ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1942/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr. 1451 din 18 iunie 2001 a Judecătoriei Reghin. La apelul nominal s-au prezentat: intimatele Regia Națională a Pădurilor – Direcția Silvică Târgu Mureș, prin consilier juridic F.S., Comisia județeană de aplicare a Legii 1/2000 din cadrul Prefecturii Județului Mureș, prin consilier juridic P.E.și intimatul-petent Consiliul local al comunei Deda, reprezentat de primar P.G.. Procedura completă. Se referă de către magistratul asistent faptul că la dosar a fost depusă o întâmpinare, însoțită de acte, de către Consiliul local al comunei Deda. Părțile prezente declară că au luat cunoștință de înscrisurile depuse și nu solicită amânarea pricinii.

Având cuvântul, reprezentanta Ministerului Public solicită, în baza art.313 C.proc.civ., admiterea recursului în anulare, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare. Consilierii juridici F.S. și P.E.pun concluzii în același sens. Primarul comunei Deda, domnul P.G., cere respingerea recursului în anulare. C U R T E A Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată sub nr. 553/2001, petentul Consiliul local Deda a solicitat instanței anularea în parte a Hotărârii nr. 45 L/2000, emisă de intimata Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureș, eliberarea titlului de proprietate pentru întreaga suprafață de 3.295,40 ha teren cu vegetație forestieră și punerea în posesie cu acest teren.

În motivarea plângerii petentul a arătat că intimata i-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 533,40 ha teren cu vegetație forestieră, în loc de suprafața totală de 3.295,40 ha pentru care deține acte legale de proprietate, deși a solicitat acest lucru, dar intimata nu și-a motivat în nici un fel hotărârea. Prin sentința civilă nr. 1451 din 18 iunie 2001, Judecătoria Reghin a admis plângerea petentului, a anulat în parte hotărârea sus-amintită în ceea ce privește dispozițiile cuprinse în art. 2 alin. 3 și a obligat intimata să-i reconstituie petentului dreptul de proprietate asupra întregii suprafețe de 3.295,40 ha, teren cu vegetație forestieră, respectiv a suprafeței de 2.762,40 ha.

De asemenea, a obligat intimata să-i elibereze petentului titlul de proprietate pentru întreaga suprafață de 3.295,40 ha și să-l pună în posesie. Pentru pronunțarea acestei soluții, judecătoria a reținut că, potrivit art. 29 al. 4 din Legea nr. 1/2000, comunele, orașele, municipiile care au deținut în proprietate terenuri cu vegetație forestieră, păduri, zăvoaie, stufărișuri, fânețe și pășuni împădurite, redobândesc, la cerere, proprietatea acestora, în limitele probate cu acte care atestă suprafețele solicitate în condițiile art. 9 alin. 3 din Legea fondului funciar nr.18/1991 republicată, or, în speță, petentul a probat cu acte că a deținut în proprietate o suprafață de 4800 iugăre teren cu vegetație forestieră, ce reprezintă o suprafață de 3.295,40 ha.

Instanța a mai reținut și poziția intimatei, care a precizat că nu se opune la admiterea plângerii. La 31 iulie 2002, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva acestei sentințe, considerând că este vădit netemeinică, deoarece instanța nu a procedat la administrarea probelor necesare justei soluționări a cauzei. În motivarea recursului în anulare s-a arătat că instanța nu a procedat la administrarea probelor necesare unei juste soluționări a cauzei. Recursul în anulare urmează a fi admis pentru argumentele care succed. Într-adevăr, hotărârea Judecătoriei Reghin, pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la rolul activ al instanței, nu este motivată, instanța cenzurând în mod superficial atât cererea cu care a fost investită, cât, mai ales, actele depuse de petent.

Cu toate că instanța a considerat necesar și a solicitat la două termene consecutive depunerea la dosar a actelor ce au stat la baza emiterii Hotărârii nr. 45 L din 17 iulie 2000, de către Comisia județeană Mureș de aplicare a Legii 1/2000, iar aceasta nu s-a conformat, Judecătoria Reghin a purces la judecarea cauzei, reținând, fără a avea probe concludente la dosar, faptul că petentul și-a dovedit susținerile. Această concluzie este eronată, din actele dosarului nerezultând cu certitudine identitatea dintre suprafețele de pădure ce se află pe raza comunei Răstolița și suprafețele menționate în procesele-verbale invocate. În acest context, se impunea și administrarea unor probe absolut necesare, respectiv efectuarea unei expertize tehnice și depunerea hărților de cadastru.

Faptul că instanța a cenzurat superficial cererea petentului, ca, de altfel, și actele depuse în susținerea ei este și modalitatea în care, fără a avea probe în acest sens, instanța a acceptat operațiunea de transformare a iugărelor în hectare, astfel cum a fost făcută de petent în cererea sa. Față de cele expuse mai sus, se impune admiterea recursului în anulare, casarea hotărârii pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței nr. 1451 din 18 iunie 2001 a Judecătoriei Reghin, pe care o casează și trimite cauza la aceeași instanță, spre rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2003.