ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.03.2006

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 985/2006

HOTĂRÂRE
09.03.2006
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 985/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 15

octombrie 1999 reclamanta SC C.R. SA (fostă SC C.M. SA Câmpulung), a solicitat

instanței, în contradictoriu cu pârâta C.M.P.S. Râmnicu Sărat, pronunțarea unei

hotărâri judecătorești prin care să se dispună angajarea răspunderii civile delictuale

a acesteia pentru prepusul său S.Ș., pentru prejudiciul cauzat în sumă de

138.585.390 lei.

La data de 19 ianuarie 2000

reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâți a lui S.Ș.,

T.P. și I.C., pentru a fi obligați în solidar pentru repararea prejudiciului,

iar la termenul de judecată din 29 februarie 2000, pârâta a solicitat

introducerea în cauză, în calitate de pârâtă și a SC B. SRL Munteni.

Prin sentința nr. 110 din 1

noiembrie 2000 Tribunalul Buzău, secția comercială, admite acțiunea formulată

de reclamantă, obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 138.585.390 lei,

reprezentând contravaloarea cantității de 38.650 kg tablă decapată, respinge

cererea privind obligarea în solidar la plata sumei menționate a pârâților S.Ș.,

T.P. și I.C., cu cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei, stabilind că

reprezentantul pârâtei C.M.P.S. a acționat în numele acesteia când a folosit

pentru stingerea unei datorii pe care o avea pârâta către SC B. SRL, marfă

livrată de reclamantă, astfel că pârâta datorează în urma acestei operațiuni

comerciale contravaloarea cantității de 38.650 kg tablă decapată.

Prin decizia nr. 940 din 21 august

2001, Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și comercial

respinge ca nefondat apelul pârâtei C.M.P.S. împotriva sentinței instanței de

fond pronunțată în contradictoriu cu reclamanta și S.Ș., T.P. și I.C.,

reținând, pentru a decide astfel că la baza livrării efectuate de reclamantă

către SC B. SRL a stat procesul verbal de compensare încheiat între C.M.P.S. și

SC B. SRL la 30 iulie 1997 precum și fila C.E.C. emisă de pârâtă drept garanție

a efectuării plății către reclamantă, convenția fiind ca reclamanta să

primească de la pârâtă contravaloarea tablei livrate în contul datoriei

acesteia către SC B. SRL, motiv pentru care reclamanta a și întocmit factura pe

numele pârâtei.

Nemulțumită de soluția instanței de

apel, pârâta C.M.P.S. atacă decizia acesteia cu recurs, solicitând, cu

invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., admiterea

acestuia, desființarea deciziei atacate, casarea cu trimitere la instanța de

fond civilă a Tribunalului Buzău, pronunțarea hotărârii și față de SC B. SRL,

beneficiara mărfii, ca parte în proces, față de care atât instanța de fond cât

și cea din apel nu s-au pronunțat, scoaterea recurentei din cauză pentru lipsa

calității procesuale, obligarea intimaților S.Ș., T.P., I.C. și SC B. SRL la

plata prejudiciului cauzat reclamantei intimate prin faptele lor.

În susținerea recursului său,

recurenta critică decizia atacată pentru netemeinicie, instanța de apel

stabilind greșit că recurenta ar avea calitate procesuală pentru faptul că

intimatul S.Ș., fost angajat al recurentei, ar fi dispus ca marfa aparținând

reclamantei intimate să fie livrată către SC B. SRL urmând ca plata să se facă

în regim de compensare, deși între recurenta pârâtă și reclamanta intimată nu

au existat raporturi contractuale, marfa în cauză nu i-a fost expediată, iar

reclamanta-intimată nefăcând dovada în acest sens cu nici un document.

Recurenta critică instanța de apel

și pentru incorecta stabilire a situației de fapt, aceasta ignorând că procesul

verbal din 30 iulie 1997 avea în vedere stingerea unor datorii mai vechi, fără

legătură cu marfa în litigiu și ignorând și procesul verbal din 5 ianuarie 1998

încheiat de recurentă cu intimata SC B. SRL, prin care se constată stingerea

datoriilor, astfel că fila C.E.C. nu a fost folosită de pârâta SC B. SRL în

scopul procurării de tablă.

Recurenta critică instanța de apel

și pentru greșita aplicare a art. 46 C. com., coroborat cu art. 56 C. com.,

apreciind că în lipsa oricărui act de natură comercială încheiat cu intimata

reclamantă și față de obiectul acțiunii introductive și de temeiul de drept

invocat, competența de soluționare revine instanței civile din cadrul

Tribunalului Buzău.

