ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3843/2005

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC S. SA, prin cererea intitulată reconvențională la o altă acțiune, ce formează obiectul altui dosar aflat pe rolul Tribunalului Bacău, acțiune promovată de pârâta din această cerere SC T.I. SRL, a chemat în judecată pe aceasta din urmă solicitând a fi obligată la plata sumei de 48.960.152 lei, reprezentând contravaloarea manipulării și depozitării a 90.047,3 kg. pale contractate de terțe societăți și care au fost descărcate și depozitate la reclamantă, precum și a cheltuielilor de judecată ocazionate de proces. Reclamanta din acest litigiu își motivează cererea pe considerentul că, în baza unor convenții încheiate cu pârâta, a prestat pentru aceasta servicii de manipulare a unor pale ce nu-i erau destinate, acestea fiind livrate altor cumpărători din țară.

Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Bacău, prin sentința civilă nr. 133 pronunțată la 2 februarie 2001 a constatat că reclamanta a efectuat, în afara raportului de comision care îi lega și pentru marfa unor terțe societăți, servicii de manipulare și depozitare a acestora, pe baza unei convenții încheiată cu reclamanta în forma simplificată de contractare, determinată de interesul pârâtei de a efectua un transport economicos, așa încât aceasta din urmă datorează primei costul acestor operații. Secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Bacău, prin decizia nr. 28 pronunțată la 12 noiembrie 2003, a admis apelul pârâtei și a schimbat sentința primei instanțe, în sensul că a respins ca nefondată acțiunea reclamantei, obligând pârâta la 1.839.305 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de apel a reținut că în baza art. 11 din contractul de comision încheiat între reclamantă în calitate de comitent și pârâtă în calitate de comisionar, prima avea obligația de a prelua imediat produsele expediate de cea de a doua, asigurând recepția și buna gospodărire a acestora, depozitare, manipulare, conservare, etc. În consecință, s-a apreciat că reclamanta nu a executat alte operațiuni decât cele care era obligată să le efectueze, în baza convenției cu pârâta, ceea ce înlătură justificarea pretinderii sumelor ce fac obiectul litigiului, de la comisionar. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru greșita aplicare a legii, pe baza art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., constând în aceea că instanța a confundat mărfurile ce erau comandate pentru reclamantă, cu cele aduse de comisionar pentru terțe persoane și care erau depozitate la ea, până la preluarea de beneficiari, prin cererea adresată instanței cerându-se numai cheltuielile ocazionate de manipularea acestora din urmă. Critica este neîntemeiată. Raporturile dintre cele două părți s-au desfășurat pe baza contractului de comision ce nu prevede obligația comisionarului de a suporta contravaloarea serviciilor prestate, pretinsă de reclamantă. Dimpotrivă, art. 11 al contractului de comision pentru import din 5 februarie 1999 stabilește că aceste cheltuieli cad în sarcina comitentului. În ce privește cota din aceste cheltuieli ce privește mărfurile altor comitenți transportate la reclamantă printr-un transport unic, aceasta nu face obiectul convenției părților și nu aduce vreun folos comisionarului.

Din corespondența purtată între comisionar și comitent, rezultă că cel de al doilea a acceptat acest procedeu, urmărind atât reducerea prețului la transport, cât și scurtarea timpului de aprovizionare, înlăturarea cheltuielilor suplimentare de la un alt comitent unde eventual marfa ar fi fost livrată sau efectuarea perfecționării active cu beneficiul amânării plății de T.V.A. În consecință, în lipsa unor prevederi contractuale, efectuarea unor operații în folosul unor terți care nu profitau în nici un mod comisionarului, ci comitentului și acestor terți, nu poate fi imputată pârâtei, după cum corect a reținut instanța de apel. Ca atare, recursul declarat în cauză urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC S. SA Buhuși, împotriva deciziei nr. 28 din 12 noiembrie 2003 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 23 iunie 2005.