ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.10.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3223/2003

HOTĂRÂRE
15.10.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3223/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra conflictul negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 25

iunie 2002 la Tribunalul Constanța și completată prin cererea depusă la 8

ianuarie 2003, reclamantul S.D. a chemat în judecată pe pârâtele Casa de

Asigurări a Avocaților din România și filiala Constanța a Casei de Asigurări a

Avocaților, solicitând obligarea pârâtelor la plata indemnizației de asigurări

sociale, care i se cuvine pentru perioada 1 septembrie – 1 decembrie 2001, când

s-a aflat în concediu medical, reactualizarea sumei datorate în funcție de rata

inflației, precum și obligarea pârâtelor la plata de daune cominatorii, în sumă

de 100.000 lei, pe fiecare zi de întârziere.

Tribunalul Constanța, secția de

contencios administrativ, a invocat din oficiu excepția de necompetență

materială, excepție care a fost admisă și prin sentința civilă nr. 17/CA din 28

ianuarie 2003, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel Constanța.

Soluția tribunalului s-a întemeiat

pe dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., cu motivarea că pârâta Casa de

Asigurări a Avocaților din România este o autoritate a administrației publice

centrale și că, în acest caz, litigiile sunt de competența curții de apel.

Prin sentința civilă nr. 92/CA din 3

iulie 2003, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța

și pentru rezolvarea conflictului de competență astfel ivit, a dispus

trimiterea dosarului la Curtea Supremă de Justiție.

Hotărând astfel, Curtea de Apel Constanța

a reținut că obiectul cererii este plata indemnizației pentru incapacitate

temporară de muncă și potrivit art. 154 din Legea nr. 19/2000 și art. 134 din

Statutul Casei de Asigurări a Avocaților din România, litigiile privind

pensiile și asigurările sociale pentru avocați, se soluționează în primă

instanță de tribunale.

Învestită în rezolvarea prezentului

conflict negativ de competență, ivit în condițiile art. 20 pct. 2 C. proc.

civ., Curtea va stabili competența în favoarea Tribunalului Constanța, pentru

următoarele considerente:

Potrivit art. 1 alin. (1) și art. 12

alin. (4) din O.U.G. nr. 221/2000, dreptul la pensie și alte drepturi de

asigurări sociale ale avocatului se exercită prin sistemul unic, propriu și

autonom de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, gestionat de Casa de

Asigurări a Avocaților din România, care funcționează ca instituție autonomă cu

personalitate juridică de drept public.

În art. 12 alin. (5) și (6) din

același act normativ se prevede că filialele Casei de Asigurări a Avocaților au

personalitate juridică de drept public, au buget și patrimoniu public, iar

jurisdicția acestui sistem autonom se realizează în condițiile prevăzute de

lege și de Statutul Casei de Asigurări a Avocaților.

Statutul Casei de Asigurări a Avocaților,

aprobat la 28 mai 2001 prin hotărârea Consiliului U.A.R., a prevăzut, în cap.

VIII, că jurisdicția sistemului autonom de asigurări sociale pentru avocați se

realizează potrivit jurisdicției sistemului public de asigurări sociale.

Față de această normă de trimitere

cuprinsă în reglementarea proprie a sistemului de asigurări sociale pentru

avocați, se constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 155 din Legea

nr. 19/2000, care prevăd că tribunalele soluționează în primă instanță

litigiile privind modul de stabilire și de plată a indemnizațiilor și a altor

drepturi de asigurări sociale, precum și refuzul nejustificat de rezolvare a

unei cereri privind drepturile de asigurări sociale.

În consecință, pentru prezentul

litigiu nu sunt prevăzute norme de competență materială derogatorii de la

dreptul comun pentru jurisdicția asigurărilor sociale, reglementată prin Legea

nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări

sociale.

Pentru considerentele expuse, Curtea

va stabili că Tribunalul Constanța este competent să se pronunțe în primă

instanță asupra cererii formulate de reclamantul S.D., în contradictoriu cu

pârâta Casa de Asigurări a Avocaților din România și filiala Constanța a Casei

de Asigurări a Avocaților.

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe reclamantul S.D. și pârâtele Casa Centrală de Pensii de pe

lângă U.A.R. și filiala județeană a Casei de Pensii de pe lângă Baroul

Constanța, în favoarea Tribunalului Constanța.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 octombrie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-06-11
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3109/2004
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 21 octombrie 2003, la Tribunalul Constanța, reclamantul V.E. a solicitat anularea deciziei de pensie
ÎCCJ 2003-09-19
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2707/2003
și Autorității Judecătorești a chemat în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Tribunalul Cluj, secția civilă, prin încheierea nr. 93 din 31 ianuarie 2003, a declinat competența de soluționare a cererii principale, precum și a c
ÎCCJ 2004-11-02
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5999/2004
Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin acțiunea formulată la 31 octombrie 2002, P.G., ș.a., judecători la Curtea de Apel Constanța au chemat în judecată Tribunalul Constanța și
ÎCCJ 2004-09-22
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5251/2004
Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cerere formulată la 31 octombrie 2002, S.A., G.G. și A.M., judecători la Curtea de Apel Constanța au chemat în judecată Tribunalul Constan
ÎCCJ 2003-01-21
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 176/2003
511/1999; iar daunele de întârziere solicitate de reclamant, cu începere de la 1 ianuarie 1999, nu pot fi acordate, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr.2 9/1999, pârâta executând în t
Sursă