motivul fiind prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar
intimata reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că
procesul verbal de compensare din 30 iulie 1997 dintre SC B. SRL și recurenta
pârâtă, de care reclamanta intimată a luat cunoștință aplicând pe înscris
datele sale de identificare, și fila C.E.C. predate de către reprezentantul
legal al recurentei, ca instrument de plată a contravalorii mărfii livrate
către SC B. SRL, fac dovada peremptorie a existenței obligației de plată în
sarcina pârâtei recurente.
Din examinarea actelor și lucrărilor
dosarului, Curtea constată că acesta este fondat.
Curtea reține că într-adevăr, așa cu
susține recurenta, instanțele de fond și de apel au judecat cauza omițând
faptul că a fost introdusă, ca parte din proces în calitate de pârâtă și SC B.
SRL, față de care nu s-au pronunțat hotărârile.
Astfel, prin încheierea din 29
februarie 2000 instanța de fond (dosarul de fond) ia act de solicitările
pârâtei C.M.P.S. de a fi introdusă în cauză ca pârâte și SC B. SRL și acordă
termen în acest scop, societatea în cauză fiind citată ulterior și răspunzând
la termenul din 13 iunie 2000 cum se consemnează în încheierea de la acea dată
(dosarul de fond).
Ulterior, deși în considerente
instanța de fond face referire la introducerea în cauză a SC B. SRL, în
dispozitivul sentinței nr. 1010 din 1 octombrie 2000 (dosarul de fond) pronunță
sentința numai față de pârâta C.M.P.S. și pârâții S.Ș., T.P. și I.C. (dosarul
de fond), sentința nefiind comunicată și pârâtei SC B. SRL.
Cu toate că în apelul declarat
împotriva sentinței menționate, apelanta pârâtă C.M.P.S. critică instanța de
fond și pentru faptul că nu s-a pronunțat și cu privire la introducerea în
cauză a SC B. SRL (dosar de apel) și deși aceasta este citată de instanța de
apel pentru toate termenele de judecată, precum și pentru termenul de dezbatere
în fond din 21 august 2001 (dosar apel), Curtea de Apel Ploiești pronunță
decizia de respingere a apelului pârâtei, fără a avea în vedere și poziția de
intimată-pârâtă a SC B. SRL, numai în contradictoriu cu reclamanta și cu S.Ș., T.P.
și I.C.
Față de cele menționate, dat fiind
că hotărârea instanței de apel nu respectă dispozițiile art. 63, art. 64 și ale
art. 261 C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 295 alin. (1) C. proc. civ.,
recursul recurentei-pârâte urmează a fi admis, cu aplicarea art. 137 C. proc.
civ. și a art. 312 C. proc. civ., decizia recurată urmează a fi modificată în
sensul admiterii apelului aceleiași părți împotriva sentinței instanței de
fond, care urmează a fi desființată, iar cauza trimisă spre rejudecare în fond,
pentru ca instanța să se pronunțe față de toate părțile în litigiu, inclusiv
față de SC B. SRL.
Întrucât pretențiile reclamantei
vizează un prejudiciu în sumă de 138.585.390 lei, cu aplicarea dispozițiilor art.
1 C. proc. civ., cauza urmează a fi trimisă spre rejudecare în fond la
Judecătoria Râmnicu Sărat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta C.M.P.S.
Râmnicu Sărat, împotriva deciziei nr. 940 din 21 august 2001 a Curții de Apel
Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial.
Modifică decizia recurată în sensul
că admite apelul aceleiași părți formulat împotriva sentinței nr. 1010 din 1
noiembrie 2000 a Tribunalului Buzău, pe care o desființează și trimite cauza
spre rejudecare în fond la Judecătoria Rămnicu Sărat.
Irevocabilă
.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 9 martie 2006.