ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3109/2004

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 21

octombrie 2003, la Tribunalul Constanța, reclamantul V.E. a solicitat anularea

deciziei de pensie nr. 0104651 din 20 august 2003 emisă de pârâtul Ministerul

Apărării Naționale, secția pensii militare și obligarea pârâtului la stabilirea

corectă a pensiei militare, de la data de 1 aprilie 2003, cu luarea în

considerare a întregii perioade de activitate, precum și la plata pensiei

militare cuvenite în perioada 1 aprilie 2003 – 31 august 2003.

Tribunalul Constanța, secția de

contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 541/CA din 19

decembrie 2003, prin care a declinat competența de soluționare a cauzei, în

favoarea Curții de Apel Constanța, reținând că decizia contestată de reclamant

a fost emisă de o autoritate a administrației publice centrale și potrivit art.

3 pct. 1 C. proc. civ., competența aparține curții de apel.

Curtea de Apel Constanța, secția de

contencios administrativ, a invocat din oficiu excepția de necompetență

materială și prin sentința civilă nr. 92/CA din 26 aprilie 2004, a admis această excepție, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea

Tribunalului Constanța, iar pentru rezolvarea conflictului de competență astfel

ivit, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Hotărârea Curții de Apel Constanța

s-a întemeiat pe dispozițiile art. 54 din Legea nr. 164/2001, care prevăd că în

materia jurisdicției pensiilor militare se aplică Legea nr. 19/2000, potrivit

căreia competența de soluționare a cererilor privind pensiile și alte drepturi

de asigurări sociale aparține tribunalului de la domiciliul reclamantului. Învestită

în soluționarea prezentului conflict negativ de competență ivit în condițiile art.

20 pct. 2 C. proc. civ., Curtea va stabili competența de judecare a cauzei, în

favoarea Tribunalului Constanța, pentru următoarele considerente:

Cererea reclamantului V.E. are ca

obiect anularea deciziei de pensie și plata pensiei militare de serviciu pentru

perioada 1 aprilie 2003 – 31 august 2003, precum și recalcularea drepturilor de

pensie care i se cuvin.

Pentru contestarea deciziilor de

pensii militare sau alte drepturi de asigurări sociale din sistemul pensiilor

militare, Legea nr. 164/2001, republicată, prevede în art. 54, că sunt

aplicabile dispozițiile Legii nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii și

alte drepturi de asigurări sociale.

Potrivit dispozițiilor art. 155 din

Legea nr. 19/2000, care reprezintă dreptul comun pentru jurisdicția

asigurărilor sociale, tribunalele soluționează în primă instanță, litigiile

privind deciziile de pensionare sau refuzul nejustificat de rezolvare a unei

cereri privind drepturile de asigurări sociale.

Față de obiectul acțiunii deduse

judecății și de normele de competență materială menționate anterior, Curtea va

stabili că Tribunalul Constanța este competent să se pronunțe în primă instanță

asupra pricinii și în consecință, dosarul va fi trimis, spre soluționare, la

acest tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe V.E. și Ministerul Apărării Naționale – Direcția Financiar-Contabilă,

secția pensii militare, în favoarea Tribunalului Constanța.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

11 iunie 2004.