ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3788/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Constanța, secția civilă, la data de 20 ianuarie 2011, sub nr. 831/63/2011,

contestatorul P.J. a chemat în judecată intimații Ministerului Apărării Naționale

prin Direcția Financiar Contabilă și Ministerul Apărării Naționale București, solicitând

anularea deciziei de recalculare pensie din 31 decembrie 2010, menținerea cuantumului

pensiei anterior stabilit și obligarea intimatei la plata diferențelor de pensie

și a daunelor materiale și morale pentru prejudiciul constând în diminuarea nelegală

a pensiei militare cuvenite.

Prin sentința

civilă nr. 2218/2011 din 11 aprilie 2011, Tribunalul Constanța, secția civilă a

admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de intimatul Ministerul Apărării

Naționale București, prin întâmpinarea depusă la dosar la termenul din 28 februarie

2011, în baza dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2011 raportat la

art. 156 teza a-II-a din Legea nr. 19/2000 și a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VlII-a conflicte de muncă

și asigurări sociale.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art.

7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010, "Procedura de stabilire, plată, suspendare,

recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi

este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare."

Art. 156 din Legea

nr. 19/2000, prevede că: "Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva

caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."

Deși a invocat

normele legale precitate, Tribunalul Constanța, a apreciat că întrucât cererea introductivă

nu este formulată în contradictoriu cu Casa de Pensii Sectorială a Ministerului

Apărării Naționale, ci cu Ministerului Apărării Naționale prin Direcția Finaniar

Contabilă și Ministerul Apărării Naționale București, instanța este ținută de acest

cadru procesual pasiv în baza principiului disponibilității, drept pentru care a

stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței în a cărei circumscripție

se află sediul pârâților.

În considerarea

celor arătate. Tribunalul Constanța, a declinat competența soluționării cauzei în

favoarea Tribunalului București, secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale, sub nr. 54365/3/2011, la data de 21 iulie 2011 și a fost soluționată prin

sentința civilă nr. 5458 din 8 iunie 2012, în sensul admiterii excepției necompetenței

teritoriale a Tribunalului București, invocată din oficiu la termenul de judecată

din 8 iunie 2012, declinării competenței în favoarea Tribunalului Constanța, secția

civilă, constatării ivirii conflictului negativ de competență și înaintării cauzei

Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța

această soluție, Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale a reținut următoarele:

Art. 154

alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în vigoare

la data sesizării Tribunalului Constanța, reglementează din punct de vedere teritorial

competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale

de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, stabilind competența de soluționare

în favoarea instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reședința

reclamantului.

Totodată, potrivit

art. 156 din același act normativ, prevederile legale referitoare la jurisdicția

asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile și cu cele ale Legii nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 725

alin. (1) C. proc. civ. prevede că dispozițiile legii noi de procedură se aplică,

din momentul intrării în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub

legea veche, iar procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor

legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe.

Alin. (2) al

art. mai sus menționat, statuează că dispozițiile C. proc. civ. constituie procedura

de drept comun în materie civilă, aplicându-se și în materiile prevăzute de alte

legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice.

Având în vedere

dispozițiile legale precitate, Tribunalul București, a declinat competența în favoarea

Tribunalului Constanța, reținând că sunt incidente pentru stabilirea competenței

teritoriale normele de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței, respectiv

legea nouă, Legea nr. 263/2010, care a intrat în vigoare Ia data de 23

decembrie 2010 și a modificat norma de competență reglementată prin art. 156 din

Legea nr. 19/2000, pe care a abrogat-o expres.

În raport de dispozițiile

art. 20 - 22 C. proc. civ., constatând declanșat conflictul negativ de competență,

a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea

soluționării conflictului și pronunțării regulatorului de competență.

Analizând actele

și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea

cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C.

proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării

acestei cereri în favoarea Tribunalului Constanța, pentru următoarele considerente:

Obiectul contestației

îl constituie decizia de recalculare pensie emisă de Casa de Pensii a Ministerului

Apărării Naționale, în temeiul Legii nr. 119/2010 din 30 iunie 2010.

