ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3389/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată sub nr. 3505/118/2011 pe rolul Tribunalului Constanta

reclamanții A.L., F.V., B.A., M.D., D.N., H.M.G., S.N., V.N., G.Ș., S.I., A.I.,

B.T., T.C.D., P.C., S.I., D.E.M., G.C., T.A., B.I.M., B.M., prin Sindicatul

Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în contradictoriu

cu pârâta M.A.N. și Casa de Pensii a Ministerul Apărării Naționale a solicitat

pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să dispună anularea deciziilor de

recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010 emisă de Casa de Pensii a

Ministerului Apărării Naționale ca fiind netemeinica și nelegală, menținerea

deciziilor inițiale privind calcularea pensiei de serviciu, stabilită în

temeiul dispozițiilor Legii nr. 164/2001, respectiv Legii nr. 179/2004,

obligarea la plata diferențelor, cheltuieli de judecată.

Tribunalul Constanța, secția civilă, prin sentința

civilă nr. 4891 din 3 octombrie 2011, a admis excepția necompetenței

teritoriale și a declinat competența de soluționare a contestației în favoarea

Tribunalului București, reținând, în esență, că deoarece decizia contestată

este emisă în baza Legii nr. 119/2010 contestația se judecă în conformitate cu

prevederile acestei legi, care face trimitere la procedura de contestare

reglementată de Legea nr. 19/2000 și având în vedere dispozițiile art. 156 din

menționata lege precum și faptul că decizia contestată este emisă de un alt

organ decât C.N.P.A.S. sau casa teritorială de pensii, respectiv o decizie a M.A.N.,

instanța competentă să soluționeze litigiul este instanța de la domiciliul sau

sediul pârâtului, respectiv Tribunalul București.

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 5678 din 31 mai 2013 a apreciat că

litigiul nu este de competența sa întrucât art. 154 din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ în vigoare la data

sesizării Tribunalului Constanța, reglementează din punct de vedere teritorial

competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, aceasta

aparținând instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau

reședința reclamantului.

S-a apreciat că pentru stabilirea competenței teritoriale

legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței este Legea nouă nr.

263/2010, care a modificat norma de competență reglementată prin art. 156 din Legea

nr. 19/2000, lege care de altfel a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a

Legii nr. 263/2010, constatând că instanța competentă în soluționarea

litigiului este Tribunalul Constanța în circumscripția căruia se află

domiciliul ales al reclamantului.

În consecință, Tribunalul București a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța și întrucât a constatat

ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de

Casație și Justiție pentru regulator de competență.

Înalta Curte constatând existența unui conflict negativ

de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente

de a judeca aceeași pricină, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va

pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Constanța,

secția civilă, competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru

următoarele considerente:

Reclamanții au sesizat instanța cu anularea deciziilor

de recalculare a pensiei emise în baza Legii nr. 119/2010 emisă de Casa de

Pensii a Ministerului Apărării Naționale, după intrarea în vigoare a

dispozițiilor art. 154 din Legea nr. 263/2010 care cuprinde dispoziții

privitoare la competență.

Conform art. 7 din Legea nr. 119/2010 sub incidența

căreia au fost emise deciziile atacate, stabilirea, plata, suspendarea,

recalcularea, încetarea și contestarea pensiilor recalculate urmează procedura

prevăzută de Legea nr. 19/2000.

La data de 1 ianuarie 2011 când a intrat în vigoare

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, a fost abrogată

Legea nr. 19/2000, astfel că dispozițiile art. 7 din Legea nr. 119/2010 nu pot

ultraactiva.

În aceste condiții, în raport de art. 725 alin. (1) C. proc.

civ. potrivit căruia dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul

intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub legea

veche, devin incidente dispozițiile legii noi, respectiv art. 154 din Legea nr.

263/2010.

Art. 154 alin. (1) din precitata lege prevede că cererile

îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva

caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială

se află domiciliul ori sediul reclamantul, astfel că cererile în această

materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Având în vedere aceste dispoziții și faptul că reclamanții au

domiciliile în Mangalia, județul Constanța competența de soluționare a cauzei

revine Tribunalului Constanța căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea

judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Constanta, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie

2013.