ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3390/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța reclamanții C.M., T.G., G.G., R.E., M.B., B.E., R.G., T.D., I.M., H.S.G. prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în contradictoriu cu pârâții M.A.N. și Casa de Pensii a Ministerul Apărării Naționale, au solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să dispună anularea deciziilor de recalculare a pensiei emise în baza Legii nr. 119/2010 ca fiind netemeinice și nelegale, menținerea deciziilor inițiale privind calcularea pensiilor de serviciu, stabilite în temeiul dispozițiilor Legii nr. 164/2001, respectiv Legii nr. 179/2004, obligarea la plata diferențelor, cheltuieli de judecată.

Tribunalul Constanța, secția civilă, prin sentința civilă nr. 5478 din 31 octombrie 2011, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a contestației în favoarea Tribunalului București, reținând, în esență, că deoarece deciziile contestate sunt emise în baza Legii nr. 119/2010 contestația se judecă în conformitate cu prevederile acestei legi, care face trimitere la procedura de contestare reglementată de Legea nr. 19/2000 și având în vedere dispozițiile art. 156 din menționata lege precum și faptul că decizia contestată este emisă de un alt organ decât C.N.P.A.S. sau casa teritorială de pensii, respectiv o decizie a Ministerului Apărării Naționale, instanța competentă să soluționeze litigiul este instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului, respectiv Tribunalul București.

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 6239 din 12 iunie 2013 a apreciat că litigiul nu este de competența sa întrucât art. 154 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ în vigoare la data sesizării Tribunalului Constanța, reglementează din punct de vedere teritorial competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, aceasta aparținând instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reședința reclamantului.

S-a apreciat că pentru stabilirea competenței teritoriale legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței este Legea nouă, nr. 263/2010, care a modificat norma de competență reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care de altfel a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, constatând că instanța competentă în soluționarea litigiului este Tribunalul Constanța în circumscripția căruia se află domiciliul ales al reclamantului. În consecință, Tribunalul București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanta și întrucât a constatat ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul înaltei Curți de Casație și Justiție pentru regulator de competență.

Înalta Curte constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Constanța, secția civilă competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Reclamanții au sesizat instanța cu anularea deciziilor de recalculare a pensiei emise în baza Legii nr. 119/2010 emisă de Casa de Pensii a Ministerului Apărăii Naționale, după intrarea în vigoare a dispozițiilor art. 154 din Legea nr. 263/2010 care cuprinde dispoziții privitoare la competență. Conform art. 7 din Legea nr. 119/2010 sub incidența căreia au fost emise deciziile atacate, stabilirea, plata, suspendarea, recalcularea, încetarea și contestarea pensiilor recalculate urmează procedura prevăzută de Legea nr. 19/2000.

La data de 1 ianuarie 2011 când a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, a fost abrogată Legea nr. 19/2000, astfel că dispozițiile art. 7 din Legea nr. 119/2010 nu pot ultraactiva. În aceste condiții, în raport de art. 725 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, devin incidente dispozițiile legii noi, respectiv art. 154 din Legea nr. 263/2010. Art. 154 alin. (1) din precitata lege prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul ori sediul reclamantului, astfel că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Având în vedere aceste dispoziții și faptul că reclamanții au domiciliile în Constanța, județul Constanța competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Constanța căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2013.