Or, potrivit dispozițiilor

art. 129 alin. (6) C. proc. civ.: "în toate cazurile, judecătorii hotărăsc

numai asupra obiectului cererii deduse judecății.", astfel încât argumentul

reținut de Tribunalul Constanța în motivarea soluției de declinare, respectiv că

cererea introductivă ncfiind formulată în contradictoriu cu Casa de Pensii Sectorială

a Ministerului Apărării Naționale, ci cu Ministerului Apărării Naționale

prin Direcția Financiar Contabilă și Ministerul Apărării Naționale București,

instanța este ținută de cadrul procesual pasiv în baza principiului disponibilității,

nu poate fi apreciat ca legal și temeinic, instanței revenindu-i sarcina de a stărui

prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului

în cauză, conform art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

În concluzie,

Tribunalului Constanța îi revenea obligația stabilirii cadrului procesual, prin

punerea în discuția părților a acestui aspect, în raport de obiectul cererii de

chemare în judecată.

Decizia de recalculare

pensie a cărei anulare se solicită a fost emisă la 31 decembrie 2010, în baza Legii

nr. 119/2010, cererea de anulare fiind îndreptată la instanța de la domiciliul reclamantului

pensionar la data de 20 ianuarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010

și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.

Potrivit art.

156 din Legea nr. 19/2000 „cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva

caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul"

La data de 01

ianuarie 2011, conform art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, Legea nr. 19/2000

a fost abrogată.

Art. 154 din Legea

nr. 263/2010 prevede că: (1)"Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul. (2) Celelalte

cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul pârâtul.

Prin urmare, odată

cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor

privind deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau împotriva caselor de

pensii sectoriale a fost modificată, revenind instanțelor de la domiciliul reclamantului.

Art. 7 din Legea

nr. 119/2010 dispune că: „procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare,

încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea

prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare".

Având în vedere

că, decizia de pensie ce se contestă a fost emisă la data de 31 decembrie 2010,

în baza Legii nr. 119/2010, contestația împotriva acesteia fiind îndreptată la instanța

de la domiciliul reclamantului, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010

și abrogării Legii nr. 19/2000, se pune problema, în contextul în care Legea

nr. 119/2010 face trimitere la Legea nr. 19/2000, deja abrogată, dacă o lege abrogată

mai poate impune competența teritorială la domiciliul pârâtului.

Conform art. 725

C. proc. civ., normele de procedură sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 10/2000

și Legea nr. 119/2010 sunt legi speciale ce cuprind norme de procedură referitoare

la competență, astfel că, atunci când o lege specială (Legea nr. 19/2000), cuprinzând

și norme de competență, este înlocuită de o altă lege (Legea nr. 263/2010) și există

și o altă lege specială (Legea nr. 119/2010), care face trimitere la normele de

competență din legea abrogată, se aplică legea nouă, competența fiind stabilită

de la data intrării ei în vigoare.

Art. 156 din Legea

nr. 263/2010 dispune că: "Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția

asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii

nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, iar art. 727 din C. proc. civ. prevede: "Ori de câte ori prin alte

legi se face trimitere la dispoziții abrogate sau modificate din cuprinsul acestui

cod, trimiterea se va socoti tăcută, când este cazul, la dispozițiile corespunzătoare

care le înlocuiesc."

Deși Legea

nr. 119/2010 nu face trimitere la dispozițiile C. proc. civ., acestea constituind

norma generală în materie de procedură civilă, Înalta Curte apreciază că, prin analogie,

în cazul în care o normă specială trimite la o normă de competență dintr-o lege

specială abrogată, competența fiind o normă de procedură, textul trebuie interpretat

ca tăcând trimitere la norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit

vechea prevedere.

Astfel fiind,

Înalta Curte, în raport de cele anterior expuse, în baza dispozițiilor art. 22

alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a litigiului dintre

contestatorul P.J. și intimații Ministerului Apărării Naționale prin Direcția

Financiar Contabilă și Ministerul Apărării Naționale București, având

ca obiect anulare decizie de recalculare pensie, în favoarea Tribunalului Constanta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 2 octombrie 2012.