ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 985/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 15 octombrie 1999 reclamanta SC C.R. SA (fostă SC C.M. SA Câmpulung), a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta C.M.P.S. Râmnicu Sărat, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună angajarea răspunderii civile delictuale a acesteia pentru prepusul său S.Ș., pentru prejudiciul cauzat în sumă de 138.585.390 lei. La data de 19 ianuarie 2000 reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâți a lui S.Ș., T.P. și I.C., pentru a fi obligați în solidar pentru repararea prejudiciului, iar la termenul de judecată din 29 februarie 2000, pârâta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă și a SC B. SRL Munteni.

Prin sentința nr. 110 din 1 noiembrie 2000 Tribunalul Buzău, secția comercială, admite acțiunea formulată de reclamantă, obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 138.585.390 lei, reprezentând contravaloarea cantității de 38.650 kg tablă decapată, respinge cererea privind obligarea în solidar la plata sumei menționate a pârâților S.Ș., T.P. și I.C., cu cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei, stabilind că reprezentantul pârâtei C.M.P.S. a acționat în numele acesteia când a folosit pentru stingerea unei datorii pe care o avea pârâta către SC B. SRL, marfă livrată de reclamantă, astfel că pârâta datorează în urma acestei operațiuni comerciale contravaloarea cantității de 38.650 kg tablă decapată.

Prin decizia nr. 940 din 21 august 2001, Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și comercial respinge ca nefondat apelul pârâtei C.M.P.S. împotriva sentinței instanței de fond pronunțată în contradictoriu cu reclamanta și S.Ș., T.P. și I.C., reținând, pentru a decide astfel că la baza livrării efectuate de reclamantă către SC B. SRL a stat procesul verbal de compensare încheiat între C.M.P.S. și SC B. SRL la 30 iulie 1997 precum și fila C.E.C. emisă de pârâtă drept garanție a efectuării plății către reclamantă, convenția fiind ca reclamanta să primească de la pârâtă contravaloarea tablei livrate în contul datoriei acesteia către SC B. SRL, motiv pentru care reclamanta a și întocmit factura pe numele pârâtei.

Nemulțumită de soluția instanței de apel, pârâta C.M.P.S. atacă decizia acesteia cu recurs, solicitând, cu invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., admiterea acestuia, desființarea deciziei atacate, casarea cu trimitere la instanța de fond civilă a Tribunalului Buzău, pronunțarea hotărârii și față de SC B. SRL, beneficiara mărfii, ca parte în proces, față de care atât instanța de fond cât și cea din apel nu s-au pronunțat, scoaterea recurentei din cauză pentru lipsa calității procesuale, obligarea intimaților S.Ș., T.P., I.C. și SC B. SRL la plata prejudiciului cauzat reclamantei intimate prin faptele lor.

În susținerea recursului său, recurenta critică decizia atacată pentru netemeinicie, instanța de apel stabilind greșit că recurenta ar avea calitate procesuală pentru faptul că intimatul S.Ș., fost angajat al recurentei, ar fi dispus ca marfa aparținând reclamantei intimate să fie livrată către SC B. SRL urmând ca plata să se facă în regim de compensare, deși între recurenta pârâtă și reclamanta intimată nu au existat raporturi contractuale, marfa în cauză nu i-a fost expediată, iar reclamanta-intimată nefăcând dovada în acest sens cu nici un document. Recurenta critică instanța de apel și pentru incorecta stabilire a situației de fapt, aceasta ignorând că procesul verbal din 30 iulie 1997 avea în vedere stingerea unor datorii mai vechi, fără legătură cu marfa în litigiu și ignorând și procesul verbal din 5 ianuarie 1998 încheiat de recurentă cu intimata SC B. SRL, prin care se constată stingerea datoriilor, astfel că fila C.E.C.