Mai critică recurenta soluțiile date

în apel și în fond și pentru faptul că acestea nu au pronunțat hotărârile și

față de SC B. SRL, introdusă în cauză ca parte în proces; recurenta reproșează

instanței de apel și faptul că nu s-a pronunțat asupra tuturor mijloacelor de

apărare și dovezilor administrate ce erau hotărâtoare pentru dezlegarea

pricinii, motivul fiind prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar

intimata reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că

procesul verbal de compensare din 30 iulie 1997 dintre SC B. SRL și recurenta

pârâtă, de care reclamanta intimată a luat cunoștință aplicând pe înscris

datele sale de identificare, și fila C.E.C. predate de către reprezentantul

legal al recurentei, ca instrument de plată a contravalorii mărfii livrate

către SC B. SRL, fac dovada peremptorie a existenței obligației de plată în

sarcina pârâtei recurente.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, Curtea constată că acesta este fondat.

Curtea reține că într-adevăr, așa cu

susține recurenta, instanțele de fond și de apel au judecat cauza omițând

faptul că a fost introdusă, ca parte din proces în calitate de pârâtă și SC B.

SRL, față de care nu s-au pronunțat hotărârile.

Astfel, prin încheierea din 29

februarie 2000 instanța de fond (dosarul de fond) ia act de solicitările

pârâtei C.M.P.S. de a fi introdusă în cauză ca pârâte și SC B. SRL și acordă

termen în acest scop, societatea în cauză fiind citată ulterior și răspunzând

la termenul din 13 iunie 2000 cum se consemnează în încheierea de la acea dată

(dosarul de fond).

Ulterior, deși în considerente

instanța de fond face referire la introducerea în cauză a SC B. SRL, în

dispozitivul sentinței nr. 1010 din 1 octombrie 2000 (dosarul de fond) pronunță

sentința numai față de pârâta C.M.P.S. și pârâții S.Ș., T.P. și I.C. (dosarul

de fond), sentința nefiind comunicată și pârâtei SC B. SRL.

Cu toate că în apelul declarat

împotriva sentinței menționate, apelanta pârâtă C.M.P.S. critică instanța de

fond și pentru faptul că nu s-a pronunțat și cu privire la introducerea în

cauză a SC B. SRL (dosar de apel) și deși aceasta este citată de instanța de

apel pentru toate termenele de judecată, precum și pentru termenul de dezbatere

în fond din 21 august 2001 (dosar apel), Curtea de Apel Ploiești pronunță

decizia de respingere a apelului pârâtei, fără a avea în vedere și poziția de

intimată-pârâtă a SC B. SRL, numai în contradictoriu cu reclamanta și cu S.Ș., T.P.

și I.C.

Față de cele menționate, dat fiind

că hotărârea instanței de apel nu respectă dispozițiile art. 63, art. 64 și ale

art. 261 C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 295 alin. (1) C. proc. civ.,

recursul recurentei-pârâte urmează a fi admis, cu aplicarea art. 137 C. proc.

civ. și a art. 312 C. proc. civ., decizia recurată urmează a fi modificată în

sensul admiterii apelului aceleiași părți împotriva sentinței instanței de

fond, care urmează a fi desființată, iar cauza trimisă spre rejudecare în fond,

pentru ca instanța să se pronunțe față de toate părțile în litigiu, inclusiv

față de SC B. SRL.

Întrucât pretențiile reclamantei

vizează un prejudiciu în sumă de 138.585.390 lei, cu aplicarea dispozițiilor art.

1 C. proc. civ., cauza urmează a fi trimisă spre rejudecare în fond la

Judecătoria Râmnicu Sărat.

Admite recursul declarat de pârâta C.M.P.S.

Râmnicu Sărat, împotriva deciziei nr. 940 din 21 august 2001 a Curții de Apel

Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial.

Modifică decizia recurată în sensul

că admite apelul aceleiași părți formulat împotriva sentinței nr. 1010 din 1

noiembrie 2000 a Tribunalului Buzău, pe care o desființează și trimite cauza

spre rejudecare în fond la Judecătoria Rămnicu Sărat.

Irevocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 9 martie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-02-19
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 663/2004
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 296 din 20 aprilie 2001, Tribunalul Buzău a admis în parte acțiunea reclamantei, SC. P.D. SRL Râmnicu Sărat, împotriva pârâtei, SC. D.N.
ÎCCJ 2005-06-23
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3843/2005
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC S. SA, prin cererea intitulată reconvențională la o altă acțiune, ce formează obiectul altui dosar aflat pe rolul Tribunalului Bacău, acțiune promovată de pârâta din a
ÎCCJ 2003-06-13
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3054/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 551/C din 27 aprilie 2001, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă în pa
ÎCCJ 2003-02-04
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 579/2003
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1.S.C. U.C.SRL a solicitat obligarea pârâtei S.C. A.F. SRL la plata sumei de 30.033.802 lei cu titlu de preț al mărfii predate și al serviciilor efectuate
ÎCCJ 2005-10-26
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5012/2005
soluții de către tribunal, în baza Ordonanței nr. 5/2001 (art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.). - în mod greșit a fost înlăturată factura din 6 februarie 2001, pe motiv că nu a intrat în vamă, câtă vreme a probat pe bază de acte expedierea
Sursă