ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1942/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței civile  nr. 1451    din 18 iunie 2001   a Judecătoriei

Reghin.

La apelul

nominal  s-au prezentat: intimatele Regia Națională a Pădurilor – Direcția

Silvică Târgu Mureș, prin consilier juridic F.S., Comisia județeană de aplicare

a Legii 1/2000 din cadrul Prefecturii Județului Mureș, prin consilier juridic

P.E.și intimatul-petent Consiliul local al comunei Deda, reprezentat de primar

P.G..

Procedura

completă.

Se referă de

către magistratul asistent faptul că la dosar a fost depusă o întâmpinare,

însoțită de acte, de către Consiliul local al comunei Deda.

Părțile

prezente declară că au luat cunoștință de înscrisurile depuse și nu solicită

amânarea pricinii.

Având

cuvântul, reprezentanta Ministerului Public solicită, în baza art.313

C.proc.civ., admiterea recursului în anulare, casarea hotărârii și trimiterea

cauzei spre rejudecare.

Consilierii

juridici F.S. și P.E.pun concluzii în același sens.

Primarul

comunei Deda, domnul P.G., cere respingerea recursului în anulare.

C U R T E A

Asupra

recursului  în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea

înregistrată sub nr. 553/2001, petentul Consiliul local Deda a solicitat

instanței anularea în parte a Hotărârii nr. 45 L/2000, emisă de intimata

Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra

terenurilor Mureș, eliberarea titlului de proprietate pentru întreaga suprafață

de 3.295,40 ha teren cu vegetație forestieră și punerea în posesie cu acest

teren.

În motivarea

plângerii petentul a arătat că intimata i-a reconstituit dreptul de proprietate

asupra unei suprafețe de 533,40 ha teren cu vegetație forestieră, în loc de

suprafața totală de 3.295,40 ha pentru care deține acte legale de proprietate, deși

a solicitat acest lucru, dar intimata nu și-a motivat în nici un fel hotărârea.

Prin sentința

civilă nr. 1451 din 18 iunie 2001, Judecătoria Reghin a admis plângerea

petentului, a anulat în parte hotărârea sus-amintită în ceea ce privește

dispozițiile cuprinse în art. 2 alin. 3 și a obligat intimata să-i reconstituie

petentului dreptul de proprietate asupra întregii suprafețe de 3.295,40 ha,

teren cu vegetație forestieră, respectiv a suprafeței de 2.762,40 ha.

De asemenea, a

obligat intimata să-i elibereze petentului titlul de proprietate pentru

întreaga suprafață de 3.295,40 ha și să-l pună în posesie.

Pentru

pronunțarea acestei soluții, judecătoria a reținut că, potrivit art. 29 al. 4

din Legea nr. 1/2000, comunele, orașele, municipiile care au deținut în

proprietate terenuri cu vegetație forestieră, păduri, zăvoaie, stufărișuri,

fânețe și pășuni împădurite, redobândesc, la cerere, proprietatea acestora, în

limitele probate cu acte care atestă suprafețele solicitate în condițiile art.

9 alin. 3 din Legea fondului funciar nr.18/1991 republicată, or, în speță,

petentul a probat cu acte că a deținut în proprietate o suprafață de 4800

iugăre teren cu vegetație forestieră, ce reprezintă o suprafață de 3.295,40 ha.

Instanța a mai

reținut și poziția intimatei, care a precizat că nu se opune la admiterea

plângerii.

La 31 iulie

2002, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

a declarat recurs în anulare împotriva acestei sentințe, considerând că este

vădit netemeinică, deoarece instanța nu a procedat la administrarea probelor

necesare justei soluționări a cauzei.

În motivarea

recursului în anulare s-a arătat că instanța nu a procedat la administrarea

probelor necesare unei juste soluționări a cauzei.

Recursul în

anulare urmează a fi admis pentru argumentele care succed.

Într-adevăr,

hotărârea Judecătoriei Reghin, pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale

referitoare la rolul activ al instanței, nu este motivată, instanța cenzurând

în mod superficial atât cererea cu care a fost investită, cât, mai ales, actele

depuse de petent.

Cu toate că

instanța a considerat necesar și a solicitat la două termene consecutive

depunerea la dosar a actelor ce au stat la baza emiterii Hotărârii nr. 45 L din

17 iulie 2000, de către Comisia județeană Mureș de aplicare a Legii 1/2000, iar

aceasta nu s-a conformat, Judecătoria Reghin a purces la judecarea cauzei,

reținând, fără a avea probe concludente la dosar, faptul că petentul și-a

dovedit susținerile.

Această

concluzie este eronată, din actele dosarului nerezultând cu certitudine

identitatea dintre suprafețele de pădure ce se află pe raza comunei Răstolița

și suprafețele menționate în procesele-verbale invocate.

În acest

context, se impunea și  administrarea unor probe absolut necesare, respectiv

efectuarea unei expertize tehnice și depunerea hărților de cadastru.

Faptul că

instanța a cenzurat superficial cererea petentului, ca, de altfel, și actele

depuse în susținerea ei este și modalitatea în care, fără a avea probe în acest

sens, instanța a acceptat operațiunea de transformare a iugărelor în hectare,

astfel cum a fost făcută de petent în cererea sa.

Față de cele

expuse mai sus, se impune admiterea recursului în anulare, casarea hotărârii

pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Admite

recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței nr. 1451 din 18 iunie 2001 a

Judecătoriei Reghin, pe care o casează și trimite cauza la aceeași instanță,

spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  14 mai   2003.