nu a fost folosită de pârâta SC B. SRL în scopul procurării de tablă. Recurenta critică instanța de apel și pentru greșita aplicare a art. 46 C. com., coroborat cu art. 56 C. com., apreciind că în lipsa oricărui act de natură comercială încheiat cu intimata reclamantă și față de obiectul acțiunii introductive și de temeiul de drept invocat, competența de soluționare revine instanței civile din cadrul Tribunalului Buzău. Mai critică recurenta soluțiile date în apel și în fond și pentru faptul că acestea nu au pronunțat hotărârile și față de SC B. SRL, introdusă în cauză ca parte în proces; recurenta reproșează instanței de apel și faptul că nu s-a pronunțat asupra tuturor mijloacelor de apărare și dovezilor administrate ce erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, motivul fiind prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc.

civ. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că procesul verbal de compensare din 30 iulie 1997 dintre SC B. SRL și recurenta pârâtă, de care reclamanta intimată a luat cunoștință aplicând pe înscris datele sale de identificare, și fila C.E.C. predate de către reprezentantul legal al recurentei, ca instrument de plată a contravalorii mărfii livrate către SC B. SRL, fac dovada peremptorie a existenței obligației de plată în sarcina pârâtei recurente. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că acesta este fondat. Curtea reține că într-adevăr, așa cu susține recurenta, instanțele de fond și de apel au judecat cauza omițând faptul că a fost introdusă, ca parte din proces în calitate de pârâtă și SC B. SRL, față de care nu s-au pronunțat hotărârile.

Astfel, prin încheierea din 29 februarie 2000 instanța de fond (dosarul de fond) ia act de solicitările pârâtei C.M.P.S. de a fi introdusă în cauză ca pârâte și SC B. SRL și acordă termen în acest scop, societatea în cauză fiind citată ulterior și răspunzând la termenul din 13 iunie 2000 cum se consemnează în încheierea de la acea dată (dosarul de fond). Ulterior, deși în considerente instanța de fond face referire la introducerea în cauză a SC B. SRL, în dispozitivul sentinței nr. 1010 din 1 octombrie 2000 (dosarul de fond) pronunță sentința numai față de pârâta C.M.P.S. și pârâții S.Ș., T.P. și I.C. (dosarul de fond), sentința nefiind comunicată și pârâtei SC B. SRL. Cu toate că în apelul declarat împotriva sentinței menționate, apelanta pârâtă C.M.P.S.

critică instanța de fond și pentru faptul că nu s-a pronunțat și cu privire la introducerea în cauză a SC B. SRL (dosar de apel) și deși aceasta este citată de instanța de apel pentru toate termenele de judecată, precum și pentru termenul de dezbatere în fond din 21 august 2001 (dosar apel), Curtea de Apel Ploiești pronunță decizia de respingere a apelului pârâtei, fără a avea în vedere și poziția de intimată-pârâtă a SC B. SRL, numai în contradictoriu cu reclamanta și cu S.Ș., T.P. și I.C. Față de cele menționate, dat fiind că hotărârea instanței de apel nu respectă dispozițiile art. 63, art. 64 și ale art. 261 C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 295 alin. (1) C. proc. civ., recursul recurentei-pârâte urmează a fi admis, cu aplicarea art. 137 C. proc.

civ. și a art. 312 C. proc. civ., decizia recurată urmează a fi modificată în sensul admiterii apelului aceleiași părți împotriva sentinței instanței de fond, care urmează a fi desființată, iar cauza trimisă spre rejudecare în fond, pentru ca instanța să se pronunțe față de toate părțile în litigiu, inclusiv față de SC B. SRL. Întrucât pretențiile reclamantei vizează un prejudiciu în sumă de 138.585.390 lei, cu aplicarea dispozițiilor art. 1 C. proc. civ., cauza urmează a fi trimisă spre rejudecare în fond la Judecătoria Râmnicu Sărat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta C.M.P.S. Râmnicu Sărat, împotriva deciziei nr. 940 din 21 august 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial. Modifică decizia recurată în sensul că admite apelul aceleiași părți formulat împotriva sentinței nr. 1010 din 1 noiembrie 2000 a Tribunalului Buzău, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare în fond la Judecătoria Rămnicu Sărat. Irevocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 9 martie 2006.