ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 101/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 8020,

pronunțată la 8 decembrie 2000, Judecătoria Târgu Mureș a declinat competența

de soluționare a cererii formulate de reclamanta SC D.S. SRL Târgu Mureș,

privind anularea procesului-verbal nr. 9 din 12 octombrie 2000, încheiat de Direcția

Generală de Muncă și Protecție Socială Mureș, prin care a fost obligată la

plata sumei de 24.636.709 lei, la F.N.S., plus majorări, în sumă de 7.299.777

lei, la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ.

Cauza a fost înregistrată sub nr.

53/2001.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

invocat pe cale de excepție, neconstituționalitatea O.U.G. nr. 118/1999,

modificată prin O.U.G. nr. 5/2000, în sensul că obligarea de a colecta de la

persoane fizice, taxa de timbru social, fără a obține în prealabil acordul de

voință privind prestarea acestei activități de către angajații săi, în schimbul

acordării unui comision de 1% din taxele încasate, contravine principiului

înscris în Constituție la art. 1 alin. (3), art. 39 alin. (1) și art. 41 alin.

(1) și (6).

Pe fondul cauzei, reclamanta a precizat că

procesul-verbal a cărei anulare se solicită, este nelegal, deoarece O.U.G. nr.

118/1999, prin art. 3 lit. t), a exceptat de la aplicarea taxei de timbru

social, jocurile de noroc mecanice, obligativitatea începând din 21 februarie

2000, o dată cu publicarea în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 5/2000, care a

modificat art. 3 din O.U.G. nr. 118/1999.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 52, pronunțată la 12

martie 2001, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC D.S. SRL, a anulat

procesul-verbal nr. 9 din 24 octombrie 2000, emis de Direcția de Muncă și

Protecție Socială Mureș și a respins cererea de înaintare la Curtea

Constituțională, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr.

118/1999, modificată prin O.U.G. nr. 5/2000.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate, că nu se

impune sesizarea Curții Constituționale, întrucât prin obligarea persoanelor

juridice sau fizice, de a reține și vira obligațiile bugetare, nu se încalcă

proprietatea privată și nici nu semnifică expropriere.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut

că perioada de activitate controlată a fost 22 februarie – 15 septembrie 2000

și că actul normativ aplicat a fost O.U.G. nr. 5/2000 (M. Of. nr.

74/21.02.2000) și care a modificat O.U.G. nr. 118/1999, în sensul că a inclus

aplicarea timbrului social, și asupra participării la jocurile de noroc,

mecanice, etc.

Instanța a mai arătat că problema

care s-a pus în discuție, a fost aceea a cuantumului sumei datorate, în funcție

de metodologia de calcul avută în vedere, în sensul că agentul constatator a

aplicat greșit H.G. nr. 661/1999, și nu cea prevăzută de H.G. nr. 743/2000, în

aplicarea O.U.G. nr. 5/2000, situație ce atrage nelegalitatea

procesului-verbal.

Împotriva sentinței pronunțate de

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ, a declarat

recurs Direcția Muncii și Solidarității Sociale Mureș, susținând că modificarea

modului de calcul al taxei de timbru social nu poate influența datoria

anterioară.

Recursul este nefondat.

Rezultă că la data controlului, 24

octombrie 2000, era în vigoare H.G. nr. 743/2000, referitor la metodologia de

calcul, astfel că nu se poate vorbi de încălcarea principiului

neretroactivității legii.

Împotriva aceleiași sentințe a

formulat recurs, și Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, care a susținut

că nu are calitate procesuală pasivă.

Critica formulată de acesta, pe

aspect formal, este nefondată, întrucât constituirea Fondului Național de

Solidaritate se afla în administrarea Ministerului Muncii și Protecției

Sociale, astfel că judecata s-a desfășurat corect, în contradictoriu cu această

parte.

Împrejurarea că în prezent acesta

este administrat de Ministerul de Finanțe și că este necesară introducerea în

cauză, nu face decât să întărească argumentul că la data judecării cauzei,

Ministerul Muncii și Solidarității avea calitate procesuală pasivă.

În consecință, Curtea urmează să

respingă și acest recurs ca nefondat, potrivit art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

Direcția Muncii și Solidarității Sociale și de Ministerul Muncii și

Solidarității Sociale, împotriva sentinței civile nr. 62 din 12 martie 2001 a

Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 ianuarie 2003.