ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3390/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3390/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului negativ de
competență de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Constanța reclamanții C.M., T.G., G.G., R.E., M.B., B.E., R.G., T.D.,
I.M., H.S.G. prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în
Retragere, în contradictoriu cu pârâții M.A.N. și Casa de Pensii a Ministerul
Apărării Naționale, au solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești care
să dispună anularea deciziilor de recalculare a pensiei emise în baza Legii nr.
119/2010 ca fiind netemeinice și nelegale, menținerea deciziilor inițiale
privind calcularea pensiilor de serviciu, stabilite în temeiul dispozițiilor Legii
nr. 164/2001, respectiv Legii nr. 179/2004, obligarea la plata diferențelor,
cheltuieli de judecată.
Tribunalul Constanța, secția civilă,
prin sentința civilă nr. 5478 din 31 octombrie 2011, a admis excepția
necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a
contestației în favoarea Tribunalului București, reținând, în esență, că
deoarece deciziile contestate sunt emise în baza Legii nr. 119/2010 contestația
se judecă în conformitate cu prevederile acestei legi, care face trimitere la
procedura de contestare reglementată de Legea nr. 19/2000 și având în vedere
dispozițiile art. 156 din menționata lege precum și faptul că decizia
contestată este emisă de un alt organ decât C.N.P.A.S. sau casa teritorială de
pensii, respectiv o decizie a Ministerului Apărării Naționale, instanța
competentă să soluționeze litigiul este instanța de la domiciliul sau sediul
pârâtului, respectiv Tribunalul București.
Tribunalul București, secția a VIII-a
conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 6239 din 12
iunie 2013 a apreciat că litigiul nu este de competența sa întrucât art. 154
din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ
în vigoare la data sesizării Tribunalului Constanța, reglementează din punct de
vedere teritorial competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P.,
a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale,
aceasta aparținând instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau
reședința reclamantului.
S-a apreciat că pentru stabilirea
competenței teritoriale legea de procedură în vigoare la momentul sesizării
instanței este Legea nouă, nr. 263/2010, care a modificat norma de competență
reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care de altfel a fost
abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, constatând că
instanța competentă în soluționarea litigiului este Tribunalul Constanța în circumscripția
căruia se află domiciliul ales al reclamantului.
În consecință, Tribunalul București a
declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanta
și întrucât a constatat ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul
înaltei Curți de Casație și Justiție pentru regulator de competență.
Înalta Curte constatând existența unui
conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară
deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul art. 22 alin.
(3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea
Tribunalului Constanța, secția civilă competența teritorială de soluționare a
cauzei, pentru următoarele considerente:
Reclamanții au sesizat instanța cu
anularea deciziilor de recalculare a pensiei emise în baza Legii nr. 119/2010
emisă de Casa de Pensii a Ministerului Apărăii Naționale, după intrarea în
vigoare a dispozițiilor art. 154 din Legea nr. 263/2010 care cuprinde
dispoziții privitoare la competență.
Conform art. 7 din Legea nr. 119/2010
sub incidența căreia au fost emise deciziile atacate, stabilirea, plata,
suspendarea, recalcularea, încetarea și contestarea pensiilor recalculate
urmează procedura prevăzută de Legea nr. 19/2000.
La data de 1 ianuarie 2011 când a
intrat în vigoare Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice,
a fost abrogată Legea nr. 19/2000, astfel că dispozițiile art. 7 din Legea nr. 119/2010
nu pot ultraactiva.
În aceste condiții, în raport de art. 725
alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia dispozițiile legii noi de procedură se
aplică din momentul intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată
începute sub legea veche, devin incidente dispozițiile legii noi, respectiv art.
154 din Legea nr. 263/2010.
Art. 154 alin. (1) din precitata lege
prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de
pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a
cărei rază teritorială se află domiciliul ori sediul reclamantului, astfel că cererile
în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul
reclamantului.
Având în vedere aceste dispoziții și
faptul că reclamanții au domiciliile în Constanța, județul Constanța competența
de soluționare a cauzei revine Tribunalului Constanța căreia i se va trimite
dosarul pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a
cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
17 octombrie 2013.