ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3843/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3843/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Reclamanta SC S. SA, prin cererea
intitulată reconvențională la o altă acțiune, ce formează obiectul altui dosar
aflat pe rolul Tribunalului Bacău, acțiune promovată de pârâta din această
cerere SC T.I. SRL, a chemat în judecată pe aceasta din urmă solicitând a fi
obligată la plata sumei de 48.960.152 lei, reprezentând contravaloarea
manipulării și depozitării a 90.047,3 kg. pale contractate de terțe societăți
și care au fost descărcate și depozitate la reclamantă, precum și a
cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Reclamanta din acest litigiu își
motivează cererea pe considerentul că, în baza unor convenții încheiate cu
pârâta, a prestat pentru aceasta servicii de manipulare a unor pale ce nu-i
erau destinate, acestea fiind livrate altor cumpărători din țară.
Secția comercială și de contencios administrativ
a Tribunalului Bacău, prin sentința civilă nr. 133 pronunțată la 2 februarie
2001 a constatat că reclamanta a efectuat, în afara raportului de comision care
îi lega și pentru marfa unor terțe societăți, servicii de manipulare și
depozitare a acestora, pe baza unei convenții încheiată cu reclamanta în forma
simplificată de contractare, determinată de interesul pârâtei de a efectua un
transport economicos, așa încât aceasta din urmă datorează primei costul
acestor operații.
Secția comercială și de contencios administrativ
a Curții de Apel Bacău, prin decizia nr. 28 pronunțată la 12 noiembrie 2003, a
admis apelul pârâtei și a schimbat sentința primei instanțe, în sensul că a
respins ca nefondată acțiunea reclamantei, obligând pârâta la 1.839.305 lei
cheltuieli de judecată.
Instanța de apel a reținut că în
baza art. 11 din contractul de comision încheiat între reclamantă în calitate
de comitent și pârâtă în calitate de comisionar, prima avea obligația de a
prelua imediat produsele expediate de cea de a doua, asigurând recepția și buna
gospodărire a acestora, depozitare, manipulare, conservare, etc.
În consecință, s-a apreciat că
reclamanta nu a executat alte operațiuni decât cele care era obligată să le
efectueze, în baza convenției cu pârâta, ceea ce înlătură justificarea
pretinderii sumelor ce fac obiectul litigiului, de la comisionar.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru greșita aplicare a legii, pe
baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constând în aceea că instanța a confundat
mărfurile ce erau comandate pentru reclamantă, cu cele aduse de comisionar
pentru terțe persoane și care erau depozitate la ea, până la preluarea de
beneficiari, prin cererea adresată instanței cerându-se numai cheltuielile
ocazionate de manipularea acestora din urmă.
Critica este neîntemeiată.
Raporturile dintre cele două părți
s-au desfășurat pe baza contractului de comision ce nu prevede obligația
comisionarului de a suporta contravaloarea serviciilor prestate, pretinsă de
reclamantă.
Dimpotrivă, art. 11 al contractului
de comision pentru import din 5 februarie 1999 stabilește că aceste cheltuieli
cad în sarcina comitentului.
În ce privește cota din aceste
cheltuieli ce privește mărfurile altor comitenți transportate la reclamantă
printr-un transport unic, aceasta nu face obiectul convenției părților și nu aduce
vreun folos comisionarului.
Din corespondența purtată între
comisionar și comitent, rezultă că cel de al doilea a acceptat acest procedeu,
urmărind atât reducerea prețului la transport, cât și scurtarea timpului de
aprovizionare, înlăturarea cheltuielilor suplimentare de la un alt comitent
unde eventual marfa ar fi fost livrată sau efectuarea perfecționării active cu
beneficiul amânării plății de T.V.A.
În consecință, în lipsa unor
prevederi contractuale, efectuarea unor operații în folosul unor terți care nu
profitau în nici un mod comisionarului, ci comitentului și acestor terți, nu
poate fi imputată pârâtei, după cum corect a reținut instanța de apel.
Ca atare, recursul declarat în cauză
urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
reclamanta SC S. SA Buhuși, împotriva deciziei nr. 28 din 12 noiembrie 2003 a
Curții de Apel Bacău, secția comercială și contencios administrativ, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 23 iunie 2005.