ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3788/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția civilă, la data de 20 ianuarie 2011, sub nr. 831/63/2011, contestatorul P.J. a chemat în judecată intimații Ministerului Apărării Naționale prin Direcția Financiar Contabilă și Ministerul Apărării Naționale București, solicitând anularea deciziei de recalculare pensie din 31 decembrie 2010, menținerea cuantumului pensiei anterior stabilit și obligarea intimatei la plata diferențelor de pensie și a daunelor materiale și morale pentru prejudiciul constând în diminuarea nelegală a pensiei militare cuvenite.

Prin sentința civilă nr. 2218/2011 din 11 aprilie 2011, Tribunalul Constanța, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de intimatul Ministerul Apărării Naționale București, prin întâmpinarea depusă la dosar la termenul din 28 februarie 2011, în baza dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2011 raportat la art. 156 teza a-II-a din Legea nr. 19/2000 și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele: Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010, "Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare." Art. 156 din Legea nr. 19/2000, prevede că: "Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.

sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul." Deși a invocat normele legale precitate, Tribunalul Constanța, a apreciat că întrucât cererea introductivă nu este formulată în contradictoriu cu Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, ci cu Ministerului Apărării Naționale prin Direcția Finaniar Contabilă și Ministerul Apărării Naționale București, instanța este ținută de acest cadru procesual pasiv în baza principiului disponibilității, drept pentru care a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței în a cărei circumscripție se află sediul pârâților.

În considerarea celor arătate. Tribunalul Constanța, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. 54365/3/2011, la data de 21 iulie 2011 și a fost soluționată prin sentința civilă nr. 5458 din 8 iunie 2012, în sensul admiterii excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului București, invocată din oficiu la termenul de judecată din 8 iunie 2012, declinării competenței în favoarea Tribunalului Constanța, secția civilă, constatării ivirii conflictului negativ de competență și înaintării cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a reținut următoarele: Art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în vigoare la data sesizării Tribunalului Constanța, reglementează din punct de vedere teritorial competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, stabilind competența de soluționare în favoarea instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reședința reclamantului. Totodată, potrivit art. 156 din același act normativ, prevederile legale referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile și cu cele ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 725 alin. (1) C. proc. civ. prevede că dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, iar procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe. Alin. (2) al art. mai sus menționat, statuează că dispozițiile C. proc. civ. constituie procedura de drept comun în materie civilă, aplicându-se și în materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice.

Având în vedere dispozițiile legale precitate, Tribunalul București, a declinat competența în favoarea Tribunalului Constanța, reținând că sunt incidente pentru stabilirea competenței teritoriale normele de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței, respectiv legea nouă, Legea nr. 263/2010, care a intrat în vigoare Ia data de 23 decembrie 2010 și a modificat norma de competență reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, pe care a abrogat-o expres. În raport de dispozițiile art. 20 - 22 C. proc. civ., constatând declanșat conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului și pronunțării regulatorului de competență.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării acestei cereri în favoarea Tribunalului Constanța, pentru următoarele considerente: Obiectul contestației îl constituie decizia de recalculare pensie emisă de Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, în temeiul Legii nr. 119/2010 din 30 iunie 2010. Or, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc.

civ.: "în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.", astfel încât argumentul reținut de Tribunalul Constanța în motivarea soluției de declinare, respectiv că cererea introductivă ncfiind formulată în contradictoriu cu Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, ci cu Ministerului Apărării Naționale prin Direcția Financiar Contabilă și Ministerul Apărării Naționale București, instanța este ținută de cadrul procesual pasiv în baza principiului disponibilității, nu poate fi apreciat ca legal și temeinic, instanței revenindu-i sarcina de a stărui prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, conform art. 129 alin. (5) C. proc.

civ. În concluzie, Tribunalului Constanța îi revenea obligația stabilirii cadrului procesual, prin punerea în discuția părților a acestui aspect, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată. Decizia de recalculare pensie a cărei anulare se solicită a fost emisă la 31 decembrie 2010, în baza Legii nr. 119/2010, cererea de anulare fiind îndreptată la instanța de la domiciliul reclamantului pensionar la data de 20 ianuarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000. Potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 „cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul" La data de 01 ianuarie 2011, conform art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, Legea nr. 19/2000 a fost abrogată. Art. 154 din Legea nr. 263/2010 prevede că: (1)"Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul. (2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul. Prin urmare, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor privind deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale a fost modificată, revenind instanțelor de la domiciliul reclamantului.

Art. 7 din Legea nr. 119/2010 dispune că: „procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare". Având în vedere că, decizia de pensie ce se contestă a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, în baza Legii nr. 119/2010, contestația împotriva acesteia fiind îndreptată la instanța de la domiciliul reclamantului, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogării Legii nr. 19/2000, se pune problema, în contextul în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la Legea nr. 19/2000, deja abrogată, dacă o lege abrogată mai poate impune competența teritorială la domiciliul pârâtului.

Conform art. 725 C. proc. civ., normele de procedură sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 10/2000 și Legea nr. 119/2010 sunt legi speciale ce cuprind norme de procedură referitoare la competență, astfel că, atunci când o lege specială (Legea nr. 19/2000), cuprinzând și norme de competență, este înlocuită de o altă lege (Legea nr. 263/2010) și există și o altă lege specială (Legea nr. 119/2010), care face trimitere la normele de competență din legea abrogată, se aplică legea nouă, competența fiind stabilită de la data intrării ei în vigoare. Art. 156 din Legea nr. 263/2010 dispune că: "Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc.

civ. și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar art. 727 din C. proc. civ. prevede: "Ori de câte ori prin alte legi se face trimitere la dispoziții abrogate sau modificate din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va socoti tăcută, când este cazul, la dispozițiile corespunzătoare care le înlocuiesc." Deși Legea nr. 119/2010 nu face trimitere la dispozițiile C. proc. civ., acestea constituind norma generală în materie de procedură civilă, Înalta Curte apreciază că, prin analogie, în cazul în care o normă specială trimite la o normă de competență dintr-o lege specială abrogată, competența fiind o normă de procedură, textul trebuie interpretat ca tăcând trimitere la norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit vechea prevedere.

Astfel fiind, Înalta Curte, în raport de cele anterior expuse, în baza dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a litigiului dintre contestatorul P.J. și intimații Ministerului Apărării Naționale prin Direcția Financiar Contabilă și Ministerul Apărării Naționale București, având ca obiect anulare decizie de recalculare pensie, în favoarea Tribunalului Constanta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 octombrie 2012.